Blogul lui Doria Șișu Ploeșteanu -- Arhiva Septembrie 2010 (24)

Acum asta fac

pulseaza in preajma noptilor
unduitele cupole
vantului dau ochii
ploii dau sufletul
si trec
peste aceste taceri ascunse
primesc frigul iubirii
ciorchini de lacrimi in linie dreapta
port
intamplari orbitoare
redevin ce nu sunt

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Septembrie 29, 2010 la 11:48am — 1 Comentariu

Mission de la femme

şi iat-o cum se bălăceşte inflexibila gândire

irealul provinciilor

abandon

în păr se prinde ochiul

de cutare sau cutare dogmă răsuflată

arătările oamenilor spală obiceiurii

limbi încurcate

mâhnite prăzi la orele amiezii

cine să iubească metodic

grăi poetul către lună

declaraţia de iubire furată de la unu într-o gară

pâinea la gura câinelui nu e imaginară

cine aude cum trece toamna încleştată

de iubiţi şi de frunze

adunătură… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Septembrie 28, 2010 la 3:32pm — 2 Comentarii

Trafic

brrrr

acest gând mă răscoleşte

dorinţa mă atacă

plexul se apleacă

sângele vuieşte prin tunete de ploaie

natură moartă pictează o fată plictisită

găteşte onorabil nimicuri pe bani

primele vorbe sunt violate

inteligente nazuri bat la fereşti

vibrante figurine

cioc-cioc

tac ce tac

şi poc un zlot

în creier ideea e dulce

părul creşte precum iarba

mă linge nesaţul lui de-a nu… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Septembrie 28, 2010 la 3:30pm — Nu sunt comentarii

...şi tac



ai putea să te întrebi altceva

aceast ursuz licurici

tropăie în pianul doamnei sătul de sentimente

şi unic, şi ursuz

încă supravieţuieşti mormăielilor din timpul actului sexual

şleampete declaraţii de iubire te cuprinde

e o glumă oraşul de lângă mare

o culoare dementă mă aruncă pe val

stai lângă mine

taci

substanţa nemuririi e greţoasă

şi dorul deasupra firii pluteşte greu

şăgalnice imagini pe trupul gol

mi-e… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Septembrie 25, 2010 la 6:01pm — Nu sunt comentarii

Taci

stai lângă mine
taci
substanţa nemuririi e greţoasă
şi dorul deasupra firii pluteşte greu
şăgalnice imagini pe trupul gol
mi-e groază de frig şi de ispite
în beţia mea
caut oraşul tău suspendat
măreţia nebunilor mă cuprinde
dulcegăria colţurilor presară apusul exact în braţul tău stâng
de ce patimile tale mă scutură
şi plâng?

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Septembrie 25, 2010 la 2:28pm — 2 Comentarii

Înveţi să mori trăind

Înveţi să mori trăind. Cumplită imagine… dar necesară. Pentru ce?

Întrebaţi de ce tolerăm omul raţional şi-l renegăm pe celălalt, întrebaţi nopţile de ce-s albe, întrebaţi cerul de ce păcatul e greu şi de ce mereu încercăm să vindecăm. Banalităţi şi interese, un gol umplut cu noi, viori, acord desuet ne trage de limbă şi râde.



Iluziile sunt mai departe de viaţă, spre o eternitate mai aproape de moarte. Iubirile sunt mai departe de amanunte, spre o departare mai aproape de cer.… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Septembrie 25, 2010 la 2:26pm — Nu sunt comentarii

crize de nervi

patima şi iubire

în mintea ta fanatică mă regăsesc

tocmai de aceea nopţile dansez

peste

poduri comune ce clatină veşnicia

şi-mi vine pofta

de-a trece culoare

de-a spune suire de alb

şi ce pânză e aceasta?

şi ce tortură îţi chinuie ura?

capacitatea umanului de-a trece peste bucurie

mă umple de gesturi murdare

crizele de nervi

în spatele uşilor închise

îmi sărută fruntea

şi

revarsă modernitate



atât nenoroc… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Septembrie 24, 2010 la 6:37pm — Nu sunt comentarii

ai dreptate

timpul ne sparge privitul
nisipul din clepsidră a obosit
iubirea face un cerc pe după gânduri
cine stă pitită şi crede?
pe cine depăşim iubind?
of, aşezatele destine cum oftează
şi cum rădăcinile ne cuprind
coborâm din noi
scurgem pământul de dorinţă
visători metafizici ne-mpletesc sevele
în dinţi declaraţiile de dragoste
capătă gust de metal
asistăm
înghesuiţi
la reîntregirea frumuseţilor ce ne scufundă

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Septembrie 23, 2010 la 7:55pm — 1 Comentariu

ce sunt ...cand nu sunt?

pulseaza in preajma noptilor
unduitele cupole
vantului dau ochii
ploii dau sufletul
si trec peste toate aceste taceri ascunse
primesc frigul iubirii
ciorchini de lacrimi in linie dreapta
port
intamplari orbitoare
redevin ce nu sunt

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Septembrie 23, 2010 la 1:13pm — Nu sunt comentarii

totdeauna

şi dacă sărutul meu îţi ajunge
nu merg nici noapte nici zi
ci stau
picioarele să-ţi simtă pulsul
fiorul ochiului mă prinde contur
în jurul acestui prezent mă ai
mă dau umbrelor să fiu cu tine
de noi înşine vorbeşte infinitul
hăituiţi de clipe
recunoaştem iubirile

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Septembrie 21, 2010 la 7:33pm — 4 Comentarii

sfintele şoapte

am încetat zborul acela

m-am ridicat deasupra fricii

în chip de vals port paşii

doar ca să pot auzi tăcerile



atingere de verde



port paşii spre tine

mirarea luminii vindecă

ţipăt la fiecare capăt



din noi merele cad

păcatele au apus

şi nu tac

şi nu cânt

umbrele altora de plăcere

poartă amintiri în urma paşilor

când porţile se închid

aripile se deschid

când primeşti lovituri

lacrimile se… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Septembrie 16, 2010 la 3:49pm — 6 Comentarii

Încerc să fac parte din viaţă

Încerc să fac parte din viaţă. Aud pământul cum îşi strigă dreptul şi cum cerul îşi cheamă sufletul. Sunt între aceste nevoi, jumătate dumnezeire, jumătate închipuire. Rămâne să decidă locul gol ce-a rămas între mine şi lume.

Mi-am aplecat privirea spre pământ şi mi-am văzut soarta, am atins cu buzele lacrimile împrăştiate de vânt şi m-am văzut în oglinda lumii. Toate aceste dureri mă tulbură şi mă înalţă, căci nu ştiu să fiu decât o simplă aşezare la voia întâmplării, rătăcind poate după… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Septembrie 13, 2010 la 7:21am — 1 Comentariu

Eu

Mi-am aplecat privirea spre pământ şi mi-am văzut soarta, am atins cu buzele lacrimile împrăştiate de vânt şi m-am văzut în oglinda lumii. Toate aceste dureri mă tulbură şi mă înalţă, căci nu ştiu să fiu decât o simplă aşezare la voia întâmplării, rătăcind poate după fericire.

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Septembrie 12, 2010 la 10:06am — 4 Comentarii

Prima senzaţie

sprijinită de sunetul ostenit al clopotului

privesc la fiorul trecut al adevărului tău frânt

ca un posibil centru al lumii

şi nu mai ating timiditatea ce te înconjoară

nu-ţi mai adun aripile rupte

ci clatin în aşteptare

blânda noapte în care ne-am cununat

ca un exponat public

refugiul scobeşte o miză pierdută

chiar dacă seria de explorări la nivelul umanului

e plină de fracturi şi incompatibilităţi

recuperator al simplităţii încurcatului… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Septembrie 11, 2010 la 8:51am — 2 Comentarii

Pânza albă

Mi-am agăţat părul în timpul tău. Ascund privirea în zorii făcuţi de umbre noaptea. Am uitat să plec din colţul gurii tale, am rămas să mă închin sărutului. Las pradă iubirii atingerea cuvântului lipit de suflet. Întind viaţa până la ultimul gest recuperat din rănile trupului meu gol şi alb, întins fără voie pe pământ, în bătăi necontrolate ale vântului.

Mă agăţ de ploi să pot săruta din întâmplare iubirea. Mă las furată de vânt să pot atinge pe creştet povestea de dragoste şi în final să… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Septembrie 9, 2010 la 11:49pm — 5 Comentarii

şi dacă

şi dacă ierburile pământului îmi vor astupa ochii
albastrul se va prinde de negru
şi dacă nimicul sărută sufletul
rătăcirile vor prinde contur în jurul vidului
şi dacă mintea prinde spaţiul năpustirii mele
vreau să rămân numele scris în tăcere

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Septembrie 9, 2010 la 9:07am — Nu sunt comentarii

Imagini

Sufletul liber

Parcă lungeşte drumul

Disperarea revoltată apune

În pragul unui străin.

Am scăpat sufletul în vale

Strigătul s-a dus până la cer

Stă pitit sărutul în zăpadă

În infern s-a ascuns seninul

Clipa ta înserată a şoptit odată cu mine

În faţa naturii

Dau cu piciorul în moarte

Frunzele se lipesc pe mine

Mă iubeşti aurind cununa toamna

Mă săruţi cu pământul

În uimirea unui vis

Mă aşez în poala lunii

Iar tu mă… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Septembrie 9, 2010 la 7:26am — 2 Comentarii

capătul pustiului

priveşti la miezul zilei prostit

la textele pline de sensuri şi iubire

la răspunsul pe care vrei să-l dai

şi nu ai o stare istorică în care să te miri

de gâtuire

te opreşti în zona gradului zero de comunicare

zvântatul original flutură şi azi

în călătoria ta deasupra realului

mersul să-l ştiu cum devin

inevitabila dimensiune de la intrare

prin cotloane de frig

sentimentul îmi joacă slab în picioare

dincolo de iertările… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Septembrie 8, 2010 la 9:58pm — Nu sunt comentarii

Epódos

m-am despărţit de zbor

fără motiv



o umbră pierdută

mă-mpinge mereu din spate





ca un greier sufletul

ţine morţiş să-mi cânte

în toate clipele

de moarte

de timpul meu neiubit

de oameni

şi...

privesc



aerul cade pe tăcere

o piatră priveşte la mine



unde mi-e chipul?

spre seară sunt

echilibru adus de ploi

iarna mă respiră

în prezent o scară se face… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Septembrie 8, 2010 la 1:18am — 4 Comentarii

Comparatia nu-i un argument

După ce ai eliminat singurătatea, ceea ce rămâne, indiferent cât de ciudat este, trebuie să fie adevărat. Faptul că te simţi singur în vârful universului, faptul că animalele roiesc în jurul tău mârâind, pisicind, scărpinând iluziile, arată dacă eşti substanţă în exces. Echilibrul gurii tale ţine de tăcere.



Pentru a putea fi realist trebuie să poţi crede în vise. Minunile nu ţin de amintiri şi nici de realitate. Tentaţia de a forma teorii pe trecutele iubiri ţine de farmecul… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Septembrie 8, 2010 la 1:16am — 2 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor