poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente
- Trebuie să dovedești în viață. Viața nu e un capriciu. Te supui ei. Nu te întreba de ce. E un cadou. Trăiește-ți cadoul!
- Nu am desfăcut ambalajul. Cred că e târziu acum să încep. E târziu. Am înțeles că sunt, dar pentru cine să mai dovedesc?
- Deja îți pui întrebări. Există iubire. Iubește! Există pământ. Vorbește! Există cer. Cântă! Există copii. Trăiește! Eu nu sunt scriitor și poate că ai să râzi de mine. Ceea ce vreau, de fapt, să-ți spun e mult…
ContinuareAdăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Septembrie 28, 2013 la 2:33pm — 15 Comentarii
pe covorul tău au rămas urmele
rănile făcute de timp
au țesut pânza recunoașterii
ceea ce sunt
ceea ce vezi
nu e altceva decât un gând sumar într-un flamingo prea mare
libertatea nu stă într-un picior
ar trebui să știi
problema sinuciderii e agățată de abajur
doar acest zid rece
de care te sprijini…
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Septembrie 25, 2013 la 6:57pm — Nu sunt comentarii
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Septembrie 21, 2013 la 8:36pm — 12 Comentarii
Heliopolis
M-am oprit la porțile orașului Heliopolis. Era pustiu. Aerul frigea. Gândul era de a merge mai departe, dar din tălpi îmi curgea sânge. Probabil am călcat într-un ciot uscat. Nu le mai simțeam. Mergeam din inerție. Trebuia să ajung în oraș. Pisicile îmi apăreau în vis de câteva nopți la rând. Șerpii, însă, mă însoțeau toată ziua. Șuieratul continuu îmi grăbea pasul. Știam că nu sunt. Și dacă mă înșelam? Preotul a spus că ziua nu sunt în pericol. Nopțile,…
ContinuareAdăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Septembrie 21, 2013 la 8:13am — 3 Comentarii
probabil că valul trecerii peste timp
ne-a făcut mai șuierători
probabil că din pricina zarurilor
ne frângem inima stând în picioare
și apoi ce rost mai are să te întrebi de ce?
fracțiile nu se strâng în batistă
viața s-a schimbat a minune
nimicul nu produce treceri peste calități
prezența să fie ca o depărtare?…
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Septembrie 17, 2013 la 6:36pm — Nu sunt comentarii
Nu știu cum pune viața problema...
Picioarele au răsturnat urme adânci și doar eșecul drumului parcurs degeaba mai naște o întrebare: pentru câtă vreme mai beau din acest pahar cu apă amară? Nu știu ce am devenit și nici nu vreau să aflu. Să-mi întind capcane căutând răspunsuri? Ah, ce multe secunde aș arde amarnic gândind la un minut de împlinire! Lustruiesc amăgitoare vise. Hm, știu că ai să râzi, tu cititorule, tu împlinitule,…
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Septembrie 14, 2013 la 2:09pm — 2 Comentarii
mi-e a fericire pân' la cer și dincolo de stele
și nici muntele n-ar ajunge coama zâmbetului meu
dar mi-e a verde pân' la infinitul nopții
și nici zorile n-au să afle visele
paralele ținându-se de mână
și poftele inimii țipă conștiințe
pentru că în tălpi sângele seamănă urme
nu mă privi cu ochi prematuri și cuminți
arborele mântuirii naște…
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Septembrie 6, 2013 la 7:42pm — 4 Comentarii
răzbunarea s-a prins în jocul funebru
s-a atins inelul de buza pământului
și iată cum toiagul singurului cuvânt de adio
s-a prins ca un mărăcine în părul meu
otrava ploii a secat metafora
hoți de buzunare au tatuat cu sticlele de bere
pe glezne
numele din vis
din visul cui au răsărit maci negri?
ah nu mă întreba de ce speranța…
Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Septembrie 3, 2013 la 5:59pm — 3 Comentarii
2018
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor