Blogul lui Doria Șișu Ploeșteanu -- Arhiva Octombrie 2010 (16)

cine urmează?

îţi aminteşti vag

câinii din gară

pasărea

nisipul

în jur erai dezastrul plurităţii

aerul te privea pe sub piele

clopotul bătea turbat

printre pietre mă cauţi



cine urmează?

stai dom'le, ce dracu, iote, Doamne!

mata mă împingi, mata ţipi, aţi înebunit la dracu...



un fel de moarte

cară geamantanul

soarele aşteaptă după noapte

şopteşte visului secretul patului

de 30 de ani beau apă

bâlciul se scaldă la tine… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Octombrie 31, 2010 la 5:57pm — 1 Comentariu

pradă în jurul tău

dacă ştiam că timpul se scurge din mine

nu plângeam infinitul din curtea cu trandafiri ofiliţi

Cleopatra are sub piele raze de lună

nu are a face că mă învălui cu imnul de slavă

acelaşi cânt fals în fiecare dimineaţă

a mai rămas Sisif

îşi spune mereu să urce

din tine în mine sărutul lasă urme ale jocului

să nu ne clătinăm în da şi nu

am pus un ochi fără de artă în perete

el scurge un stindard

linia morţii se întinde… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Octombrie 29, 2010 la 6:05am — Nu sunt comentarii

pustiise şi pustiul

ameninţarea comunicării clonate la pătrat

în triunghiul de umbră

în clipa alungită

în nopţile mele sâcâitoare

de luna pătrată şi bolnavă

de ochii mei ascuţiţi

de noaptea ce-mi intră-n oase

precum mărul lui Adam în gât

nu putem despărţi

în împărţitul suflet

în punctul clipei

în vârful istoriei

în fixul sufix

în mărul discordiei doar pentru că eu sunt Eva

dacă şi mâine suntem în viaţă

dacă anotimpul urmează… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Octombrie 25, 2010 la 7:54pm — Nu sunt comentarii

27 iunie 2010

Nu am apucat să scot hainele din saci. Am dormit cu Daria în braţe. Dormea uşor. Din când în când mă strângea de mână. Verifica să vadă dacă sunt acolo. Nu am dormit. Mă simţeam foarte mică. Dimineaţa am vrut să-mi fac o cafea. Aveam un cuptor cu microunde. L-am primit de la o studentă, bună prietenă cu mine. Aveam o cană. Aveam şi cafea. Era într-un sac. Oare în care? Am lăsat cana cu apă în cuptor timp de trei minute. Cafeaua a ieşit bine. O găsisem într-un final.

Priveam camera cu… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Octombrie 25, 2010 la 12:38pm — Nu sunt comentarii

laşitatea voastră

dacă te retragi în umbra sau lumina Euclidelor

voi deschide conflict în faţa degradării ce te macină

motivul?

pornim de la ideea de-a elimina un pretext al înecaţilor

prea setoşi de pasul meu

dispus prea curând să zacă în aceeaşi urmă

în laşitatea mea inutilă

am învăţat să tac

în geamătul acesta

am plătit unui tribut

ca disponibilitatea libertăţii mele


mişti frenetic şi iraţional din mâini


pe corpul meu s-a aşezat…
Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Octombrie 24, 2010 la 12:52am — Nu sunt comentarii

tu?

iniţiere urlată de enumerare

limpede în limpezirea trasului de mânecă

zaci de partea adevărului

urlă noaptea la lună

joia în faţa porţii îmi fac bâlbâiala cu mâinile amândouă

în cămările casei tale

zace un sac de experimente sociale

eu

nu am nimic

acum am venit călare pe minoritar

plină de particular

eu plural

tu?

n-apuci să ronţăi realitatea băgată zilnic pe gât

nu mă sustrage aşa

tu ştii

nu am prea multe de… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Octombrie 23, 2010 la 2:21pm — Nu sunt comentarii

Totul a pornit de la viaţă

Totul a pornit de la viată. Am simţit suflarea ei rece. Am privit dincolo de zăpezi şi nimeni nu spunea nimic. Am mers mai departe. Ce jalnic e drumul de unul singur! M-am ridicat contra sorţii. Fiind în picioare am ajuns să-i văd ochii. Parşivitatea ei nu m-a speriat, ci şi mai tare a înfiinţat în mine dorul libertăţii. ..şi, atunci, am simţit toate durerile cumplite ale tăcerii. Am îngreunat pleoapa cu lacrimi doar ca să pot rămâne om. Am ţinut visul ascuns în piept. Când am rămas singură am… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Octombrie 23, 2010 la 9:00am — 2 Comentarii

în pat cu un străin

lipsesc culorile din forme
privitorul aruncă relaţiile în acelaşi loc
un balans prostit în propria lui viaţă
aşternuturi subtile se holbează
pline de un aer matur
sofisticând gesturile sub giulgiu
şi rupând impar
din palmă
ghinionul croşetat de crivăţ

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Octombrie 22, 2010 la 8:23am — 4 Comentarii

Cine te crezi?

Cine te crezi?

nu cred că semnele noastre sunt galante

de-ai regreta

distinsul domn în pantofii de lac

ţi-ai da seama că nu eşti

durerea din faţa spatelui meu înserat

de fapt

cine te crezi?

pe cine mimezi?

greşeli de tip

context

gen

putere şi număr

le numeri periodic

înainte şi după

ştii tu

eterul zăpezilor tale zise

sunt mute şi apuse



se preface în apă de ploaie

zidul peste care mă… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Octombrie 22, 2010 la 8:00am — 5 Comentarii

reţeaua mereului căutat

te-am asteptat mereu

fantasma sunt în toate coborârile si neştiutele vânturi

şi

câteva rânduri prin care spun să nu spun

că sunt ce nu sunt

că tac ţipând la mine

cine-s? unde-s? parcă a mea e vina

ce-mi încheie drumul în dans mâncat de ploi

real de ireal

un dincolo adio ce bate din palme

hei, hei douăzeci plecări spre iad

aşteaptă răspunsuri la vârâtul handicap

ce sunt? unde sunt? unde mi-e durerea dusă?

un golan… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Octombrie 18, 2010 la 8:25pm — 2 Comentarii

păcatele voastre

cuiburi de tancuri sublime

mânia se-aşează cu lauri pe tron

dantura panicată de lume şi vânt

alunecă

latră

mă strânge în gând

larg e pantoful acesta de lac

o linişte albă mă zace

şi tac

coapsa îmi plânge a frig şi a lună

unde îmi este ziua nebună?

subţirele sânge goleşte un trup

mânia te zace

soarele-i mut

iubirea tactilă

parfum prăfuit

craniul se vede culoare de lut

reflexul de aer

mă rupe

mă… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Octombrie 17, 2010 la 7:11pm — Nu sunt comentarii

suntem la discreţie...oameni, cred

Istoria pământului a rămas în sânge, această zvâcnire se numeşte frică, acest vuiet se numeşte codru.

Cutremurător e simţul spre care ne întindem fiinţa. Greşeli din trecut ne seacă fiinţa. Ne prezentăm durabil, secătuim răspunsuri, ne spunem rugăminţi înalte şi reci cânturi.

Ce vrem să fim, permitem? Ce căutăm, răsfrângem? În faţa noastră zace prea mut pământ şi cer.

De ne-ar spăla un râu, ne-am pierdem de rutină?

De ne-am ciocni de pietre, în verde ne-am renaşte?

Al… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Octombrie 15, 2010 la 6:32am — 1 Comentariu

viermii aceştia

m-a pândit de mult

negrul ei mi-a dat târcoale

pe gât am amprentele sărutului

cine mai cântă nopţi logodite

viermii au făcut rând

în dreapta un drum tot intră în mine

înghesuie paşii în sângele meu

impecabilă moarte mă strânge de mână

râd natural

adevăr

Dumnezeu

ce-mi pasă de frigul acesta stingher

lumina plecării în gând a umblat

praful din spaţiul urban derivat

pompe funebre

imperiu stricat

nelipsit e doar… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Octombrie 14, 2010 la 10:28pm — Nu sunt comentarii

în vals cu moartea

în dialog cu monologul tău

mi-am permis mirată uitarea

să mă apuce de zulufii blonzi

să-mi ofer în stânga şi-n drepta surâsul de bună ziua

false petreceri

uşoare permisiuni

galbene mâini

întind la infinit sărăcia de.a fi un om obişnuit

trec

petrec

de după mine surâsul

săracul ce nu îmi vine

scama ce-mi intră de seara în ochi

albastre şi negre de galben petrec

în valsul de nuntă răsună divorţul

mi-e lacrima slută

şi… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Octombrie 13, 2010 la 9:48am — Nu sunt comentarii

ai putea

ai putea să te întrebi altceva

aceast ursuz licurici

tropăie în pianul doamnei sătul de sentimente

şi unic, şi ursuz

încă supravieţuieşti mormăielilor din timpul actului sexual

şleampete declaraţii de iubire
te cuprinde ca o glumă oraşul de lângă mare

o culoare dementă mă aruncă pe val

stai lângă mine

taci

substanţa nemuririi e greţoasă

şi dorul deasupra firii pluteşte greu

şăgalnice imagini pe trupul gol

mi-e groază de frig şi de…
Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Octombrie 10, 2010 la 9:00am — 1 Comentariu

Cu dinţii în suflet



Misterul se află la sfârşit. Cui te adresezi? Zdrobită, firea ta de legi, dezlegi iubirea printre munţi. Nimicuri spui că înţelegi. Luneci umbre, ţipi simplicitate, complici un fapt mărunt. Modestul ideal te răscoleşte. Sunt un mărunt sărac? De unde vii? De unde eşti? O scuză, un păcat şi o iubire, trei puncte cardinale ai ucis, remodelezi sărmana lume, în timp prezent mă arcuieşti orbind.

Simplicitatea mâinii în care ai crezut, a tăcut. Acum ascult tăcerea. Un filosof declamă faima… Continuare

Adăugat de Doria Șișu Ploeșteanu la Octombrie 6, 2010 la 6:46am — 1 Comentariu

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor