nu am andrele

le-am înfipt în pântecul șarpelui

pentru că mi-a mâncat singura gâină din coteț

umanitatea? 

uite cum stă treaba cu succesul acesta deplin de fals

mereu atingem de pragul de sus

cu cele mai luminate gânduri

le ciopârțim puțin câte puțin

să putem intra importanți la ordinea zilei

pentru simplul motiv că suntem oameni 

sau ființe bidimensionale 

cu sau fără complicații psihologice

browniană și…

Continuare

bănuiam că viața e opusul morții

pentru că regele Urukului mi-a arătat cum se împletește cerul în jurul crucii

cum pasul făcut în pământ naște o altă viață

am învățat că nemurirea rămâne un aluat proaspăt de eșec lamentabil

privind oamenii în ochi înveți ce e infernul și că Osiris e numele tău

nu renunțăm la măști

ne ține de cald patima ce strigă din hău la răni deschise

minciuna din bucuria momentului înălțător că ești mai presus de clipa trecutelor lacrimi

și… Continuare

Tuturor ne place să știm. Învățăm adevărul în același timp cu minciuna. Devenim serioși atunci când ne punem întrebări importante despre viață sau despre moarte. Nu știu dacă majoritatea consideră o întrebare importantă sau devine important faptul că ne gândim la un lucru considerat important?

Noi oferim un delicios spectacol prin faptul că etalăm furiile, fericirile, iubirile, înșelările, morțile, viețile dar mai ales răutățile, de parcă ar interesa pe cineva. Nici măcar nu poți…

Continuare

ascund după ziua care-mi tremură la picioare

forma corpului meu

merg mai departe în mijlocul vântului

să  recuperez  suspinul

cu o poftă nebună

a sălbatic

a pustiu

întorc mâna pe partea jurămintelor

apoi cerșesc pământului încă o zi

să-mi îngăduie pașii obosiți

pe sânul ultimului anotimp

în sânge s-a așternut domol lumină polară

am apus îmbrăcată în albul iubirii

 …

Continuare

nu e o scuză că doar joia 

ceasul rămâne fără timp

hoțește-mi fii jurământul deasupra sudului

sau potolește o frunză moartă

ce se plimbă prin părul meu

crezând că-i sunt toamnă

nu descriu anotimpuri

nici stări

nu umplu golul din morminte

și nici tăcerea nu știe să povestească

despre tristeți

sau despre rău

despre vinul roșu

sau despre războaie

prin simplitatea pașilor tăi

am călcat în…

Continuare

Continuare

- Moș Dobrică, taie și mie găina asta.

-  O tai, Floare, o tai. Da ce faci bun, hă?

- Vin fetele de la București. E vacanță.

- Aha. Uite afurisenia că nu stă... Pff, da' e grasă, fă,  Floareo! Ce le dai să mănânce?

- Hai bre, matale râzi de mine. Ce nevoia să le dau?

- Da' asta mică, e la școală?

- E.

- În a câta?

- Prima. E mică, bre.

- Ei, e mică! Nu e. Iote la ea ce domnișoară!

- Mulțumesc, moș Dobrică, că mi-ai tăiat…

Continuare

nu am căutat veninul

Continuare

am încercat să înţeleg drumuri

nu am înţeles nimic

am început să scriu

despre dragoste

despre ură

despre moarte

despre viață

despre oameni

despre mine

dar nimeni nu înțelegea nimic

am încercat să înţeleg ființarea

dar problemele oamenilor m-au contopit cu pământul

şi-atunci am priceput că-i prea târziu la o şansă

am urcat pe ultima treaptă şi mi-am găsit mirarea

era singura găsire

am…

Continuare

Continuare

Am încercat să adaug viață la ani dar am greșit socoteala. În duelul cu imaginaţia câştigă realitatea. Mă întorceam cu gândul în trecut să înțeleg. 

M-am născut în timpul fără nume.

Pe cine păzeşte raţiunea? În vremea aceasta vocile-s prea multe, buzele au rol de otrăvire, pământul rămâne ridat. Gloria rămâne pe pernă. 

Frica tremură prin noroaiele prelinse din miezul zilei în miezul sufletului.

Ce viaţă rescrisă cu mâna ucisă lovește  iubirea cu sete  în vise? De…

Continuare

miroase a război

închis

aerul

a trecut și a lăsat în urmă

oameni

buimăciți de amurg

degeaba

încearcă un pescăruș

bătrân și orb

să găsească aqua forte

fiecare delir este

un fapt

iar omul

un caz

după semn și după voce

parcă suntem umani

dar nu e

adevărat

suntem

interese istorice 

suntem

ciudați și slabi de îngeri

suntem

așchia curutz

sterilizați

post-mortem în…

Continuare

Cât de naiv te crede copacul acesta încât  se lasă rupt pentru tine! Te prinzi de conturul unei frunze, te prinzi de o zi, te prinzi de lumină și noapte să simți disperarea dulce și viața ca o rază acrișoară și beată. Vântul a rămas paralel cu ploaia. Sunt între. Să continui acest gând ciudat. Poate că nu e profundă marginea pe care mă aflu? Poate că idealul a crăpat în patru? Și eu ce zare să aleg? Simt pe frunte o tablă ce vrea să încolțească. Căutăm, cu lupa, bubele făcute șir pe…

Continuare

Mi-am căutat marginile. Mâini oarbe așezate pe spatele unui vis de dragul luminii. Rămân aici. Rămân în sensul purificării. Un capăt de drum. Pe margini au rămas mormane de gunoaie. Pietrele au crescut acolo. Cifrele dau răspuns comun la o mie de întrebări. Tandrețea s-a ascuns în șoapte mov. Calul privește pe furiș la gura otrăvită a pământului. Alunec spre cer. Undeva, visul a rămas vertical. E cald. E frig. Mintea se joacă de-a hotarul. A pierdut limita. Pe unde umblă miezul ce mi-a…

Continuare

pajiști cu femei goale

biciuite

urletul pământului făcea ca ploaia să nu mai vină

nici vântul nu bătea pielea lor plină de sânge

din iarbă se ridica un abur omenesc

dureroasă era și roua

sărut mistic se așeza pe tălpile femeilor goale 

și stelele păreau dulci

iar noaptea se rotea parcă după un măr

șarpele se odihnea pe țărâna restului lumii

ca pe o istorie parcă nescrisă

și-au…

Continuare

în mine a crescut un zâmbet

Continuare

luminile se deschid în jurul tău

Continuare