Distincțiile revistei Itaca pentru literatură - diaspora

pentru anul 2015

Organizator

Centrul de promovare “ITACA” – Dublin

Începând cu anul 2015, revista Itaca acordă distincția pentru Cartea anului la două secțiuni, poezie și proză (literatură), pentru scriitorii de limbă română stabiliți în afara granițelor…

au intrat în mine toți spinii lumii

și oricât de tare strigam sângelui să tacă

îl auzeam în urechi

și-atunci izbeam ochii de cer

ca într-o joacă naivă de copil

după o vreme de trecere

nu mai aud nimic

realitatea a devenit o șoaptă într-un cerc paradoxal

până și dialogul sau reproșul ei din dimineața asta:

- puteai să ucizi cu piatra copilul.

- puteai să nu spui că ăsta-i…

la marginea graniței omorâm timpul

tu ucizi cu pasul tot ce vine din partea mea

uite așa fără să gândim

stăm călare pe graniță

bem ceai sau coniac

și facem pariu care moare primul

nu am luat ca reper prezentul

și nici steagul pe care l-ai înfipt pe malul tău

să nu cazi din cauza ploii cu declarații utile

cum să folosești rugăciunea înainte de masă

există în cărțile alea sfinte de care nu m-am atins

pentru că…

-         capitolul 1-

zidul o naște pe ana

ana respiră pământ

sfântă e scara

bila ţipă la pahar

paharul bea din apa de ploaie

ce vaiet se-aude?

invers e ceasul

limba e mută

cum? lumea e slută?

lumea priveşte la mută

şi cică ninge tot anul

-         capitolul 2-

de undeva de unde nici măcar nu știu

am prins sub unghii omenirea

praful de stele…

-       La atac! Înainteeeeee!

-       Doamne, ajută-ne!

Îndemnul la atac a fost strigat așa de tare încât mi s-a imprimat, pentru tot restul vieții, în mine. O voce groasă și fermă. Mereu demnă și parcă victorioasă chiar înainte de a porni cu armele întinse spre dușman. Pe cine urma să omor? Avea și el copii acasă? Eu aveam unsprezece copii. Nouă fete și doi băieți. Câți am să omor? Atacaaaaați! Parcă eram niște sălbatici. Ce rost…

o secundă a învățat să iubească

doar existenţa s-a oprit în dreptul paharului meu

şi a turnat tot viitorul

se zice că ocazia binecuvântării aparţine

ăluia de o cere

în fapta care stă în vârful unui deget de rugăciune

nu am înţeles greu viața din paharul meu

am zăbovit mai mult pe genunchii singurătăţii

la limita disperării am găsit deschisă o uşă

pragul era prea jos

așa că lumina a sărutat zăpada străinului din…

ţi-aş spune că cerul strigă la tine

că vântul are visele lui

dar rămâi înțepenitul zăpezilor din suflet

nu crezi…

Felicitări tuturor pentru contribuția adusă acestui nou număr!
Vă invităm să citiți numărul 8 (octombrie, noiembrie, decembrie 2014) al revistei Itaca.

Mulțumim colaboratorilor revistei pentru deosebitele materiale propuse spre publicare! 

Romanul ”7 ani”, apărut la Editura Singur, va fi prezentat la Târgul de carte Gaudeamus 2014.

am visat un val pictural

care se spărgea pe o pânză albă

eu eram un abur pe deasupra pământului

de-acolo am văzut culori care se închinau mâinilor

dar dincolo de gândul nopților

o coroană regală prindea rugină

câteva rânduri ieșeau din praf lângă fântâna mea din Dublin

- iubirea e o definiție dată mereu la timpul trecut

        - pătimaș a rămas pasul omului rătăcit pe drumuri străine

 …

Dintr-o mişcare scurtă

Misoginul a făcut un inventar

La cuvinte și la curve

Înţelept a revendicat femeia

A declarat război la etichetă

A eludat romanul textualist

Printre bale postmoderne.

A hulit bunul simţ

Până la propria-i ură,

A regulat sensibilitatea unei lacrimi

Până la ultima literă din numele său

Misoginul îşi vinde trupul străinilor

Violat de abstract

Într-un scaun de rege.

El striveşte trupul,…

Concurs Peregrinări, ediția a V-a, proză scurtă

Organizat de către Centrul de excelență în promovarea creativității românești “Itaca” – Dublin, parte a proiectului “Cititor de proză – Republica artelor”

Membrii juriului:

Dan…

dintr-o mie de gânduri doar unul m-a doborât, doar atât cât să-i ascult îndemnul de-a merge înainte, apoi să-l dau înapoi sufletului prefăcându-mă că nu a durut.

și-ai fi zis că ziua nu se mai termină… noroc! norocul și-l face omul cu mâna lui, dar asta o spun toți, schimbă orientarea cu fața la soare. și ce-ai vrea, să râdem? să râdem, la dracu, să râdem de noi. suntem atât de proști că recunoaștem asta cu stupizenie. râzând o recunoaștem ne credem importanți și dăm, toată ziua, definiții la orice. să fii deștept e o chinuială. să fii poet e floare la ureche. păi ce, domnule, trântește niște cuvinte într-o ordine sau dezordine mai amplă, că așa e la…

A apărut, la Editura SINGUR, romanul "7 ani"!

-        Mamaie!

-         Ce-i?

-         Mama a zis să merg după ea.

-         Aşa?

-         Îhî!

-         Unde?

-         Pe câmp. Mamaie, a zis să iau o găleată.

-         Ia o găleată!

Dorul se împarte în bucăţi mici. Dorul de mine pe când eram copilă, feiricită și altfel cum nu sunt acum. Patru pereţi şi eu. Frigul intră pe fereastra larg deschisă. În pat sunt eu. Întinsă. Fumez. Gânduri peste gânduri. Prin ele…

da, te aud…

un nenorocit nostalgic şi-a băgat cuvintele în buzunarul de la spate şi a fugit

mi-am amintit că eram oarbă

semaforul știu că doarme în culori schimbătoare

doar că negru țipător nu există

hei, proastă fiinţă blondă mă calci pe nervi

răstignirile proștilor în faţa minunilor nu se termină niciodată

un univers miop și un verde crud mi-a intrat în tălpi

a venit timpul să trec pe partea cealaltă

nu vă supăraţi, e…

îți păzești ultimul pas ca pe o avere

și nu apuci să te întrebi de ce simți în ceafă

măști care-ți suflă îndoieli

ori ce naiba urzește suflarea unui val

și strigi ca un disperat 

mai stau, mai stau...

lacrimi duble cad pe umăr

salamandra din părul tău își deapănă viața în ritmul propriu

ard adevăruri pe mere stricate la…