Roxana Cîrligel's Blog (14)

oglindă în oglindă.

suntem două suprafeţe netede de sticlă.

două feţe ale căror reflexii se toarnă

fără rimă unele într-altele.

ne leagă doar un infinit nenumărabil

şi armatele de euri care dau mâna.

când vrei să mă pierzi e de ajuns

să te întorci să mă priveşti.



te leg strâns de mişcările mele,

fiecare imagine a spatelui meu întors

e compensată de chipul celei care vine,

celei care se întoarce înapoi

acolo de unde niciodată nu pleacă.

tu zâmbeşti la rândul… Continuare

Adăugat de Roxana Cîrligel la Aprilie 29, 2010 la 8:30pm — 10 Comentarii

amin.

Să vorbim despre buze meschine care dau săruturi fără noimă.

Să vorbim despre sute de nuanţe de albastru,verde,negru sau pământiu umilite de-o pupilă înaltă care îndeasă nimicuri în ea.

Să vorbim despre trecut ca despre o foaie întinată pe care-am rupt-o din caiet.

Să vorbim despre slăbiciunea acelora care se dizolvă în apă.

Să vorbim despre caractere deşirate şi acumulări monstruoase de gunoaie.

Să vorbim despre cuţite ce se-nfig în fumurile ţigărilor băgate-n cururi de… Continuare

Adăugat de Roxana Cîrligel la Martie 6, 2010 la 8:08pm — Nu sunt comentarii

povestea unui dor de mare

te-am născut din pântecele pieptului meu...

metodele contraceptive nu te-au împiedicat să-mi omori toţi îngerii,

te-ai născut demon din ei toţi,

mi-ai luat aripile şi-ai făcut din ele castel...

erai doar nisip,nisipul fiinţei mele

şi mă secai,

mă secai de viaţă şi depărtări adânci albastre,

îmi tăiai cu scoici sparte răsuflarea..



într-o zi mi-am adunat toate valurile

şi-am vrut să te dărâm,

am vrut să fac din tine plajă,

să te roadă… Continuare

Adăugat de Roxana Cîrligel la Ianuarie 17, 2010 la 2:30pm — 1 Comentariu

"un cuvânt pentru mai târziu"

se spune doar că e târziu,

atât de târziu că nu-i vreme

pentru a fi mai devreme...

dar ceasul nu-i timp,

nici timpul nu-i ceas,

din tot ce am fost,

vom fi ce-am rămas,

din tot ce nu suntem,

nu vom fi ce vom fi,

undeva peste ape,

după ce trecem poduri

ne întoarcem la copii....

copiii din noi,copiii din ei,

armate de visuri

cu săgeţi de idei...

mormane de chipuri

şi zâmbete triste,

ploi de priviri… Continuare

Adăugat de Roxana Cîrligel la Ianuarie 7, 2010 la 6:51pm — Nu sunt comentarii

ah.

bună aş fi de veronică,
iar tu de eminescu...
ţi-aş fugi printre versuri
şi ţi-aş vărsa jar pe foi,
te-aş împinge pe rime
şi-ai cădea în noroi,
te-aş chema până la mine
şi-ai pleca înapoi
cu buza umflată
de atâta iubire,
cu mintea turbată
de gelozie,
cu braţele goale
şi pline de eu,
cu opiumul gând
de a mă cere mereu.

Adăugat de Roxana Cîrligel la Ianuarie 4, 2010 la 9:55pm — 1 Comentariu

aproape peste opus

buzele tale îmi ning cu săruturi
de la vârful degetelor până
la coapsa plină de gânduri...


îmi scrii cu peniţe din pian,
cu cerneală de magnolii
şi praf curat de mangan,
iar plânsul strâmb al viorii
îmi şterge pe geam
tristeţea ninsorii.
îmi scrii ca să simt,
îmi scrii pe piele apăsat,
lent,aiuristic,dar succint
cu îngeri care mint
şi răcori care ard...

Adăugat de Roxana Cîrligel la Ianuarie 4, 2010 la 9:50pm — Nu sunt comentarii

wuthering heights

Oamenii coleţionează scoici,nu-I aşa? Dau banii pe ele şi le pun pe pervazul ferestrei. Alţi oameni le admiră. Am văzut ceva scoici celebre la viaţa mea şi am suflat în cochiliile goale ale multor altora.Acolo unde am lăsat fisuri prea adânci pentru a putea fi reparate,proprietarii au întors pur şi simplu partea strcată către umbră”( scris pe trup. Jeanette Winterson)









mi-au fost smulse malurile din rădăcini



şi mi-au secat privirile...



mă zbat… Continuare

Adăugat de Roxana Cîrligel la Ianuarie 2, 2010 la 4:57pm — 19 Comentarii

înnodată în zăpdaă.

ninge basmatic cu ochi de semilună pătrată,

ninge imaculat de straniu pentru un decembrie cald,

ninge strâmb peste frunte,tăcut peste pleoapă,

îmi ninge pe muchii de cuţit şi lamele taie şi ard...



ninge cu înverşunare şi cu ritm insomniac,

ninge cu ceruri fărâmiţate de iubiri reci,

îmi ning toate sunetele ce ţipă când tac,

îmi ninge pe rupte când ştiu că iar pleci...



ning străzile goale şi-necate în iarnă zurlie,

ning inocent zâmbetele… Continuare

Adăugat de Roxana Cîrligel la Decembrie 12, 2009 la 11:28pm — Nu sunt comentarii

îmi miroase din prima a fulgi de vată şi-a dragoste de om de zăpadă şi ştiu că în iarna asta vreau să fiu o şină de patină. vreau să scârţîi şi să îngheţ, vreau să ruginesc la fereşti, vreau să văd …

îmi miroase din prima a fulgi de vată

şi-a dragoste de om de zăpadă

şi ştiu că în iarna asta vreau

să fiu o şină

de patină.



vreau să scârţîi şi să îngheţ,

vreau să ruginesc la fereşti,

vreau să văd cum încălzeşti

ceaiul în abur de felinar,

vreau să te văd cum urci pe cântar

şi te-ngrozeşti,

vreau să zâmbeşti

când iei o sanie şi cazi,

vreau să visezi că te arzi

cu poveşti în staniol

şi cu clinchet de… Continuare

Adăugat de Roxana Cîrligel la Decembrie 1, 2009 la 12:23pm — 1 Comentariu

lipsă de ocupaţie

când mi-e frig şi n-are cine să mă creadă,

ies pe stradă

să mă încălzesc,îndrăgostindu-mă...

iar când mă-nec de somn în grabă

mă apuc să trag un vis de coadă...

toate astea,rând pe rând...

amăgindu-mă

cu-n gând

recunosc: ştrengar

c-am să pot odat`

şi pentru totdeauna

să retrag din calendar

şi noiembrie şi minciuna...





ce minciună?

asta de idilă

cam senilă,

dintre o frunză

mult prea dârză

ce nu… Continuare

Adăugat de Roxana Cîrligel la Noiembrie 12, 2009 la 7:09pm — Nu sunt comentarii

Gata.

ştii ceva?

mi-a ajuns-

punct

nu mai pune atâtea virgule,

asta nu e o enumerare de iubiri...



iubirea e o singură vară continuă,

una care nu se stinge

şi nu îngheaţă,

un an secolizat în mileniile nesfârşitului,

un soare cald ce luminează simultan

ambele jumătăţi de planetă...

cel puţin asta îmi place să cred :

că e minunată,sublimă,perfectă

deci de neatins

şi astfel mă disculp că am fost

o incapabilă

şi-un…
Continuare

Adăugat de Roxana Cîrligel la Noiembrie 3, 2009 la 6:36pm — Nu sunt comentarii

nepoezie,nenimic,neceva.

"inima e uneori doar un cimitir cu multe gropi"





mâine va fi întotdeauna mai târziu decât azi

şi ieri mult prea devreme...

nu mai e pe niciunde timp

să zăbovim cu-n zâmbet

şi să riscăm să fim fericiţi.



e-atâta toamnă-n jur

că mi se usucă şi privirea.





moartea e colorată,nicidecum neagră cum ne-o închipuim toţi.

tot uitându-mă la marea de frunze,

asta e concluzia la care am ajuns.

numai moartea iubirilor se… Continuare

Adăugat de Roxana Cîrligel la Noiembrie 2, 2009 la 9:30pm — 1 Comentariu

Calificativ mediu



tu mă cauţi noaptea şi...

iubirea nu se caută pe întuneric.



îţi scotoceşti dimineţile adânc

şi-ndeşi mâna în aşternuturi

doar doar mă găseşti acolo,

dar niciodată nu am fost.



nu mai ţipa că mă doare,

mă doare să-ţi văd mimica gurii...

mă doare muţenia cuvintelor

şi vocea ta scăzută

din calendar....

nu-nţelegi?

nu te mai pot auzii.



nu te mai văd.

eşti o…
Continuare

Adăugat de Roxana Cîrligel la Octombrie 27, 2009 la 4:09pm — Nu sunt comentarii

Zori de Toamnă

zorii mei nu se revarsă ca la Alecsandri

"peste vesela natură"...

ei nu ştiu decât să-mi intre-n sânge

cu-n soare nedulce,

cu-o lumină

de idilă

ce încă nu s-a-nfiripat.

mie-mi toarnă laolaltă

frunze muribunde

şi tăceri de larmă...

şi prin geamuri aburinde

raze coapte pe-noptat

vin să-mi măture trezirea

cu-n mănunchi de vis uscat.



zorii mei nu ştiu să cadă diafan

pe buze amorţite-n zâmbet,

ei doar pică-n… Continuare

Adăugat de Roxana Cîrligel la Octombrie 27, 2009 la 4:00pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor