Cum plânge ziua în note lungi şi grele

Sub petice de nori păsări rătăcesc

Ca nişte umbre ce ascund în ele

Uitate ploi de mărgăritar ceresc

Înghite ziua ora care plânge

Şi-un glas uscat de frunze argintate

Tristeţi brumate par acum de sânge

Când la poarta sufletului bate

Mai ard culori prin veştedul amurg

Mâhniţi cocorii ţipă în delir

Pe sâni de seară neguri reci se scurg

Şi tăcerea subţiată ca un…

S-a  așternut o nouă toamnă pe pământ

Cu sublim vașmânt de frunză ruginie

Iar lumea verde tremură sub cerul sfânt

Cuprinsă brusc de-o ciudată isterie

Trece toamna cu ochi ca de rubine

Grațioasă printre  gene de lumină

Sub pașii ei ard domoalele coline

Și cerul ca-ntr-o gigantică gradină

Cu pași ușori amurguri tainice sosesc

Lumea obosită trece la culcare

Prin văi pustii ecouri nude pribegesc

Când…

Pe alee-n parc o bancă solitară

Prinsă între frunze care par de sânge

Tremurător și dulce acum se strecoară

Nostalgia ce în suflet mi se strânge

E gol parcul, parcă e lipsit de suflet

S-a ascuns pustiul printre frunza moartă

Amurgul vineţiu s-a oprit din umblet

Când amintiri toamna tainic mi le poartă

Şi ca-ntr-o poveste dulce şi bătrînă

Cu singurătăţi în haine zdrenţuite

Îmi simt inima brumată şi…

De-atâtea frământări mi-este viața plină

Cu adâncuri sumbre crescute fără teamă

Stau umbre-ntinse pe fire de lumină

Ce scriu prin vreme neînțeleasa-mi dramă

M-apasă gânduri și vise risipite

Dorințe netrăite, seci neîmpliniri

Beat de voluptatea nopții mistuite

Arde-n mine torța cu dulci închipuiri

Stând îngenunchiat pe pragul dimineții

Am sa spun o rugă ce-mi răsare-n minte

Ca s-asculți în mine cântecul…

Stai acum pierdută într-o linişte haină

Ascultând târziul şi cu capul prins în palme

Rătăcind ca zvonul într-o lume-aşa străină

Simți crescând in suflet  îndoieli târzii şi calme

Un trufaș amar iți roade inima-neştire

Sfărmând în orice clipă mai mult şi în tăcere

Când gândurile iși lasă cumplita biciuire

Din care cresc coşmaruri pline mistere

La pieptul tău de piatră dorințe s-au tot strâns

Și-n margine de lume nu…

 E-atâta singurătate în jurul meu,

 Iar golașe gânduri trec mistuitoare

 În a sufletului poarta ele bat mereu

 Cine să răspundă la a lor chemare?

Răspunde doar ecoul lung și nechemat

Mărâind ușor cu capul stând pe labe

E locul așa  rece și întunecat

Iar bătăi în suflet se-aud tot mai slabe

Singurătatea în jurul meu se strânge

Simt cum curge lin în fiecare clipă

Iar sufletu-mi pribeag încet mi se…

Sărută-ncet lumina lunga înserare

Iar umbrele subțiri misterios se lasă

Cresc plete lungi de de gânduri -mare aiurare

Sub tampla mea fierbinte -oare cui ii pasă?

Privesc mirat în jur cum mai adânc pătrunde

Puțin câte puțin un sunet al tăcerii

Iar cugetele mele--apă fără unde

Pe fața mea sculptează un zâmbet al durerii

Încet s-a ofilit făptura mea lumească

Mă trezesc tot singur fără de putere

În care timp nu…

Ce vrajă o fi fost în acel surâs de seară

Când plete lungi de gând ne înveșmântau ușor?

Tu erai lumina în viața mea barbară

Culoarea și parfumul de fruct biruitor



Cu ochi strălucitori, luceferi care ard

Pe cerul meu de suflet cu apele domoale

Tu ridicai în mână al dragostei stindard

Eu adunând din gura-ti zâmbetele tale



Tandrețea mea…

O linişte se lasă-n gândurile mele

De mi se îneacă deşerturile firii

În târziu de soartă când clipele trec grele

Adun din nou în mână zorile iubirii

Şi cum te visez în orice înserare

Trăind înfiorat plăcerile senine

Inima-mi vibrează ca-n faţă la altare

Când cuprind în braţe sufletul din tine

Zâmbeşti ca din picturi prinse în chenare

Şi-n faţa lor topit mă-nchin ca la icoane

Mă-nalţ apoi vrăjit şi-ascult…

Rezemat de nor la poarta nopţii bat,

În ora când nesomnul se petrece,

Între păreri şi-aievea legănat,

Mă pierd de mine în timpul care trece.

Uitat alunec pe fremăt de tăcere,

Şi n-am cuvinte şi nici cui răspunde,

Pasul meu încet este o părere,

Când mă poartă prin nopţile profunde.

Dus de vântul fugarelor minute,

Străbat aiurea cărarea de hotar,

Las în urmă răscrucile pierdute,

Călcate-ades de pasu-mi…

Nu există timp, nici lanț care să mă oprească

La tine să ajung când inima îmi bântui

A crescut în mine dorința nebunească

Prin vară să te caut, sufletul să-mi mântui

Se scutură și toamna și încă mai aștept

Alături ca să-mi fii, să-mi spui o vorbă bună

Așează tu obrazul pe liniștea-mi din suflet

Să simți arzând un Rai cu dragostea-mpreună

Câte sentimente s-au adunat în suflet

Noblețea lor mă-nalță, mă simt…

E udă dimineaţa clasic conturată

Pe când aripe de vânt prin vazduh se-nfoaie

Din pustiul rece nori vineţi se arată

Scuturând în ropot stropii grei de ploaie

E-atât de trist afară şi plouă apăsat

De parcă cerul tot din slava sa grozavă

Adâncile izvoare să curgă le-a lasat

Pe ziua obosită, rece şi bolnavă

Stă soarele în loc ascuns de-atâta vreme

Iar plapuma de nori un fulger alb o taie

Trezind pustietăţi…

Își etalează macii cupa lor de sânge

Prin marea-ngălbenită a holdelor de grâu

O vară secetoasă stă acum și plânge

Sub soarele de ceară cu iarba pân' la brâu

Le este vântul leagăn, tot cerul un destin

Si au ca apă roua ce a căzut in zori

Superbele petale sunt straie de festin

La balul dat de spice și miile de flori

Dar nici-un nor de-argint pe cer nu se arată

Si nu trecea o umbră prin spice și prin maci

Nici…

Îmi amintesc cum picura amurgul

Petale de culori nălucitoare

Sub cerul ce îşi scutura tot crângul

De umbre-adânci şi visătoare



Şi plopii prinşi în răzvrătiri nebune

Cu dezgoliri de gânduri şi de foi

Când o vrajă pe-aleea de tăciune

Sculpta fiori prin sufletul din noi



Şi lacul cu oglinda secetoasă

Cum l-arginta o lună…

Îmi ninge glasul gândurilor moarte

Doar vise reci şi năluciri bizare

Sau clipe nude pribegind departe

Într-un târziu de noapte care doare



Tresare-ades din somnul său cuminte

Amarul meu ce-ngheaţă în tăcere

Pe altarul aducerii aminte

În clipa dătătoare de durere



Ninge Doamne în suflet ca şi-afară

Pe umbre de dureri fără…

E timpul numai clipe nesfârşite.

Prinse toate-n sfera nemişcării lor,

Ca nişte gânduri lungi şi adormite,

Pe când în suflet rănile mai dor.

Se scurg clipele ca ploile de ieri,

Cuprinse-n iureşul ce stă să vină,

În ropote de ape sau cu paşi stingheri,

Şi ochii plini cu lacrimi de răşină.

Iar glasuri goale vântul mi le poartă,

Ca un ecou venind din două strune,

Şi-apune ispitit în taina spartă,

Şi-n…

Tu niciodată să nu-mi uiţi privirea, O tălmăcire a gândului hoinar, Sub pleoape ce ascund nemărginirea, Pe când un suflet se zbuciumă-n zadar. Nici ochii mei cu geometrii impure, Privindu-ţi urma de împleticite gambe, Ca un balans prin spaţiile pure, Sau prin apus de colorate stambe. Să nu uiţi ziua cu fundă de arnici, Când ameţit de nefireasca-mi fugă, Ca într-un vis de toamnă-apus aici, La tine-mi plec genunchii într-o rugă. Nici şoaptele în vânt ca suferinţe, Sau gândurile prinse-n…

Pe matca lumii mai freamătă un glas,

Şi aşteptări ce nu au să mai fie,

Şi somnul lung ce şi-a facut popas,

Pe locul însemnat pentru vecie.

Uitat de toţi de tine deopotrivă,

Cu ochii orbi tinzând spre zări prin bezne,

O resemnare - ispită milostivă,

Îmi intră-n suflet amăgitor de lesne.

Să opresc din umblet visul e-n zadar,

Gonind din urmă gândurile nude,

Sufletu-mi epavă mai tânjeşte doar,

Lumina ce…

Cum răzbat prin mine gânduri care pier,

În ora grea ciudat inlănţuită,

Pe când în suflet dospeşte-un dor stingher,

Dar şi o rugă nemaiântâlnită.

Şi n-am să cer ce-a fost şi nu mai este,

Nici măcar ecoul cu alba lui aripă,

Ci aşteptarea care-mi dă de veste,

Că sufletul mai pipăie o clipă.

Din neguri rupte şi limpede trecut

, Desluşind un drum ce n-are să mai fie,

Pe pletele de seară mă întind…

Pe fruntea mea o noapte se coboară,

Desprinsă parcă din limpede amurg,

Căinţe gem prin fiecare seară,

Sub punţi de ape ecou de vise scurg.

Mă arde-un gând ca cel din urmă vaer,

A beznelor tăcere amăgitor zgârind,

Cununi de vise suspinând prin aer,

Îmi poartă umbra de presimţiri fugind.

Adun un zvon cântat în alte vremuri,

De peste veacuri uitatele greşeli,

Şi-un foc defunct ce-n inimă mi-l…