Nu poți ști niciodată cine se află în spatele unui număr necunoscut de telefon. De obicei interlocutorii de dincolo de fir îmi amintesc de facturile restante, or mă țin ocupat cu vreo ofertă... însă am avut cumva noroc de această dată. Ca oricare artist, trăiesc și eu…

Ambele apar din faza incipientă, chiar de la naștere. Femeia își anunță cu urlete de victorie apariția pruncului, iar acesta îi solidarizează cu văicărelile, urlând și el la rându-i, mirându-se parcă de zbierăturile femeii. Plăpând, cu capul turtit, mânjit de varul placentar, cu niște ochi…

Îi venea să îşi muşte mâinile, să se zgârie şi să se mănânce singur de ciudă. Cum putuse să fie atât de prost? Sau de neatent? Adevărat, i se adunaseră prea multe pe cap, însă lucrul acesta era inacceptabil, nu şi-l putea ierta nici măcar el însuşi. Doar tovarăşa…

Din cauza celui pe care îl avea în față, care îl ruga acum terifiat să intervină, își pierduse un sfert de salariu atunci când i se făcuse o plângere că fusese prins aproape turmentat la locul de muncă. Din cauza plângerii scrise, cu tot cu număr de înregistrare, consiliul…

Dacă în sală s-ar fi făcut puțină liniște, s-ar fi depistat și rânjetele isterice ale celui de dincolo de receptor.

-Nabucco, băi, prostule! îl corectă Cimpoieșul, de peste capetele altor compatrioți de rând care îl despărțeau de Socolovean.

-Da, mă, Larvă, așa se cheamă: na…

Autovehicolul porni lin, și i se îndepărta întocmai unei năluce. Atât Mihai, cât și taximetristul, îl scrutau prin retrovizorul semiîntunecat. Îl vedeau cum cerceta afișul cu litere mari, galbene, ostentative: „NABUCCO”, al impozantului teatru. Îl mai vedeau pe urmă cu se…

Și parcă obscuritățile treptate ale zărilor îi solidarizau cu întunecimea feței. Mergea contrar firii, cu capul plecat pe strada aproape pustie, și lua cu piciorul la rost toate cutiile și toate paharele de plastic pe care le întâlnea în cale, doar ca să își alunge gândurile năvalnice…

  Cu cât înainta în coloana care prinsese cu timpul forme gigantice, cu atât îi creșteau nerăbdarea și dracii. Dacă s-ar fi inventat un dispozitiv de măsurat nervozitatea și i s-ar fi luat starea, mercurul…

ȘORICELUL ȘMECHER

Într-o zi un șoricel se ascundea de o pisică.

-Unde este pehlivanul ăla mic? zise pisica.

Dar defapt șoricelul se ascundea pentru că pisica vroia să îl pupe și să-l îmbrățișeze. Dar șoricelul șmecher a scăpat și s-a dus dus direct la el acasă. S-a pus să se culce. El se visa foarte șmecher. În următoarea zi șoricelul se trezi în brațele pisicii care era gata să îl sărute. Sfârșit...…

  O adevărată echipă în spatele acestui proiect, care descrie tandrele feerii ale iernii: un compozitor de renume, trupa Distinto cu cei doi tenori și cu basul impunător- de altfel prima trupă de pop-opera din România; iar creionarea și coloristica povestirii este redată de cuplul de balerini Alexandra și Adrian Scriminț, balerini ai Operei Brașov.  

  Piesa „Luna”, al carei compozitor si textier este Mihai Alexandru, este o poveste  de dragoste prin care cei 3 tenori ne introduc…

http://merg.in/brasov/de-povestit/interviuri/artistul-trebuie-sa-viseze-sa-indrazneasca-si-sa-actioneze-4358.html

ARTISTUL Vs. BANCA

INIŢIATIVĂ SALUTARĂ A ŞCOLII DE ARTĂ TIBERIU BREDICEANU DIN BRAŞOV

DILEMĂ (născută din nişte mici întâmplări reale)

 …

http://www.crainicul.ro/index.php/interviu-cu-adrian-scrimint-16890

http://www.crainicul.ro/index.php/interviu-cu-adrian-scrimint-16890

Romanul Cartierul Proletarilor

Bucuria strălucirii

(Manuscris răsplătit cu menţiune la Concursul Naţional de Literatură 2012 ţinut sub egida USR)…

ROMANUL RĂPĂNOŞII

Capitolul 1

Vreau afară

Ticăitul ceasului de masă cu locomotiva ce îşi pufăia aburii din cadran, acompania din fundal ritmul anvelopei care masa şalele nefericitului întins cu burta pe parchet, ca apoi, când venea vreun moment de respiro şi nu i se mai auzeau gâfâielile, prelua intens rolul de spărgător al liniştii. Deşi secundarul demonstra că timpul zboară, pentru cei din interiorul camerei paisprezece a Secţiei Municipale de Poliţie părea să stea în loc…

(a se citi cu un timbru edificator!!!)

Basmul artistului

A fost odată ca niciodată, că dacă greabănul meu obosit nu le-ar fi trăit, nu vi le-aş mai fi povestit, a fost odată un colţ ceresc pitoresc, în care divinităţile s-au hotărât să se pogoare acolo, să schimbe structura genetică a bipezilor care îl populau, şi să îi înzestreze cu puterea inteligenţei şi a stăpânirii. Cum bieţii bipezi erau deosebit de creduli şi de firavi în gândire, căpătuiţi cu teama faţă de cei de sus,…