Andrei Florescu's Blog (31)

Râs studenţesc

Te îmbrăţişam pe culoarele căminelor studenţeşti

iar frigul nopţii ne biciuia picioarele.

Până şi studenţii din faţa căminelor

care adineaori spărgeau tot felul de veşti,

intrau înapoi la căldură.

Colţul gurii tale se amesteca cu ceilalţi muşchi ai feţei

şi râdea fără oprire la colţul acela de stradă.

Tu râdeai studenţesc

pentru că niciodată nu aveam să mai fim martorii

aceluiaşi asfalt obosit.

Râdeai pentru că ai găsit…

Continuare

Adăugat de Andrei Florescu la Ianuarie 8, 2014 la 9:30pm — Nu sunt comentarii

Perfectul nostru

de ce să te-asemăn cu lumea

când eu nu pot să fac nimic ca lumea.

de ce să te văd mai perfectă

când eu sunt atât de simplu

încât și perfectul simplu

devine compus.

de ce?

Adăugat de Andrei Florescu la Ianuarie 6, 2014 la 1:49pm — Nu sunt comentarii

Viața sub semnul întrebării

Sunt oare atâtea buze pentru pasiunile mele

Și ochi care să mă privească în ochi ?

Sunt trupurile noastre singurele care își ating polii

Uitând pentru o clipă de ce s-au atins?



Nu sunt prea multe minți înstrăinate

Care-și așteaptă sărace străinul acasă?

Știe străinul cu ce se mănâncă

Fericirea învățată de la alții?



Sunt oare prea puțini aceia

Ce caută de-o viață propria-mi viață

Ca la sfârșitul ei inevitabil

Să se plângă că n-au… Continuare

Adăugat de Andrei Florescu la Ianuarie 2, 2014 la 12:00pm — Nu sunt comentarii

Târziul picurilor

aburii pasiunii noastre se risipesc.
încet-încet
iau forma unor picuri
sau mai degrabă a unor vietăţi mici
ce-şi plimbă de-a lungul ferestrei
rudele.
e târziu, îmi spui
dar uiţi că suntem atât de sus
încât tâmpla noastră
o atinge pe cea a stelelor
iar stelele, la rândul lor
se hrănesc cu aburul geamului
botezat după noi.
din nou, picuri...

Adăugat de Andrei Florescu la Decembrie 28, 2013 la 4:49am — Nu sunt comentarii

Călătoria spre iarnă

de-ar ninge cu vieţi peste fulgi

ca fulgii sa poată spună poveşti

să ne-oprească pe stradă

şi ca ăi' mai bătrâni

să ne bată la cap

până când atât noi

cât şi respectabilii

să plece râzând.

dar nici vorbă de…

Continuare

Adăugat de Andrei Florescu la Decembrie 22, 2013 la 2:38am — 1 Comentariu

Destinatar: necunoscut

Am vorbit despre noi,

Am şi scris c-ai urât

Însă martori nu sunt,

Iară tuş nici atât.



Dar acum că dispari

Şi te simt tot mai rar

Nu pe tine te văd,

Ci cuvinte-mi apar.



Să iubeşti ai putea,

Să iubesc am putut

Doar că dragostea noastră

S-a stins şi s-a rupt.



Dar spune-mi cum vrei

Să mai legi ce-am stricat

Când eu nodul iubirii

Îl ştiu dezlegat.



Să-ţi mai scriu n-aş putea,

Sa îmi scrii…

Continuare

Adăugat de Andrei Florescu la Mai 30, 2013 la 3:16pm — Nu sunt comentarii

Ultimul

Sunt ultimul plic pe care îl vei primi vreodată în cutia poştală.

Nu-l vei putea citi niciodată

căci ochii tăi au luat grevă.



Sunt ultima lumină pe care o vezi

fie că-i noapte

fie că-i zi.



Sunt ultimul ciripit de pasăre

pe care îl auzi dimineaţa devreme

dar în genere

nici dimineaţă nu mai poate fi.



Sunt ultimul tău apus de soare

şi ultimul răsărit

ultima boare de vînt care se joacă de-a v-aţi-ascunselea

prin… Continuare

Adăugat de Andrei Florescu la Mai 15, 2013 la 4:00am — Nu sunt comentarii

Precum se mai strigă

ploaia îmi intră în sânge.
opriţi-o! precum se mai strigă.
s-au stins deja prea mulţi oameni
cu ploaie în sânge
cu picuri în loc de lacrimi
cu apă în sistemul de valori.
şi totuşi
cum sistemul meu de valori e la pămînt
ca şi picurii sau lacrimile care ajung tot aici
nu vrei să te opreşti prin preajma-mi
şi să fii ploaia mea
precum se mai strigă?

Adăugat de Andrei Florescu la Aprilie 24, 2013 la 3:49pm — 1 Comentariu

Natura împotriva noastră

Cât de tare bate vântul

Despărţirii dintre noi

Respectându-şi jurământul

Împărţirilor la doi.

Căci mai toate iau amploare

Se anunţă atâtea ploi,

Nici că s-ar mai da şi soare

Să ne-aducă înapoi.

Şi eu strig cu cerul gurii

Cerului să mi te dea,

Aş îngenunchea naturii

Dar natura nu ne vrea.

Şi te simt în depărtare

Să mai pot, aş şi pleca,

Dar degeaba ar fi soare

Dacă…

Continuare

Adăugat de Andrei Florescu la Aprilie 18, 2013 la 3:30am — 1 Comentariu

Acea seară

Ah, acea seară cu stele pe streşini

cu picuri de ploaie strigînd la fereastră

făcându-se auziţi.

De frica lor

de frica ochilor noştri întîlnindu-şi privirile

păream că dormim

iar cel care deschidea ochii

pierdea în faţa celuilalt.

Dar i-am deschis; la fel de brusc precum o iubire de vară.

Şi tu

ei bine, tu

dormeai adînc.

Surîsul pleoapelor tale

îmi spuneau că visai un tablou de Cézanne

iar genele tale mirosind a… Continuare

Adăugat de Andrei Florescu la Aprilie 17, 2013 la 1:30pm — 8 Comentarii

De primăvară

Priveşte cât de cald se face-afară

Şi tu rămâi cu mine-n preajma ta,

E greu să simţi că este primăvară

Când ninge-atât de tare-n viaţa mea.



Dar eu nu-ţi fac nimic, nu-ţi stau în cale,

Tu poţi pleca să vezi cum cresc copaci

Şi-atunci când te întorci, să vii agale

Să nu imi spui nimic, atât, să taci.



Deja îţi sunt străin, îţi sunt povară,

Deja poţi să începi a mă uita

Şi poate vei simţi că-i primăvară

Şi poate nu va ninge-n viaţa… Continuare

Adăugat de Andrei Florescu la Martie 12, 2013 la 12:30am — 2 Comentarii

Mi-ai spus

Mi-ai spus că e uşoară viaţa noastră
Dar nu mi-ai spus că nu vei fi în ea.
Aruncă tot ce ai pe-a ta fereastră
Te rog nu arunca fereastra mea.

Mi-ai spus că dimineaţa-ţi-ocupată
Să fii a mea, să-mi murmuri poezii,
Strigai că vrei băieţi, poate şi-o fată
Deja e seară şi n-avem copii.

Mi-ai spus că vei rămâne-aici pe veci
Cum tu nu eşti, mă simt mai vindecat.
Decât să te iubesc când vrei să pleci,
Mai bine te iubesc că ai plecat.

Adăugat de Andrei Florescu la Martie 5, 2013 la 11:00am — 2 Comentarii

Fără de răspuns

De ce să mă mai simt precum şi marea
A cărui val se sparge la noroc,
Când tu, pe ţărmul meu obţii chemarea
Iar eu, pe ţărmul tău nici nu am loc.

De ce să mă mai simt precum o carte
Ce praful a răpus-o atât de-uşor,
Când tu intenţionezi s-o dai deoparte
Fără să ştii ce are-n interior.

De ce să mă mai simt precum zăpada
Ce din greşeală-n zilele de mai
Apare printre munţi, ca şi dovada
Că-exist şi unde nu te aşteptai.

Adăugat de Andrei Florescu la Februarie 19, 2013 la 12:00am — Nu sunt comentarii

Durerea mea

Durerea mea bătrână se arată,

Sunt tânăr, însă mult i-ar displăcea

Să spună c-am muţit, aşa, de-odată

Şi tu să mă auzi în preajma ta.



Durerea mea, atât de vârstnicie

A cărei ştiri îmi vine chinuit

Să spună c-am orbit pentru vecie

Şi tu să ştii precis când eu mă uit.



Durerea mea nu poate să mai lupte,

Iar oasele se-opresc când vreau să merg

Să spună că picioarele-mi sunt rupte

Şi tu să mă alergi când eu alerg.…



Continuare

Adăugat de Andrei Florescu la Februarie 2, 2013 la 1:30am — 2 Comentarii

Perfect simplu

de ce să te-asemăn cu lumea
când eu nu pot să fac nimic ca lumea.
de ce să te văd mai perfectă
când eu sunt atât de simplu
încât și perfectul simplu
devine compus.
de ce?

Adăugat de Andrei Florescu la Ianuarie 24, 2013 la 3:00am — Nu sunt comentarii

Așa de diferită

Așa de diferită ești de mine,
Surâsul tău s-a transformat în plâns--
Prezența mea, îmi spui că te reține
Deși mă ții la piept atât de strâns.
 
Pe cer lumina albă se cunună
Cu stelele ce stau prin preajma sa--
Chiar de îți spun că-i văd pe miri în lună
Tu nu îmi spui că vezi decât "ceva".
 
Afară primii muguri stau să iasă,
Copacii goi curând vor fi mai…
Continuare

Adăugat de Andrei Florescu la Ianuarie 18, 2013 la 11:00pm — 3 Comentarii

Pe vârf de munte

Te-aștept pe vârf de munte, unde ne-am scris istoria,

Tu poți veni de-ndată, oricând, numai să vrei.

Redă-mi povestea vieții, redobândește-mi gloria

Ce a trecut cu-ncetul prin anii cei mai grei.



Te-aștept pe vârf de munte, culcușul mă îmbie,

Căci l-am făcut din suflet, din vânt și vârtecuș.

Nu vrei să treci pe-aicea, să-l strici din temelie

Și astfel toată seara tu să îmi fii culcuș?



Te-aștept pe vârf de munte, mă-ncearc-o…

Continuare

Adăugat de Andrei Florescu la Ianuarie 15, 2013 la 11:00pm — 3 Comentarii

Iarnă fără rost

E grav cât de puțin simțim că-i iarnă

Ninsorile de gheață nu ne-ajung;

Uităm cât ne-am dorit-o-n plină toamnă,

Uităm s-o închiriem pe termen lung.



Oricât de colosală a mai fost

Dispuși am fi s-o ardem sus pe rug;

De ce considerăm că-i fără rost

O iarnă cu zăpadă din belșug?



Ni-i frig de-atâta ger și de albeață,

Ni-i frig și îi urăm, anoști, plecarea;

Atâta verde ne dorim în față

Că brazii vor să-și schimbe-acum… Continuare

Adăugat de Andrei Florescu la Ianuarie 4, 2013 la 4:50pm — 2 Comentarii

Strigătul rimei

 Curentul literar e în schimbare,

 E plin de-absurdități și nenoroc.

 De ce în poezii, din întâmplare

 Rima și-a pierdut supremul loc?

 

 Nu critic mai nimic, nu critic gânduri,

 Tot ele-așa, trezi-vor-se pierzând,

 Căci rima dispărea-va dintre rânduri

 Și nu va reveni prea de curând.

 

 Cu-n ultim gând o spun din datorie

 Să nu purtăm de griji sau chiar de vină.

 Ce-i mai frumos decât în poezie

 Să fie înțeleasă…

Continuare

Adăugat de Andrei Florescu la Decembrie 10, 2012 la 11:00am — 2 Comentarii

Iarna fără tine

Nimic nu e normal, cum se cuvine,
Zăpada însăși redevine baltă;
Azi săniile s-au prăvălit ruine,
Căci simt că fără tine iarna-i caldă.

Copiii au uitat să se mai joace,
Nu-i noapte și deja vor să îi culci.
Precum o veste bună, vino-ncoace!
Grăbește-te și adu-ne niște fulgi.

N-a mai rămas nimic, nu pot pricepe;
Deja am adunat tot din livezi.
Mi-e greu să cred acum că iarna-ncepe,
Iar tu nu ești cu mine ca s-o vezi.

Adăugat de Andrei Florescu la Decembrie 7, 2012 la 3:00am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor