Nuta Craciun (anana)'s Blog (45)

era frig în noi ca-ntr-o biserică



soarele răsărea direct din mlaştină
ne ţinea împotmolite zilele



ne-am despărţit atunci fără cuvinte

fără explicaţii şi fără puncte de suspensie

aşa pur si simplu ca o plimbare cu bicicleta

pe străzile unui sânge părăsit



era frig în noi ca-ntr-o biserică

aerul picta icoane

sub coaste stăteau puii de frig 

singuri



vântul îngheţat cădea din stele

cu zgomot

ca o cheie pe gresia…
Continuare

Adăugat de Nuta Craciun (anana) la Decembrie 20, 2015 la 6:12pm — Nu sunt comentarii

o simplă jucărie e viaţa ia-o cu tine in vis

nu mai e de-acum nicio diferenţă între dimineţile tale

toate poartă în ele aceleaşi singurătăţi

iar tu ai obosit să mai fii singur

toate poartă aceeaşi uniformă de mort



intri în ea ca-ntr-un magazin de antichităţi 

alegi un bufon cu o cicatrice pe obrazul drept

asta îl face mai uman cu tot rânjetul lui forţat

intri în liniştea lui 

te închizi în ea 

chipul tău oscilează între tristeţe şi zâmbet



apoi vine o pasăre…
Continuare

Adăugat de Nuta Craciun (anana) la Octombrie 15, 2015 la 11:42pm — Nu sunt comentarii

meditaţie în umbra unei dimineţi

nimic nu mai creşte în noi

doar umbra acestei dimineţi

în care înveţi cum să fugi gol prin ploaie

să te speli de păcate cu apa cerului

povestea iubirii din memorie

se scrie în temniţa unei zile de toamnă

când te declari mulţumit cu toată năvala de frunze

căzută peste visele tale necoapte

ai învăţat să-ţi suporţi viaţa peticită

buzunarul peticit

cu gândul la îngerul din vitrina copilăriei

care îţi zâmbea iar tu simţeai cum timpul

se lipea…

Continuare

Adăugat de Nuta Craciun (anana) la Decembrie 3, 2014 la 7:41pm — Nu sunt comentarii

povestea ultimei tristeţi

stai pe podul de lemn arcuit peste balta sângerie

a nopţii şi numeri ferestrele luminate

dincolo se doarme elegant cu pijamaua călcată la dungă

în târgul de la marginea oraşului se vând inimi

cumperi en-gros în unele te poţi naşte din nou

te ascunzi în spatele lor un fierăstrău îţi numără…

Continuare

Adăugat de Nuta Craciun (anana) la Iunie 3, 2014 la 9:30pm — Nu sunt comentarii

prin rana de la inimă intră întunericul

dansezi desculţă în ploaia căzută 

de pe aripile păsării

mâinile ţi se deşiră pe ritmul muzicii 

devin subţiri parcă-s picioare de păianjen



se îndepărtează tot mai mult de tine

măturătorii de stradă te adună în grămăjoare



prin rana de la inimă intră noaptea 

ai vrea să-ţi vinzi sufletul pe 30 de fluturi 

dai search pe google nimeni nu cumpără

suflete desperecheate 



te gândeşti la sinucidere ca la o…
Continuare

Adăugat de Nuta Craciun (anana) la Aprilie 3, 2014 la 11:00pm — 2 Comentarii

dând bice nimicului

în mine moare mereu cineva
pe ritmurile neauzite ale unui clopot

numai tu cu sărutul tău virtual
îmi ţii noaptea-ntre buze
hrăneşti vulturii din frigul
ce-mi scormoneşte măruntaiele

eu prelungesc cuvinte
până la limita descărnării
dau bice nimicului în sens giratoriu

în cimitirul ce-mi creşte în locul măduvei
niciun vaiet

nici un oftat nu mişcă vântul

doar clopotele astea înfiorate
mi se agaţă de trup

Adăugat de Nuta Craciun (anana) la Ianuarie 27, 2014 la 11:03am — 2 Comentarii

o dimineaţă în mijlocul unei pietre

dacă urci dimineaţa pe munte

şi privesti în ochi răsăritul

toate întâmplările împrumută un trup arcuit

şi se închină

lumea îţi pare mai frumoasă

îi ierţi cu mai multă uşurinţă pe oameni

şi îi iubeşti cu toate imperfecţiunile lor

aşa cum se iubesc pietrele într-un zid

pentru că le este frig

sau frică

nu-ţi mai creezi singur duşmani

ca apoi să le declari război

vrei doar să-i smulgi luminii

ceva care să-ţi aparţină…

Continuare

Adăugat de Nuta Craciun (anana) la Ianuarie 10, 2014 la 3:00pm — 11 Comentarii

formă de vis

suntem singuri şi goi 

ca o pădure fără anotimp



numai tablourile tale cu roze

din vremea în care iubeam amândoi

acelaşi pirat orb a lui Stevenson

numai ele în frumuseţea lor adâncă

mai amintesc de vremea aceea în care bucuria

ne bătea mai tare decât inima 



iubirea e un zbor urcat la stele

dar rătăcit de la…

Continuare

Adăugat de Nuta Craciun (anana) la Noiembrie 25, 2013 la 11:00pm — 6 Comentarii

cuvintele noastre erau mai mari decat ușa



stăteam cu vorbele în gură 
le plimbam dintr-o parte în alta 
apoi le înghițeam teama

de pe buze ne cădea tăcerea 
întinsă
ca o funie de spânzurat

fiecare asculta depărtarea celuilalt

cuvintele noastre 
erau mai mari decat ușa
rămâneau mereu afară
în pantofii lăsați la intrare

Adăugat de Nuta Craciun (anana) la Noiembrie 14, 2013 la 12:15pm — Nu sunt comentarii

malul abrupt al cuvintelor

când devii trist rămâi singur în pragul casei tale

ca un copac ce nu cunoaşte libertatea mersului

te slujeşti de cuvinte ca de o plasă de prins muşte

atâtea lovituri de ciocan în piatra filozofală 

şi nimic nu explică moartea



construieşti singur temniţe în care îţi închizi pe viaţă culorile

laşi liber negrul culoare pe care poţi fredona în voie…

Continuare

Adăugat de Nuta Craciun (anana) la Octombrie 12, 2013 la 10:40pm — 18 Comentarii

două trenuri coborâte din noapte



rătăceam printre stâncile nopții

cerul părea un capăt de icoană

iar lumea în piept un ceas uriaş

ce trebuia mereu întors



tăcerea ne atârna până la pământ

se rotea în jurul nostru

ca o placă de gramofon



despărţea frigul căzut între noi



eram două trenuri coborâte din noapte

două păsări cu zborul pe…

Continuare

Adăugat de Nuta Craciun (anana) la August 27, 2013 la 12:30pm — Nu sunt comentarii

celălalt mal

prima mea fantezie acel gest 

luminat de o lanternă într-un parc 

când te cuibăreai în scorbura nopţii

şi-mi adormeai cuvintele pe o piele de aer



erai frumos ca o lume fără oglinzi



ne acopeream cu speranţele altora

ne astupam urechile cu ceară

şi ne legam de catargul unui vapor

care se scufunda odată cu noi…



Continuare

Adăugat de Nuta Craciun (anana) la August 20, 2013 la 12:00pm — 6 Comentarii

alfabetul clipei de acum

în ochii tăi apele sunt tulburi

mă pot pierde cu uşurinţă 

ca-ntr-un anotimp mic şi opac

în care lumina e trasă la sorţi 



nimic nu mai aminteşte de ziua aceea

când ciopleai inimi

în lemnul cireşului din grădină...



marea din ochii tăi

are acum tristetea unui braţ de fântână

de care nu mai atârnă soarele



în zadar încerc să salvez litere

nostalgice din albia ei 

şi să…
Continuare

Adăugat de Nuta Craciun (anana) la August 20, 2013 la 12:00am — Nu sunt comentarii

numărătoare inversă



în casă eşti doar tu şi liniştea

o auzi cum şuieră pe lângă tine

ca un tren de marfă

apoi se aşează în tomuri albastre

pe rafturile reci



prin ochii ferestrei lumea pare perfectă

poţi vedea acvariile cu peştişori aurii ale sfinţilor

poţi auzi cântecul pianistului de pe ocean

cum trece din văzduhul cu ciori

în camera ta de închiriat



e cel mai lung coşmar de până acum gândeşti

în lumina dimineţii timpul trece…

Continuare

Adăugat de Nuta Craciun (anana) la August 16, 2012 la 4:38pm — Nu sunt comentarii

lângă tine stă liniştea stânjenită

mamei

 

între pereţii zilelor mele e din nou vară

de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic

e o blândeţe aiurea în aer

nici Cronos nu-şi mai devorează fii

nici Narcis nu mai e ademenit de gândul sinuciderii

pe marginea unei fântâni

acelaşi curcubeu pe spinarea serii

aceeaşi oaie fără botniţă mănâncă floarea Prinţului

lumina a plecat să te caute dincolo de orizont mamă

iar tu hălăduieşti pe cărările verii

cu zâmbetul tău…

Continuare

Adăugat de Nuta Craciun (anana) la August 9, 2012 la 7:40pm — 2 Comentarii

memento

 

este impudic să vorbeşti despre tristeţe când eşti fericit ţi-am spus e ca şi cum ai mutila un copil nenăscut sau ai schimba soarta ciobanului mioritic.

în ziua în care nu se mai întâmplă nimic ţi-e dor de Dumnezeu de o posibilă flamă un combustibil ceva care să-ţi înarmeze pasul o voce care să te asigure că poţi fi vesel fără niciun motiv fericit şi absent să ciopleşti iarăşi inimi în lemnul cireşului din grădină apoi să urci vara într-un vârf de…

Continuare

Adăugat de Nuta Craciun (anana) la August 8, 2012 la 8:47pm — 4 Comentarii

noiembrie

 

în casă eşti doar tu şi liniştea

o auzi cum şuieră pe lângă tine

ca un tren de marfă

apoi se aşează în tomuri albe

pe rafturile bibliotecii



prin ochii ferestrei lumea pare perfectă



poţi vedea acvariile cu peştişori aurii ale sfinţilor

poţi auzi cântecul pianistului de pe ocean

cum trece din văzduhul cu ciori

direct în camera ta de închiriat



e cel mai lung coşmar de până acum gândeşti



în lumina dimineţii timpul trece…

Adăugat de Nuta Craciun (anana) la Noiembrie 23, 2011 la 12:00am — 1 Comentariu

semn de despărţire

 

 

biată iluzie obosită  ora din trupul meu
sună ca scoicile goale

iată îmi spun ce salt nereuşit

peste toate mlaştinile zilei

întunericul bate cuie într-un perete metafizic
îşi agaţă obosit aripile
singurătatea lui înoată alături de mine

 

la capăt o lumină surpată de spaimă
vocea mamei alunecă de pe trupul ei drept
mă ţine de mână

îmi netezeşte fruntea cu palma

Adăugat de Nuta Craciun (anana) la Noiembrie 19, 2011 la 8:30pm — 2 Comentarii

oceanul mai adânc decât oceanul

 

o noapte pe lângă mine

supravieţuirea

mă leagă de restul universului



buzele ierbii pe umerii mei…

Continuare

Adăugat de Nuta Craciun (anana) la Noiembrie 15, 2011 la 11:30pm — 2 Comentarii

sincopă

 

zăpada desfigura statuile publice
noi ne păstram cu încredere
inima în trupurile lor
lătra gerul la paşii
noştri tăcuţi
haita muşca
rămânea
sângele
gol

cineva striga eu nu-mi găseam ochelarii
de aceea totul părea distorsionat
zăpada desena cercuri aurii
în jur galopau copitele
nopţii cu sărutarea
noastră pe
obraz

un deget scheletic
desena în
zăpadă

Adăugat de Nuta Craciun (anana) la Octombrie 4, 2011 la 7:30pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor