poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente
Adăugat de Nuta Craciun (anana) la Decembrie 20, 2015 la 6:12pm — Nu sunt comentarii
Adăugat de Nuta Craciun (anana) la Octombrie 15, 2015 la 11:42pm — Nu sunt comentarii
nimic nu mai creşte în noi
doar umbra acestei dimineţi
în care înveţi cum să fugi gol prin ploaie
să te speli de păcate cu apa cerului
povestea iubirii din memorie
se scrie în temniţa unei zile de toamnă
când te declari mulţumit cu toată năvala de frunze
căzută peste visele tale necoapte
ai învăţat să-ţi suporţi viaţa peticită
buzunarul peticit
cu gândul la îngerul din vitrina copilăriei
care îţi zâmbea iar tu simţeai cum timpul
se lipea…
Adăugat de Nuta Craciun (anana) la Decembrie 3, 2014 la 7:41pm — Nu sunt comentarii
stai pe podul de lemn arcuit peste balta sângerie
a nopţii şi numeri ferestrele luminate
dincolo se doarme elegant cu pijamaua călcată la dungă
în târgul de la marginea oraşului se vând inimi
cumperi en-gros în unele te poţi naşte din nou
te ascunzi în spatele lor un fierăstrău îţi numără…
Adăugat de Nuta Craciun (anana) la Iunie 3, 2014 la 9:30pm — Nu sunt comentarii
Adăugat de Nuta Craciun (anana) la Aprilie 3, 2014 la 11:00pm — 2 Comentarii
în mine moare mereu cineva
pe ritmurile neauzite ale unui clopot
numai tu cu sărutul tău virtual
îmi ţii noaptea-ntre buze
hrăneşti vulturii din frigul
ce-mi scormoneşte măruntaiele
eu prelungesc cuvinte
până la limita descărnării
dau bice nimicului în sens giratoriu
în cimitirul ce-mi creşte în locul măduvei
niciun vaiet
nici un oftat nu mişcă vântul
doar clopotele astea înfiorate
mi se agaţă de trup
Adăugat de Nuta Craciun (anana) la Ianuarie 27, 2014 la 11:03am — 2 Comentarii
dacă urci dimineaţa pe munte
şi privesti în ochi răsăritul
toate întâmplările împrumută un trup arcuit
şi se închină
lumea îţi pare mai frumoasă
îi ierţi cu mai multă uşurinţă pe oameni
şi îi iubeşti cu toate imperfecţiunile lor
aşa cum se iubesc pietrele într-un zid
pentru că le este frig
sau frică
nu-ţi mai creezi singur duşmani
ca apoi să le declari război
vrei doar să-i smulgi luminii
ceva care să-ţi aparţină…
Adăugat de Nuta Craciun (anana) la Ianuarie 10, 2014 la 3:00pm — 11 Comentarii
suntem singuri şi goi
ca o pădure fără anotimp
numai tablourile tale cu roze
din vremea în care iubeam amândoi
acelaşi pirat orb a lui Stevenson
numai ele în frumuseţea lor adâncă
mai amintesc de vremea aceea în care bucuria
ne bătea mai tare decât inima
iubirea e un zbor urcat la stele
dar rătăcit de la…
Adăugat de Nuta Craciun (anana) la Noiembrie 25, 2013 la 11:00pm — 6 Comentarii
stăteam cu vorbele în gură
le plimbam dintr-o parte în alta
apoi le înghițeam teama
de pe buze ne cădea tăcerea
întinsă
ca o funie de spânzurat
fiecare asculta depărtarea celuilalt
cuvintele noastre
erau mai mari decat ușa
rămâneau mereu afară
în pantofii lăsați la intrare
Adăugat de Nuta Craciun (anana) la Noiembrie 14, 2013 la 12:15pm — Nu sunt comentarii
când devii trist rămâi singur în pragul casei tale
ca un copac ce nu cunoaşte libertatea mersului
te slujeşti de cuvinte ca de o plasă de prins muşte
atâtea lovituri de ciocan în piatra filozofală
şi nimic nu explică moartea
construieşti singur temniţe în care îţi închizi pe viaţă culorile
laşi liber negrul culoare pe care poţi fredona în voie…
Adăugat de Nuta Craciun (anana) la Octombrie 12, 2013 la 10:40pm — 18 Comentarii
rătăceam printre stâncile nopții
cerul părea un capăt de icoană
iar lumea în piept un ceas uriaş
ce trebuia mereu întors
tăcerea ne atârna până la pământ
se rotea în jurul nostru
ca o placă de gramofon
despărţea frigul căzut între noi
eram două trenuri coborâte din noapte
două păsări cu zborul pe…
Adăugat de Nuta Craciun (anana) la August 27, 2013 la 12:30pm — Nu sunt comentarii
prima mea fantezie acel gest
luminat de o lanternă într-un parc
când te cuibăreai în scorbura nopţii
şi-mi adormeai cuvintele pe o piele de aer
erai frumos ca o lume fără oglinzi
ne acopeream cu speranţele altora
ne astupam urechile cu ceară
şi ne legam de catargul unui vapor
care se scufunda odată cu noi…
Adăugat de Nuta Craciun (anana) la August 20, 2013 la 12:00pm — 6 Comentarii
Adăugat de Nuta Craciun (anana) la August 20, 2013 la 12:00am — Nu sunt comentarii
în casă eşti doar tu şi liniştea
o auzi cum şuieră pe lângă tine
ca un tren de marfă
apoi se aşează în tomuri albastre
pe rafturile reci
prin ochii ferestrei lumea pare perfectă
poţi vedea acvariile cu peştişori aurii ale sfinţilor
poţi auzi cântecul pianistului de pe ocean
cum trece din văzduhul cu ciori
în camera ta de închiriat
e cel mai lung coşmar de până acum gândeşti
în lumina dimineţii timpul trece…
Adăugat de Nuta Craciun (anana) la August 16, 2012 la 4:38pm — Nu sunt comentarii
mamei
între pereţii zilelor mele e din nou vară
de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic
e o blândeţe aiurea în aer
nici Cronos nu-şi mai devorează fii
nici Narcis nu mai e ademenit de gândul sinuciderii
pe marginea unei fântâni
acelaşi curcubeu pe spinarea serii
aceeaşi oaie fără botniţă mănâncă floarea Prinţului
lumina a plecat să te caute dincolo de orizont mamă
iar tu hălăduieşti pe cărările verii
cu zâmbetul tău…
Adăugat de Nuta Craciun (anana) la August 9, 2012 la 7:40pm — 2 Comentarii
este impudic să vorbeşti despre tristeţe când eşti fericit ţi-am spus e ca şi cum ai mutila un copil nenăscut sau ai schimba soarta ciobanului mioritic.
în ziua în care nu se mai întâmplă nimic ţi-e dor de Dumnezeu de o posibilă flamă un combustibil ceva care să-ţi înarmeze pasul o voce care să te asigure că poţi fi vesel fără niciun motiv fericit şi absent să ciopleşti iarăşi inimi în lemnul cireşului din grădină apoi să urci vara într-un vârf de…
Adăugat de Nuta Craciun (anana) la August 8, 2012 la 8:47pm — 4 Comentarii
în casă eşti doar tu şi liniştea
o auzi cum şuieră pe lângă tine
ca un tren de marfă
apoi se aşează în tomuri albe
pe rafturile bibliotecii
prin ochii ferestrei lumea pare perfectă
poţi vedea acvariile cu peştişori aurii ale sfinţilor
poţi auzi cântecul pianistului de pe ocean
cum trece din văzduhul cu ciori
direct în camera ta de închiriat
e cel mai lung coşmar de până acum gândeşti
în lumina dimineţii timpul trece…
Adăugat de Nuta Craciun (anana) la Noiembrie 23, 2011 la 12:00am — 1 Comentariu
biată iluzie obosită ora din trupul meu
sună ca scoicile goale
iată îmi spun ce salt nereuşit
peste toate mlaştinile zilei
întunericul bate cuie într-un perete metafizic
îşi agaţă obosit aripile
singurătatea lui înoată alături de mine
la capăt o lumină surpată de spaimă
vocea mamei alunecă de pe trupul ei drept
mă ţine de mână
îmi netezeşte fruntea cu palma
Adăugat de Nuta Craciun (anana) la Noiembrie 19, 2011 la 8:30pm — 2 Comentarii
o noapte pe lângă mine
supravieţuirea
mă leagă de restul universului
buzele ierbii pe umerii mei…
Adăugat de Nuta Craciun (anana) la Noiembrie 15, 2011 la 11:30pm — 2 Comentarii
zăpada desfigura statuile publice
noi ne păstram cu încredere
inima în trupurile lor
lătra gerul la paşii
noştri tăcuţi
haita muşca
rămânea
sângele
gol
cineva striga eu nu-mi găseam ochelarii
de aceea totul părea distorsionat
zăpada desena cercuri aurii
în jur galopau copitele
nopţii cu sărutarea
noastră pe
obraz
un deget scheletic
desena în
zăpadă
Adăugat de Nuta Craciun (anana) la Octombrie 4, 2011 la 7:30pm — Nu sunt comentarii
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor