Raul Baz's Blog (67)

Vultur

Singurătatea,

în cele din urmă,

te face să țipi

ca de sub aripa

vulturului orb.

Fiindcă doi este

pretutindeni

și toate sunt

în doi; doar tu

înduri gelozia

celui ce singur

are dreptul

să fie unul.

Adăugat de Raul Baz la Iulie 18, 2018 la 12:01am — Nu sunt comentarii

Șase trepte

Erau numai şase trepte,

dar te auzeam coborând cu tocurile tale roşii

ore întregi, zile şi săptămâni:

poc unu, poc doi, poc 69,

poc 666,

până ce pierdeam şirul numerelor

şi nu mai ştiam dacă să mă bucur că vii

ori să mă înspăimânt.

Inchideam ochii

şi tremuram de emoţie: uite,

imediat o să fii aici lângă mine,

o să mă săruţi şi o să-mi scoţi din deget

verigheta pe care am pierdut-o demult.

Dar tu nu mai terminai de coborât: poc…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Februarie 5, 2016 la 6:00pm — Nu sunt comentarii

Căzut

Te vom ridica, îi spuneau,

fii fără grijă, am ridicat noi

fel de fel de căzuţi, tu eşti

un caz dintre cele simple.

Dar omul era greu, atârna

cât un baribal - cum a zis oarecine.

Au tras de el, au încercat -

nimeni nu poate şti cât de tare,

dar cel puţin se vedea cum încearcă.

Au adus funii, unelte,

au improvizat pârghii,

scripeţi şi planuri înclinate,

au înjurat, apele curgeau

pe braţele lor musculoase,

dar de ridicat nu…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Octombrie 15, 2015 la 11:08am — Nu sunt comentarii

Duh

Dormeai atâta de frumos
în aşternutul tău mirosind a levănţică,
încât mi-am oprit gândurile
în plin arpegiu - nu cumva
să-i tulbure pe îngerii
contemplatori.

M-am aşezat în tăcere
pe covor, mi-am prins
tâmplele în palme
şi am stat.
Apoi am deschis ochii şi, iată,
Duhul lui Dumnezeu se purta
pe deasupra pântecului tău.

Adăugat de Raul Baz la Iulie 20, 2015 la 9:40am — Nu sunt comentarii

Giulia

Era pe vremea când femeile ştiau să se transforme în îngeri

iar bărbaţii, cu ajutorul lor, puteau să se nască a doua oară.

Imi făceam veacul prin Mantova, căutând urmele lui Virgiliu

şi încercând să redau luminii comori îngropate în câmpia lombardă.

Nu, nu stăteam de vorbă cu învăţaţii - ce pot ei să ştie cu adevărat,

mă preumblam printre oamenii simpli, beam vinuri roşii de Fortana,

priveam din barca mea etruscă jocul curcubeelor pe Lago di Mezzo,

iar…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Mai 31, 2015 la 12:23pm — Nu sunt comentarii

Jeluire

Iar a murit nenorocitu' ăsta, a zis femeia,

e a treia oară când crapă

şi lasă ciorba să clocotească pe aragaz,

într-o zi o să dea foc la casă.

Doamne Isuse Cristoase şi Maică Precistă

cine dracu m-a pus să-l iau,

nu puteam să-l trimit la plimbare când m-a cerut?

De ce nu mi-a spus că moare toată ziua -

ba că a citit o poezie, ba că a văzut un nor mov,

ba că l-a ascultat pe Bach ăla al lui,

cine dracu l-o mai fi inventat şi pe el.

Păi…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Mai 14, 2015 la 10:13pm — Nu sunt comentarii

In faţa flăcării

Vin fluturi de noapte, scapără
scântei misterioase-n firide,
uşa cuptorului tremură
şi zboară prin vatră stafide.

Plăcinte se coc, mici garoafe
cu carne, brânzeturi sărate,
cu varză, dovleac, cu cartoafe
şi mere sub lună furate.

Pe masă ştergare-s întinse...
sub laviţă toarce pisica,
stau mut, cu privirile-aprinse...
aştept să se-ntoarcă bunica.

Adăugat de Raul Baz la Mai 9, 2015 la 10:52am — Nu sunt comentarii

Vasul

Picioarele
îi erau împletite cu idei prelungi
despre veacul acesta
şi cel care va să vină,
iar sânii
aveau atârnaţi de sfârcuri
perechi de introspecţii metafizice.
Buzele mă cercetau cu expresia
celor ce nu-şi pot sta împotrivă,
iar ochii nu se mai opreau din şoptit:
pleacă dar stai dar vino dar du-te...
Ah!
In părul ei bemolat am pătruns şerpuind,
ca un duh reîntorcându-se
în vasul pecetluirii.

Adăugat de Raul Baz la Aprilie 29, 2015 la 11:43am — Nu sunt comentarii

Salcâmul

M-am trezit cu entuziasmul dimineţii de primăvară

o să tai un salcâm mi-am spus

o să-l aduc acasă

şi o să cioplesc din el întruchipări ale sentimentelor.

Dar oare unde-o fi toporul m-am întrebat

în timp ce cafeaua se înmiresma în ibric

sau fierăstrăul.

Or fi ruginit cine ştie pe unde în toţi anii ăştia

le-or fi putrezit părţile din lemn

sau poate le-a dat nevastă-mea vreunui trecător

din cei care culeg speranţe nefolosite.

Oricum ar fi…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Aprilie 21, 2015 la 11:38am — 2 Comentarii

Depresie

Nu valurile sângelui
ori împotrivirea genunchilor...
nu sânii şi nu pântecul,
ci cuvântul cel dulce.

Tainică, apoi, respiraţia.
Iar peste coastele dezgolite,
peste umerii căzuţi,
umbra duioşiei.

Adăugat de Raul Baz la Aprilie 12, 2015 la 10:30pm — Nu sunt comentarii

Gleznele

M-am îndrăgostit de tine
de la glezne în jos.
Anul trecut
dragostea a urcat până la genunchi
iar acum, ca o plantă agăţătoare
se înalţă spre pântece.
Până la coaste, apoi până la umeri
o să-mi crească dragostea
în anii care vor veni.

Dar acolo, odată ajuns,
voi fi aşa obosit de-atâta îndrăgostire
încât o să mă-ntorc la glezne
înfrânt, ca la-nceput.

Adăugat de Raul Baz la Martie 8, 2015 la 11:13am — Nu sunt comentarii

Atunci

În spatele magazinului din colţ

am văzut dintr-odată

micul tăpşan călător prin timp:

o palmă de asfalt, nişte borduri fărâmate,

o îmbrăţişare de arbori

şi mormane de frunze arămii

îndemnându-mă să le răscolesc

spre a găsi ghiocei şi castane.

Fără să-mi pese că din buzunare

îmi zboară cheile maşinii,

ţigările, iPhone-ul şi banii,

am alergat într-un suflet

către întâlnirea cu petele de lumină

vălurind pe asfaltul…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Februarie 15, 2015 la 11:55am — Nu sunt comentarii

Incercarea

Intr-o zi o să te opreşti,
o să dai drumul lesei
şi o să spui:
câinele asta nu e al meu.
O să-ţi priveşti omoplaţii,
sprâncenele
şi o să te ridici pe vârfuri
spunând:
eu nu am fost făcută
din pământul acesta.
Atunci voi veni repede repede
şi-ţi voi întinde, pe rând,
organele mele interne.
Dar tu vei zâmbi trist şi vei spune:
nu, nu, nu,
nimic din ce-i al tău
nu-mi poate aparţine
măcar o secundă.

Adăugat de Raul Baz la Ianuarie 29, 2015 la 2:16pm — Nu sunt comentarii

Aluatul

Întâi m-am însingurat până am început să văd
firea ascunsă a lucrurilor -
zigzaguri rapide, cuante
de suferinţă pură.

Mi-am adâncit apoi solitudinea,
până mi s-au arătat cele nemateriale
cum ar fi oglindirea,
ori negarea negaţiei.

Tot mai în singurătate zăvorându-mă,
în cele din urmă,
am ajuns atât de aproape încât
am văzut nimicul trebăluind
precum o bunicuţă care întinde aluatul.

Adăugat de Raul Baz la Decembrie 26, 2014 la 10:15pm — Nu sunt comentarii

Iluzie

Nu există sâni -
doar mici umeraşe,
ogive, cai şi clepsidre
de hiacint.

Nici buze nu există -
doar patimi zăcaşe,
vitralii şi dulci-acrişoare motive
de alint.

Nu există coapse -
doar unghiuri luntraşe,
sentinţe, foşnete şi bemoli
stingându-se în labirint.

Femei? Nici atât nu există –
doar coapse dăltuite, incaşe,
sâni la puterea a doua
şi buze. Ah, şi absint.

Adăugat de Raul Baz la Decembrie 11, 2014 la 11:22am — Nu sunt comentarii

Suspinul

Omul cel interior s-a ridicat
şi a zis că moartea vine dintr-odată,
ca un orgasm întrerupt.
Ah, cum mă agăţ de speranţa
că păsările vor începe să cadă,
cercul lumii îşi va arăta, în sfârşit,
colţurile rânjind,
iar suspinul părinţilor pustiei
se va schimba, profetic,
în vuiet.

Adăugat de Raul Baz la Noiembrie 18, 2014 la 12:17pm — Nu sunt comentarii

Altele

Trebuie să te scoli de pe scaun...

hai, la treabă, degrabă,

e mult de curăţat.

Cum să te-ajungă, să te-atingă,

înconjurat de tot rahatul asta,

ele, femelele, stelele?

Ai stat destul, hai, sus!

N-auzi? Ridică-te, strică-te,

fă ceva! Poftim?

Nu te mai ţin genunchii, rărunchii?

Împinge cât poţi, hai, hai,

of, Doamne,

ridicatul ăsta de pe scaun

e mai greu ca o naştere...

Ridică-te şi umblă, umbră!

Ia mături, găleţi,…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Noiembrie 10, 2014 la 4:16pm — Nu sunt comentarii

Inorog

Animale de pradă

fără colţi şi coadă,

fără gheare şi cioc,

joacă-n foc.

Se rotesc în văpaie

cu păr de ciuhaie,

cu ţâţe de argint,

mărgărint.

Gem adânc torturate,

pătrunse prin spate,

arse până la os

ce miros...

Rapt sălbatic, scrâşnire,

de iad alipire,

un spectacol sublim,

serafim.

Mă imploră-n delire

mai presus de fire

jarul să-l înteţesc

nebunesc.

Dar vai, eu sunt un înger

cu…

Continuare

Adăugat de Raul Baz la Noiembrie 8, 2014 la 6:01pm — Nu sunt comentarii

Anubis

Când la plecare,
pentru banalul sărut
clitoridian
aplecându-mă vai,
scrâşnet de oase zdrobite
mi-a urcat în urechi...
geamăt de cleşti desfăcând
carnea de pe şale şi fese
şi botul, preţ de o clipă,
botul
câinelui negru Anubis,
amuşinând s-a ivit
dintre petale.

Adăugat de Raul Baz la Octombrie 10, 2014 la 1:00pm — Nu sunt comentarii

Puntea

Atât de subţire, puntea...
ţipete fulgeră
dedesubt, ceaţa
cu trupul meu îi este datoare
abisului.
Un pas, încă unul...
păsări subţiri îmi atacă
sprâncenele.

La capătul punţii,
mâinile tale din aluat auriu
îmbiindu-mă să luăm lumea
de la început
şi sânii tăi uriaşi
ca două luni gemene
răsărite din iadul
dorinţelor.

Adăugat de Raul Baz la Octombrie 8, 2014 la 8:29am — 2 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor