Zadic ioana's Blog (120)

Susur de izvoare

Susur de izvoare-n dulcea primăvară,

păsări, cu-a lor glas îmi împânzesc cărarea,

dimineața, ziua, dar și câte seară,

blânda armonie-mi scrie așteptarea.

Susur de izvoare, cântece-n surdină,

ploi de primăvară, codrii înviați,

colțuri de natură blândă și divină

sunt ai păcii paznici. Nu mai așteptați!

Mergeți pe cărare, ascultați izvorul, 

noaptea priviți luna și trăiți misterul,

îngânați un cântec și…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Martie 23, 2019 la 3:53pm — Nu sunt comentarii

Pacea primăverii mele

Pacea primăverii mele

are susur de izvoare, 

are noapte, lună, soare,

are raze și-are stele.

Pacea primăverii mele

are ghiocei în poală

și cu talpa ei cea goală

calcă printre viorele.

Pacea primăverii mele

are lacrimi de izvoare,

are păsări călătoare,

toporași puși în ulcele.

Pacea primăverii mele

are picături de rouă,

stropi de lacrimi care plouă

când pe cer sunt…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Martie 16, 2019 la 6:17am — 1 Comentariu

Cu zâmbetul în colțul gurii

Cu zâmbetul în colțul gurii

trecut-am către noul an.

Am auzit multe injurii.

Mulți au rămas fără vreun ban.

Nici eu n-am contul gras la bancă,

dar bucuria de-a trăi

și graiul neaoș de țărancă

opritu-m-au de-a mă-nrăi.

Lumina lunii mă-nconjoară,

și stelele îmi sunt aproape,

am vise care mă-nfioară

și fericire printre șoapte.

Durere am avut cât hăul,

dar Dumnezeu a fost cu mine.

Am încercat…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Ianuarie 2, 2019 la 10:38pm — Nu sunt comentarii

Am făcut pariu

Am făcut pariu cu mine de atâtea ori pe drum

și-am văzut cum clipa arde și mi se transformă-n scrum,

Visele de fericire se îmbină cu tristeți...

Binele mi se-mpletește cu uitare. Am săgeți

în priviri și în suflare ce străpurg în zori și-n vânt

printre pânzele-nghețate dintre timp, izvor, pământ.

Cartea nopții se deschide, eu citesc ce-i scris în ea,

luna îmi arată calea, gându-mi stă pe câte-o stea.

Am făcut pariu cu…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Decembrie 31, 2018 la 6:47pm — 2 Comentarii

Se apropie Crăciunul

Se apropie Crăciunul și din cer coboară prunc

să colinde omenirea...Supărările le-arunc

peste vârf albit de munte, peste ape înghețate

și-mi adun doar bucuria ce din peșteră străbate.

Se apropie Crăciunul. Se aude la fereastră

cum colindă copilașii, vestind mântuirea noastră.

Domnul vine și se naște în sălaș lângă mioare

și revarsă peste lume sfântă binecuvântare.

Am un suflet plin de pace, dor de…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Decembrie 23, 2018 la 7:32am — 1 Comentariu

Nu există nemurire?

Lângă ziduri de cetate, 

peste pietre sfărâmate,

pe sub razele de lună, 

pe sub norii ce se-adună

stau doar eu și-mi ies din fire....

Nu există nemurire?

Peste iarbă sau zăpadă,

mai las gândul ca să cadă.

Totu-i vechi, dar se inundă

când lumina cade-n undă.

Am doar flori spălate-n rouă, 

strânse-n mâinile-amândouă.

căci visarea mi-e ca marea

și privirea mi-e ca…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Decembrie 16, 2018 la 4:18am — 3 Comentarii

Lumina-i lină, de îngeri plină

Lumina-i lină, de îngeri plină.
Aștept să curgă, aștept să vină
cu mântuire, în rai să țină
iubirea pură, fără de tină.
Lumina-i lină, de îngeri plină.
Inundă vale, izvor, colină,
inundă visuri... Dureri alină
iubirea pură, fără de tină.
Lumina-i lină, de îngeri plină.
Aștept Fecioara la piept să țină
un prunc ce-atinge,un prunc ce-alină...
Iubirea-i pură, fără de tină.

Adăugat de zadic ioana la Decembrie 9, 2018 la 4:25pm — 2 Comentarii

Stau pe margine de țară

Gândul spre trecut îmi zboară

și începe să mă doară

liniștea dintre cuvinte, 

pâinile care sunt sfinte,

lacrimile ce-s vărsate

și trăirile uitate.

Stau pe-o margine de lume...

Are rele și-are bune,

are gust de drag de glie, 

gust de drag de Românie.

Stau pe-o margine de…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Decembrie 4, 2018 la 11:54am — Nu sunt comentarii

Nu mor caii...

Nu mor caii când vor câinii!...

zice-o vorbă din bătrâni.

Îmbucând din miezul pâinii

ținem lacrimile-n mâini

căci strămoșii ne lăsară

câmp întins, mare-nspumată,

vârf de munte, vânturi, fiară

și cântare fermecată.

Noi ne pierdem demnitatea

și lăsăm capul plecat

pentru fiecare vorbă

spusă de vreun împărat, 

pentru fiecare pală 

care vine din apus...

N-avem dragoste sau fală...

Nu-i iubim pe cei ce…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Noiembrie 17, 2018 la 10:29pm — 3 Comentarii

Lumea versurilor mele

Lumea versurilor mele

a ajuns până la stele,

a zburat până la nori

c-am părinții călători

printre visuri și suspine...

Părți din ei le am în mine.

Lumea versurilor mele

s-a umplut de zmei și iele,

căpcăuni, furtuni, ciulini,

ape tulburi și...lumini.

Lumea versurilor mele

are zori, copaci, mărgele,

are păsări călătoare,

zâmbet, primăvară, soare.

........................................

La taifas mai stau cu mine

de mi-e…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Noiembrie 10, 2018 la 8:56pm — 1 Comentariu

Zidul visului

Când zidul visului se sparse

și cântul a pătruns prin el

au mai trecut trei clipe arse

căci mi-am făcut din ele țel.

În zidul visului pătrunse

o clipă doar din infinit,

și pala vântului se-ascunse

într-un album fără sfârșit.

În zidul visului uitarea

s-a cuibărit, dar n-a rămas.

Am stins un foc, dar parcă marea

m-a mângâiat... Mai fac un pas.

Și zidul visurilor mele

m-a îngrădit, căci nu mai pot

să mă înalț azi către stele

și…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Noiembrie 3, 2018 la 8:36pm — 1 Comentariu

Cântecul anotimpurilor

Primăvara cântă din vioară

și trezește lumea fremătând.

Vântul suflă, păsările zboară,

eu mă zbat ninsoarea lepădând.

Vara a trecut pe nesimțite,

a adus lumină și culori,

a-mbrăcat pădurile-nverzite

cu lumină, cântece și flori.

Toamna ruginie, mai șireată, 

înroșește frunza-n cânt de nai,

iar câmpia, încă fermecată,

se îmbracă-n mărăcini și-n scai.

Iarna vine iarăși pe…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Octombrie 15, 2018 la 9:59pm — Nu sunt comentarii

Când visele te scot din hău

Când visele te-aruncă-n hău

tu să-ți dai seama că suspinul

ce se-nfrățește cu pelinul

n-atrage flori! Atrage rău.

Când visele te urcă-n rai

tu să te-ndrepți spre veșnicie,

căci faptele-ți vor fi solie

de pui iubire-n tot ce ai.

Când visele te scot din hău

și te ghidează spre dreptate

să te-nveșmânți în…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Octombrie 2, 2018 la 11:05pm — 1 Comentariu

Pacea din suflet

Nu găsești pacea din suflet

dacă stai la colț de stradă

și îți etalezi averea

ca vecinul să ți-o vadă.

Nici dacă te crezi vreun rege

peste tot și peste toate

nu e nimeni să-ți dezlege

drumul către libertate.

Sufletul capătă tihnă

doar atunci când înțelegi

că-n iubire și în ură

drumul clipei poți să legi.

Eu doresc să am în lume

doar atât cât mi-este scris,

nu mă…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Septembrie 22, 2018 la 11:30am — 1 Comentariu

S-au dus zilele de vară

S-au dus zilele de vară, 
altele vin pe furiș
ascunzând în luminiș 
a copacilor povară.
Toamna-ncepe să mă doară... 
Stă pitită-ntr-un tufiș,
dar se pune curmeziș 
frunza cu sclipiri de ceară.
S-au dus zilele de vară... 
Norii-s triști, soarele-i pal
și pe coama unui deal
sunt doar eu ...și gându-mi zboară.

Adăugat de zadic ioana la Septembrie 15, 2018 la 9:38pm — 4 Comentarii

Drumul meu spre fericire

Când drumul meu spre fericire

este prea scurt sau prea pietros

văd clipele... O ispitire

mă împresoară dureros.

Când drumul meu spre fericire

are doar gropi și e pustiu

îmi amintesc acea trăire

care mă face să mai scriu.

Când drumul meu spre fericire

trece pe lângă vise noi

mă bântuie acea iubire

ce nu-i în unu, ci în doi.

E drumul meu spre fericire.

Nu se-alterează! Nu s-a…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Septembrie 9, 2018 la 6:13pm — 6 Comentarii

Tremură codrul

Tremură codrul țării mele

căci suflă vântul neiubirii

peste locașul care-odată

a fost de pază nemuriri.

Tremură codrul țării mele

și plânge cu lacrimi de foc

că nu ne-am îndreptat spre stele, 

că nu ne-am prins cu toții-n joc.

Tremură codrul țării mele…

Suntem săraci și oropsiți.

avem Ilene, zmei și iele,

avem și oameni necăjiți.

Tremură codrul țării mele

și plânge cu lacrimi de foc.

Nu ne unim în vremuri…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Septembrie 6, 2018 la 9:30pm — 1 Comentariu

Noi ne-am dat cu stângu-n dreptul

Noi ne-am dat cu stângu-n dreptul

căci putea să fie bine

dar ne dezgolirăm pieptul 

pentru-n blid și pentru-o pâine.

Stând la margini de imperii

ne-nchinarăm ca netoții

când la unul, când la altul

și ne jefuiră hoții.

Stând la margini de imperii

ne-am corcit valori, trăiri,

dar speranța învierii

o găsim în amintiri.

Bunii noștri se luptară

să ne fie nouă bine,

dar cu…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la Septembrie 2, 2018 la 4:21pm — 1 Comentariu

Stau la fereastră

Stau la fereastră și privesc spre cer

o lună cu sclipiri de giuvaer

ce mă încântă cu lumina sa,

dar fericire nu îmi poate da.

Stau la fereastră și privesc în zori

câmpul de jad, multicolore flori,

flăcări din soare, norii diafani,

gânduri pierdute pe cărări de ani.

Stau la fereastră... Codrul fremătând

îmi dă iubire, vis găsit. Nu-l…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la August 26, 2018 la 2:17pm — 2 Comentarii

Iubirea nu are avantaje materiale

Când o să mergem toți pe dealuri sau hotare

și-o să ne dormim somnul n-o să avem valoare

prin banii de la bancă, sau prin mașini ori casă

ci o să ne cosească o babă cu o coasă.

De ce e mare fala și de ce doar palate

contează și-ți iau ochii? Noi n-avem libertate.

Ne îmbuibăm ...și bunuri acumulăm cu droaia.

De adormim pe coastă, averea noastră-i ploaia.

Păcatele, greșeala și ura ni-s prieteni,

dar,…

Continuare

Adăugat de zadic ioana la August 16, 2018 la 3:01pm — 2 Comentarii

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor