Mircea Florin Şandru's Blog (8)

CÂINI, TOT MAI MULŢI CÂINI

Câini, tot mai mulţi câini; oameni singuri,

Oameni vorbind singuri,

Frunze, tot mai multe frunze împrăştiate de vânt, vată, afişe.

Cheiul sticlos ascunde apa, apa ascunde, murdară, putreziciunea.

Vântul aduce miros de nămol, de stepă,

De var, de vite, de pucioasă, de hârtii arse.

Pe geam, în oglinda de praf, două mici alice de apă,

Femeia…

Continuare

Adăugat de Mircea Florin Şandru la Octombrie 15, 2015 la 3:55pm — Nu sunt comentarii

CAUT UN LOC CURAT

Peste tot năvăleşte o apă murdară, o simţi?

Toate ruginesc, peste tot plutesc nori de gunoaie,

Un lichen cenuşiu inundă străzile, pieţele, casele.

Nu mai ai unde să fugi, nu mai ai unde să fugi,

O bacterie roade pietrele, fierul, aerul, carnea,

Totul cocleşte, se degradează, putrezeşte, moare,

Se acoperă cu ciuperci uriaşe, cu noroi, cu mâzgă, cu bale.…

Continuare

Adăugat de Mircea Florin Şandru la Octombrie 3, 2015 la 11:48am — 8 Comentarii

ÎN FAŢA MĂRII

Ştii tu marea de lacrimi amare, încreţită de vânt,

Fără soare, fără corăbii, fără pământ,

Nimic pe toată întinderea, doar păsări cu zborul frânt?

Ştii tu marea închisă ca un mormânt?

 

Ştii tu marea înfiptă în cer, ca de sânge,

Ca de piatră, ca de orb care plânge?

Ştii tu marea care totul înfrânge,

Chiar şi sufletul, care-n sine se strânge?

 

Ştii tu marea de lacrimi, mereu plumburie,

Împingând către ţărm apa ei…

Continuare

Adăugat de Mircea Florin Şandru la Aprilie 19, 2015 la 11:00am — Nu sunt comentarii

ÎNVAŢĂ-MĂ DIN NOU JOCURILE DRAGOSTEI

Însingurat, hirsut, ascuns în propria-mi carapace

Nu mai ştiu dulceaţa trupului de femeie,

Lasă-mă să te ţin în braţe, lasă-mă să simt

Mirosul tău îmbătător, să te mângâi pe creştet,

Lasă-mi simţul tactil să-ţi descopere încet

Pielea gâtului şi a coapsei. O, tu eşti

Cea mai frumoasă de pe Pământ,

Tu luminezi cale de o mie de leghe,

Precum penajul de aur al unei păsări de munte,

Precum chiparosul în iarba spelbă, când se lasă înserarea,…

Continuare

Adăugat de Mircea Florin Şandru la Martie 31, 2015 la 6:32am — Nu sunt comentarii

CÂNTEC PENTRU ANA

Nu mai e mult şi voi trece dincolo,

În rămuriş va rămâne doar umbra, un clopot înstelat

În care am stat cu Ana nopţi şi zile. Dulce era gustul ei,

Sălbatic era trupul ei, adânci erau ochii ei, ochii ei negri.

Când se lăsa seara, când draperiile erau trase, când focuri mici

Pâlpâiau în şemineu, îi desenam flori pe piele.

Parcă toate mă dor. Aud şi acum forfota sângelui,

Cântecul ploii, coapsele ei frecându-se sub cearceaf,

Un sunet împurpurat…

Continuare

Adăugat de Mircea Florin Şandru la Martie 27, 2015 la 7:00am — 3 Comentarii

SĂ MĂ ÎNTORC ACASĂ

Să mă întorc într-un târziu acasă,

Ca dintr-o bătălie pierdută,

Ca dintr-un pustiu care doarme,

Să urc încet scările,

Ca şi cum numai umbra mea ar fi,

Imaterială, acolo. Să trag podul,

Să tai orice punte şi în urma mea doar noaptea

Să pâlpâie ca un gol, ca un ocean rece şi negru.

Să mă întorc acasă

În micul paralelipiped de beton

Ca într-un refugiu, ca în toracele

Unui animal mare şi cald, ca într-un rest

De memorie. Să-mi pierd…

Continuare

Adăugat de Mircea Florin Şandru la Martie 25, 2015 la 3:23am — 1 Comentariu

ANNO DOMINI

Anno Domini... am văzut cimitirele de maşini

Înverzite, răvăşite de vântul de primăvară,

Am văzut omul în câmpie semănând,

Sălbăticiunea tânără, umflată,

Fugind în pădure să nască.

Anno Domini... pun mâna streaşină la ochi

Şi până departe în zare pământul

Pulsează ca o venă deschisă,

Cu cereale verzi, cu câmpuri petrolifere, cu oraşe.

Anno Domini... a trecut iarna cu păstrăvi morţi şi crengi putrezite,

Plămânii noştri, ca nişte…

Continuare

Adăugat de Mircea Florin Şandru la Martie 24, 2015 la 3:37pm — Nu sunt comentarii

TOATE SE STING

Toate se sting, se decolorează, amestecate iau forme noi,

Vântul cără nisip, îl aşază peste oraşe, croieşte

Estuare şi dune. Straturi moarte, straturi vii,

Femelele nasc pui, turme; masculii

Se însângerează unii pe alţii. Din sămânţa mirositoare

Se înalţă vietăţi, împânzesc câmpul,

Oceanul şi cerul. Carne şi pene, oase şi ochi,

Care devorează lumina, care pipăie prada,

O lume organică plutind pe apă, lipindu-se de pământ,

Înfigându-şi gheara în…

Continuare

Adăugat de Mircea Florin Şandru la Martie 24, 2015 la 5:00am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor