- Lumina?
- Rotirea aripilor într-un cer tămâiat de îngeri.
- Iubirea?
- Inima ce cântă dincolo de moarte.
- Roze?
- Steaguri albe pe câmpuri de luptă.
- Copil?
- Vis auriu în bradul de Crăciun.
- Cântec?
- Sămânţa încolţită din lacrimile pământului.
- Copac?
- Zborul înfrunzit al păsărilor.

- Poezia?
- Suflet revărsat peste maluri de timp.

trec clipele

una câte una cad frunzele

veşminte îmbracă umbra copacilor

la căpătâiul soarelui se aprinde luna



trec clipele

în inimi se strâng ninsorile

sub flori de gheaţă suspină ferestrele

aripi de înger se aud la răsărit



trec clipele

din seminţe de iarbă încolţesc zilele

cireşii îşi rotunjesc visurile

iubiri se revarsă peste poduri de timp



trec clipele

macii dezleagă cu săruturi câmpurile

din hora…

dincolo de geamul lumii se aude mersul

îngenuncheat al păsărilor lovite de alicele timpului

printre atelierele unde se făuresc aripi pentru desăvârşire



( îngerii creionează tipare pentru zboruri înalte)



liniştea bisericilor înălţate din lacrimile sângerânde de roze

adunate-n sufletele topite la picioarele icoanelor de sticlă

învăluie întunericul păsărilor albe

de-o parte şi de alta a vremurilor presărate de cenuşa tămâiei

se…

un înger venea pe cărarea săpată-n umbră

soarele se rotea în jurul aripilor

liniştea creştea în pântecul zilei

(umbra era umbra mea)

cu apă vie trezea ochii pietrelor

paşi albi atingeau sufletul ierbii



un înger venea pe cărarea săpată-n umbră

cu aripa-i dreaptă contura zboruri înalte

cununi de stele aşeza pe tâmplele nopţilor

(umbra era umbra ta)

din nemişcare se trezeau frunzele

copaci goi alergau după visuri…

apa odihneşte sufletul rozelor



cerul plămădit din liniştea ochilor

sărută buzele descifrate

de clocotul sângelui

scurs în pământul tăcut al tălpilor



apa împarte timpul rozelor



frunze stinse sub pleoapa uitării

se desprind de corolele inimii

înmugurind asimetric

în boboci de speranţe înaripate



apa îmbracă trupul…

o lebădă albă sculptează în noapte o albie

dalta zborului arde săgeţi otrăvite

cenuşa se strânge în hăul de pradă



în depărtarea aripilor scrâşnesc pietrele



albia se adânceşte în pântecul cerului

din întunecime se rotunjesc ochi de lumină

lacrimile îngerilor susură într-un izvor



în depărtarea aripilor piere strigătul umbrelor



cerul se aruncă în vâltoarea luminii…

un răsărit s-a prins de geană



(deşertul se zbate în ochi de fluture)



într-o rază se deschid pleoape de noapte

anotimpuri însingurate se pierd în oglindă

pereţii arşi ai inimii cad din tablouri cu suflete



( în ochi de fluture răsare soarele )



zorii mijesc în umbre colţuroase de strigăte

din inimă tresare un mugur alb de lumină

printre aripi ţâşnesc izvoare de…

Într-un gol mă rotesc …

cu tălpile citesc în petale de mac

cuvinte însângerate

şi tac

Într-un gol mă rotesc …

ating cu ochii verdele unui fluture

într-un gând nedecriptat

Tac …

şi câmpul rotund de atât roşu

îl străbat cu un suflet opac.