Să nu-i săruţi,
să nu-i laşi să stea lângă tine,
să nu dansezi, să nu bei şi să nu fumezi cu ei,
să nu le vorbeşti, să nu-i ajuţi,
să nu-i cauţi
Să nu faci dragoste cu ei
şi să nu te măriţi
Dacă îi laşi să intre în tine
când te dezbraci,
te cuibăreşti în penitenciar
Unii vor scrie despre carnea
şi pulpele tale
Alţii îţi vor divulga secretele
şi toate visele aiurite
de care ţi-e ruşine
Poeţii…
Continuare
Adăugat de Diana Frumosu la Iulie 18, 2011 la 3:05pm —
3 Comentarii
E ultimul poem pe care îl scriu.
După-amiază Sasha a promis că vine la mine.
Poate o fi crezut că e un rendez-vous.
Sunt sigură că o să vină. Ieri în pauza de masă
a venit de pe şantier pînă aici
doar ca să mă poată vedea din nou.…
Continuare
Adăugat de Diana Frumosu la Iunie 18, 2011 la 6:04pm —
3 Comentarii
Ochiul meu drept stă faţă în faţă
cu celălalt şi îl priveşte speriat
ca de propria-i moarte.
Pisicile lumii mi se încolăcesc la picioare când
trei guri îmi vorbesc într-o limbă străină
şi numai eu tac.
Poate mama n-a fost niciodată gravidă
cu mine.
S-a împiedicat cu stângul
şi i-am căzut din uter.
Adăugat de Diana Frumosu la Mai 24, 2011 la 12:05am —
3 Comentarii
Dimineaţă, copiii goi
făceau castele de nisip.
Meduzele ca nişte magneţi se aruncau în mine
să-mi intre sub piele.
Iubitule, toate durerile de pe pămînt
sunt mai grele decît chiar pămîntul.
Seara, am înfipt chibrituri
în nisip şi ţi-am făcut chipul
să te înviu în lumină.
Mai goală decît un copil am intrat în mare
şi-am mers pînă mi-a fost frig.
Stam în mijlocul mării. Stam ca un soldat
ce-a învins şi-a rămas pe cîmpul de luptă
cu toţi…
Continuare
Adăugat de Diana Frumosu la Mai 22, 2011 la 11:57am —
25 Comentarii
Umbra lumînăriise desface în milioane de omuleţi.Uneori scriu poeme proaste. Poate chiar bune.Aprind un chibrit din buzunarul în care odatămi-a încăput cerul, ridic foile ca pe-unprunc la botez şi le daufoc.… Continuare
Adăugat de Diana Frumosu la Mai 21, 2011 la 9:55pm —
19 Comentarii
Seara eram în Piatra-Neamţ. Am coborît din blocul în care am fost cazaţi şi am intrat într-o mare-mare piaţă. Peste tot erau numai haine. Cred că eram ipostaza fluturelui într-un cîmp cu flori. Cerul mi se părea prea întunecat, iar faptul că n-am văzut măcar un vînzător era chiar ciudat. În spatele meu, doi băieţi mergeau gălăgios şi toată atmosfera asta creată m-a făcut să-mi zic că nu e cazul să mai stau mult acolo. Am ieşit prin poarta largă a pieţii şi m-am îndreptat spre bloc. Mama tocmai…
Continuare
Adăugat de Diana Frumosu la Mai 8, 2011 la 11:33pm —
2 Comentarii
Cînd bat trăsnetele,mă strîng într-un boţ de piele asemeni unui melc.Ochii bunicului mi se par înlăcrimaţi toată viaţa. Stă aşezatpe un scăunel. Pare mai aproape de… Continuare
Adăugat de Diana Frumosu la Mai 6, 2011 la 8:30pm —
Nu sunt comentarii
Iubitule, azi o să scriu un poem în care nimeni
n-o să mai moară şi noi vom fi fericiţi.
Mie-mi vei spune Eva, ţie-ţi voi spune Adam.…
Continuare
Adăugat de Diana Frumosu la Mai 6, 2011 la 7:30pm —
3 Comentarii
Toate poemele le-am îngropat în Henry
ca pe nişte oameni. Cînd mă învăţam să nu plîng
l-am născut din ultimile lacrimi.
Acum, Henry e singurul meu prieten. Dumnezeu n-a avut
niciodată timp să-mi povestească din iubirile lui.
Nu m-a lămurit cu moartea şi încă multe altele.
Dimineaţa devreme ieşim în pijamale la marginea pădurii
să ne dezbrăcăm. Pînă dincolo de piele. Pînă şi dincolo de viaţă.
Ne spălăm unul pe celălalt cu…
Continuare
Adăugat de Diana Frumosu la Aprilie 5, 2011 la 4:26pm —
5 Comentarii

În lumina moartă de-afară
un cuc alb îşi poartă aripile mutilate ca pe-o salcie
în vînt. Cerului i-a căzut un dinte şi alţii…
Continuare
Adăugat de Diana Frumosu la Aprilie 1, 2011 la 6:00pm —
Nu sunt comentarii
ca o Veronikă
îmi adun cerul
într-un sac
la uşă
un nerv suspendat
de lampă
abia aşteaptă să intre
Dumnezeu
observ cum lumea
pleacă
prin culise
şi mi se urcă la cap
un dor de moarte
sparg poemele
ca pe nişte farfurii
potrivesc ştreangul şi
mă afund
nebună
în casa cu mătănii
Adăugat de Diana Frumosu la Martie 29, 2011 la 11:28pm —
Nu sunt comentarii
traversez strada pe
diagonală
şi fac echilibristică
deasupra neuronilor
infectaţi de holeră
şapte maşini claxonează
lîngă paşii mei desculţi
cînd eu
ascult a…
Continuare
Adăugat de Diana Frumosu la Martie 21, 2011 la 4:46pm —
1 Comentariu
artileria de cîmp îmbracă eleganţa gravă a cailordin trupurile noastre legate cu centuri galbenediagonala soarelui moare de fiecare dată pestrada cu trandafiri… Continuare
Adăugat de Diana Frumosu la Decembrie 28, 2010 la 10:30am —
5 Comentarii
în paharele de şampanie topim lumînărisă ne înfundăm urechile cu cearălumea curge invers proporţionalîţi storc lămîi pe buze şi-ţi silabisesc prin forţe dinlăuntru… Continuare
Adăugat de Diana Frumosu la Noiembrie 15, 2010 la 7:30pm —
12 Comentarii
ana îmi condamna fericirea
spunîndu-mi lucruri fără rost la ora de franceză
purta pantaloni zdrenţuroşi din mătasele veşniciei
şi-mi imaginam cum din celule îi cad tristeţi vulnerabile
sîn coapse buze şi ochi şi toate celelalte îi erau pline cu nepăsare
dar ţinea să-mi repete sacadat perfecţiunile
în 2043 ana certa mulţimea închipuită
din scuarul catedralei pe o porţiune de 20 de metri pătraţi
făcînd paşi dus-întors pe-o dreptă…
Continuare
Adăugat de Diana Frumosu la Noiembrie 3, 2010 la 2:23pm —
Nu sunt comentarii
scriu azi
în memoria unui criminal
care și-a violat propria fericire
dintr-o simplă aiureală
scriu azi
în memoria criminalului din mine..
(
http://din-taceri.blogspot.com/)
Adăugat de Diana Frumosu la Mai 26, 2010 la 10:48pm —
1 Comentariu
1
Ușa odăii s-a întredeschis ușor, ca să vadă mai întîi dacă nu doarme. O voce caldă a întrebat în șoaptă:
- Dormi ?
- Nu. Ce e ?
- Ai vizitatori.
În cameră au început să se îmbulzească oameni pe care îi vedea pentru prima oară. Depresia
în care era de săpămîna trecută și abundența de indivizi care încearcă să o readucă la normal a distrus-o complet. Ema a sărit din pat și, izbind cu putere ușa odăii, a luat-o la fugă prin… Continuare
Adăugat de Diana Frumosu la Mai 23, 2010 la 7:30pm —
6 Comentarii