Să nu-i săruţi,

să nu-i laşi să stea lângă tine,

să nu dansezi, să nu bei şi să nu fumezi cu ei,

să nu le vorbeşti, să nu-i ajuţi,

să nu-i cauţi



Să nu faci dragoste cu ei

şi să nu te măriţi



Dacă îi laşi să intre în tine

când te dezbraci,

te cuibăreşti în penitenciar



Unii vor scrie despre carnea

şi pulpele tale



Alţii îţi vor divulga secretele

şi toate visele aiurite

de care ţi-e ruşine



Poeţii… Continuare

E ultimul poem pe care îl scriu.

După-amiază Sasha a promis că vine la mine.

Poate o fi crezut că e un rendez-vous.

Sunt sigură că o să vină. Ieri în pauza de masă

a venit de pe şantier pînă aici

doar ca să mă poată vedea din nou.…

Continuare

Ochiul meu drept stă faţă în faţă
cu celălalt şi îl priveşte speriat
ca de propria-i moarte.

Pisicile lumii mi se încolăcesc la picioare când
trei guri îmi vorbesc într-o limbă străină
şi numai eu tac.

Poate mama n-a fost niciodată gravidă
cu mine.
S-a împiedicat cu stângul
şi i-am căzut din uter.

Dimineaţă, copiii goi

făceau castele de nisip.

Meduzele ca nişte magneţi se aruncau în mine

să-mi intre sub piele.

Iubitule, toate durerile de pe pămînt

sunt mai grele decît chiar pămîntul.



Seara, am înfipt chibrituri

în nisip şi ţi-am făcut chipul

să te înviu în lumină.

Mai goală decît un copil am intrat în mare

şi-am mers pînă mi-a fost frig.

Stam în mijlocul mării. Stam ca un soldat

ce-a învins şi-a rămas pe cîmpul de luptă

cu toţi… Continuare

Umbra lumînării

se desface în milioane de omuleţi.

Uneori scriu poeme proaste. Poate chiar bune.

Aprind un chibrit din buzunarul în care odată

mi-a încăput cerul, ridic foile ca pe-un

prunc la botez şi le dau

foc.…



Continuare

Seara eram în Piatra-Neamţ. Am coborît din blocul în care am fost cazaţi şi am intrat într-o mare-mare piaţă. Peste tot erau numai haine. Cred că eram ipostaza fluturelui într-un cîmp cu flori. Cerul mi se părea prea întunecat, iar faptul că n-am văzut măcar un vînzător era chiar ciudat. În spatele meu, doi băieţi mergeau gălăgios şi toată atmosfera asta creată m-a făcut să-mi zic că nu e cazul să mai stau mult acolo. Am ieşit prin poarta largă a pieţii şi m-am îndreptat spre bloc. Mama tocmai… Continuare

Cînd bat trăsnetele,

mă strîng într-un boţ de piele asemeni unui melc.



Ochii bunicului mi se par înlăcrimaţi toată viaţa. Stă aşezat

pe un scăunel. Pare mai aproape de… Continuare

Iubitule, azi o să scriu un poem în care nimeni

n-o să mai moară şi noi vom fi fericiţi.

Mie-mi vei spune Eva, ţie-ţi voi spune Adam.…



Continuare

Toate poemele le-am îngropat în Henry

ca pe nişte oameni. Cînd mă învăţam să nu plîng

l-am născut din ultimile lacrimi.

Acum, Henry e singurul meu prieten. Dumnezeu n-a avut

niciodată timp să-mi povestească din iubirile lui.

Nu m-a lămurit cu moartea şi încă multe altele.

 

Dimineaţa devreme ieşim în pijamale la marginea pădurii

să ne dezbrăcăm. Pînă dincolo de piele. Pînă şi dincolo de viaţă.

Ne spălăm unul pe celălalt cu…

Continuare

 

În lumina moartă de-afară

un cuc alb îşi poartă aripile mutilate ca pe-o salcie

în vînt. Cerului i-a căzut un dinte şi alţii…

Continuare

ca o Veronikă
îmi adun cerul
într-un sac

la uşă
un nerv suspendat
de lampă
abia aşteaptă să intre
Dumnezeu

observ cum lumea
pleacă
prin culise
şi mi se urcă la cap
un dor de moarte

sparg poemele
ca pe nişte farfurii
potrivesc ştreangul şi
mă afund
nebună
în casa cu mătănii

traversez strada pe

diagonală

şi fac echilibristică

deasupra neuronilor

infectaţi de holeră



şapte maşini claxonează

lîngă paşii mei desculţi

cînd eu

ascult a…

Continuare

artileria de cîmp îmbracă eleganţa gravă a cailor

din trupurile noastre legate cu centuri galbene



diagonala soarelui moare de fiecare dată pe

strada cu trandafiri…

Continuare

în paharele de şampanie topim lumînări

să ne înfundăm urechile cu ceară



lumea curge invers proporţional



îţi storc lămîi pe buze şi-ţi silabisesc prin forţe dinlăuntru… Continuare

ana îmi condamna fericirea

spunîndu-mi lucruri fără rost la ora de franceză

purta pantaloni zdrenţuroşi din mătasele veşniciei

şi-mi imaginam cum din celule îi cad tristeţi vulnerabile



sîn coapse buze şi ochi şi toate celelalte îi erau pline cu nepăsare

dar ţinea să-mi repete sacadat perfecţiunile



în 2043 ana certa mulţimea închipuită

din scuarul catedralei pe o porţiune de 20 de metri pătraţi

făcînd paşi dus-întors pe-o dreptă… Continuare

scriu azi
în memoria unui criminal
care și-a violat propria fericire
dintr-o simplă aiureală

scriu azi
în memoria criminalului din mine..

(http://din-taceri.blogspot.com/)

1

Ușa odăii s-a întredeschis ușor, ca să vadă mai întîi dacă nu doarme. O voce caldă a întrebat în șoaptă:

- Dormi ?

- Nu. Ce e ?

- Ai vizitatori.

În cameră au început să se îmbulzească oameni pe care îi vedea pentru prima oară. Depresia

în care era de săpămîna trecută și abundența de indivizi care încearcă să o readucă la normal a distrus-o complet. Ema a sărit din pat și, izbind cu putere ușa odăii, a luat-o la fugă prin… Continuare