Urzica Gheorghe's Blog (26)

TRANDAFIRII DIN AUSTRALIA

Bolnavul respira cu un oftat scurt şi se întoarse pe o parte, cu faţa la doctoriţă. Deschise ochii, puţin cât să pătrundă o rază de lumină cu imaginea persoanei de lângă el.

--Însă am un sentiment faţa de tine că ceva a fost între noi şi s-a întrerupt brusc. Continuă el frământarea interioară. Nu am pârgiile, ocaziille de a clarifica ce anume îmi creează acest zbucium, să-l conştientizez şi să mă eliberez. Viaţa mea este destul de agitată ca să mai am timp pentru introspecţii. Imaginea…

Continuare

Adăugat de Urzica Gheorghe la Ianuarie 2, 2015 la 12:00am — Nu sunt comentarii

MIRAJUL LECTURII

 Citea o povestire şi i se păru că alunecă în rândurile paginii, rânduri ce se transformau în linii de cale ferată, iar cuvintele în vagoane vilegiatuiriste. Intrase într-un spaţiu ce se lărgea cu cât insista să-şi găsească un loc privilegiat în trenul reinventat de pagina cărţii.

Sărise din fotoliu şi se angaja să traverseze câmpia pregătită de recoltă. Locul din poveste părea amenajat sub formă de parc expoziţional, clădirile erau încă din carton, ca după primul bum imobiliar, cu…

Continuare

Adăugat de Urzica Gheorghe la Decembrie 20, 2014 la 10:28pm — Nu sunt comentarii

COLIVA MONAHULUI CALINIC

COLIVA MONAHULUI CALINIC 1.

Stetoscopul rece îl trezi oarecum şi-l transpuse într-o altă stare de conştiinţă. Nu deschise ochii, dar începu să vorbească de parcă ar fi treaz.

--„Nu te cunosc. De ce vii la mine? De ce mă cauţi?” Doctoriţa schimbă câteva semne şi cuvinte şoptite, răgaz în care bolnavul îşi continua dialogul cu un interlocutor imaginar.

Asistenta deschise fişa medicală şi arătă cu degetul anamneza consemnată. --Chiar totul? insista doctoriţa venită dintr-un…

Continuare

Adăugat de Urzica Gheorghe la Decembrie 14, 2014 la 12:30pm — 2 Comentarii

COLIVA MONAHULUI CALINIC

2. La terminarea slujbei aşteptai să iasă toată lumea să intri să-ţi iei bagajul şi să-l întâmpini pe monahul Calinic, ce întârzia neacceptat de mult. Ţi se părea că te evită.

--Mă mai cunoşti? Şopteai gâtuită.

--Pe unii nu-i poţi uita niciodată, zâmbi cu o bonomie ştrengărească de hoţoman sentimental.

--Eu, părinte ... Şi eu vreau să uit ...

--Lasă, hai să-ţi dau un pat de dormit ... altfel de pat ... şi mâne vom sta de vorbă. Îl urmai la chilia din casa nouă,…

Continuare

Adăugat de Urzica Gheorghe la Decembrie 14, 2014 la 12:30pm — Nu sunt comentarii

Te-am prins, fă Marie

 

 

 

--Te-am prins, fă Marie, fir-ai tu să fii, gândeam cu glas tare. Îţi găsesc eu ceva de coadă...

  Doream să constat că am observat ceva ce simbolizează viaţa ei pentru a o scoate din trecut şi a le spune oamenilor cum era ea, Maria lui  Venghil, numită beţiva satului.

 În jurul cazanului de rachiu erau aşezaţi pe bănci şi taburete sătenii care aveau pus la fiert borhotul şi cei care aşteptau să le vină rândul, dar şi din cei în trecere, exact…

Continuare

Adăugat de Urzica Gheorghe la Februarie 22, 2013 la 2:00pm — Nu sunt comentarii

OMUL CARE PLANTA COPACI de JEAN GIONO, postat de Gheorghe Urzică

OMUL CARE PLANTA COPACI

 

Scriitorul francez JEAN GIONO a dorit ca Textul povestirii să fie reprodus gratuit. A făcut acest dar omenirii - este ce a scris mai uman, după cum considera el. Materialul a fost prezentat de un autor francez la Conferinţa ANATECOR din 22-24 septembrie 2006, la Arad şi este publicat în Compendiumul lucrărilor Conferinţei la pagina 777 - 785. 

"Pentru ca o fiinţă umană să-şi dezvăluie calităţile cu adevărat excepţionale, trebuie să…

Continuare

Adăugat de Urzica Gheorghe la Aprilie 5, 2011 la 7:59pm — 5 Comentarii

LITERATURĂ DE INFRACTOR 2

În sala de aşteptare a secţiei de miliţie au fost aduşi încă doi bărbaţi cărora li s-au dat câte o coală de hârtie pentru a scrie bdeclaraţia despre motivul întârzierii nocturne pe străzile oraşului. Plutonierul insista pe lângă unul din cei aduşi să-şi ia hârtia de scris.. Tânărul încerca să se acomodeze cu semiobscuritatea încăperii, uitându-se atent la fiecare detaliu descoperit. Dădu de chipul unui cunoscut. Se apropie şi-i…

Continuare

Adăugat de Urzica Gheorghe la Decembrie 28, 2010 la 8:00pm — 2 Comentarii

LITERATURĂ DE INFRACTOR 1













   Podul peste apa Iacovei îl traversa în lada unui camion îmbâcsit de colb şi benzină. Se asşezase într-o rână pe nişte resturi uscate de plante furajere şi privea cerul în toate părţile fără să-şi fixeze atenţia pe vreun reper luminos, clipitor. Privirea îi era împrăştiată şi obosită să poată răscoli amintirile pentru a descoperi vreo proiecţie din mintea sa…

Continuare

Adăugat de Urzica Gheorghe la Decembrie 28, 2010 la 1:28pm — 3 Comentarii

Copilul meu, portocalul

În forfota străzii mă opri un prieten şi în loc de salut dădu drumul frământării sale:

– Ce mă fac cu el acum?

După ce am înţeles zbuciumul inimii sale, am lăsat prinsoarea cotului şi l-am împins pe o străduţă laterală şi i-am zis: Hai la clubul copiilor şi şcolarilor. Acolo au o seră bine îngrijită. Copiii s-or ocupa mai aparte de portocalul tău.

Am vorbit doar cu femeia de serviciu şi ne întrebă dacă vreau bani pe el. Da de unde, vi-l dăruim, am zis noi. Apoi fără să…

Continuare

Adăugat de Urzica Gheorghe la Decembrie 10, 2010 la 1:43pm — 4 Comentarii

FUGA

FUGA



Grigoriţa nu-i mai spuse profesorului de muzică pentru ce motiv anume dorea să-i vorbească, fiindcă bănuia că vor fi inutile justificările ei în faţa intuiţiei foarte abile şi parşive, de copoi,

ale acestuia.

Păşea pe culoarul şcolii unde…
Continuare

Adăugat de Urzica Gheorghe la Decembrie 8, 2010 la 3:30pm — 1 Comentariu

DRUMURI





Nervii mei arşi de oboseală pe cărările de traversare ale câmpiei se confundau cu tolba cu săgeţi încinse ale soarelui. De zile întregi tăiam câmpia întreruptă de bălţi şi lungi şiruri de…

Continuare

Adăugat de Urzica Gheorghe la Noiembrie 30, 2010 la 7:57pm — 3 Comentarii

LIVADA CU NUCI

Lângă patul era un bolnav în vârstă de vreo şaizeci de ani, dar faţa lui stafidită cu riduri adânci şi slăbănogeala trupului îl arătau mai în vârstă. Stătea în permanenţă cu faţa la mine, mereu horcăind şi molfăind câte ceva. Îl priveam cu coada ochiului, pentru a nu-i răspunde la provocarea privirilor. În afară de bătrân mai era un bolnav la capătul opus al salonului. Din cauza luminii ce îmi cădea în ochi, nu puteam să-i disting faţa. După cum vorbea, după timbrul vocii, părea… Continuare

Adăugat de Urzica Gheorghe la Noiembrie 16, 2010 la 9:58pm — 4 Comentarii

FERESTRE DESCHISE de Urzică Gheorghe

Camelia se întinse în pat, respira cuprinsă de emoţie. O mai consultară şi alţi medici, dar niciodată doctorul Bauciu, tatzăl ei. El o rugă să se relaxeze printr-o respiraţie normală. Îi luă tensiunea arterială, pulsul, îi ascultă ralurile plămânului, examină prin palpare ficatul, splina şi rinichii. Palpă şi abdomenul inferior, zona pelviană. Bucuros şi luminat la faţă, îi întâlni privirea întrebătoare, dar uşor retrasă în sine că secretul ei a fost descoperit.

- Ştii că…
Continuare

Adăugat de Urzica Gheorghe la Septembrie 28, 2010 la 8:34pm — 2 Comentarii

PASAJ DE TRECERE de Gheorghe Urzică

Soarele bătea direct, fără umbre prelungi, zăpada se topise puţin cu o zi înainte şi prinsese o pojghiţă de ghiaţă, ce dădea stabilitate schiurilor pe pârtie. Bătrânul Costache Vartolomei se mişca cu stângăcie.

- Am impresia că toată viaţa ai fost cuminte şi acum, la bătrâneţe, ţi-ai zis că ai dreptul la puţină aventură pe zăpadă, într-un dans cu schiurile.

Doctorul Bauciu glumea. Îl studia în continuare şi-i plăcea de el şi se bucura, văzându-l că-şi intră în formă.…
Continuare

Adăugat de Urzica Gheorghe la Septembrie 28, 2010 la 1:25am — 2 Comentarii

OCHIUL

Oricât de obosită eşti, mai ai puterea să gândeşti că dacă nu te va prionde somnul în câteva minute, vei măsura iar camera, noaptea toată cu picioarele goale, lipa-lip, lipa-lip, până când, spre dimineaţă, o torpoare şi o imensă tristeţe să te cuprindă.

Totul era nou. Chiar şi tu erai nouă aici, nouă mai ales pentru tine însăţi, ceilalţi locatari nu ţi-au descoperit prezenţa. Asta era şi dorinţa ta, să găseşti o locuinţă într-un bloc nou, cu locatari aproape necunoscuţi, apoi…
Continuare

Adăugat de Urzica Gheorghe la Septembrie 13, 2010 la 9:36pm — 3 Comentarii

LUMINA

Îţi răsfirai printre degete firava şuviţă de apă a cişmelei. Îţi spăla rana albă; sângele ivit pentru o clipă din rana crudă curgea în jos, tot mai în jos, în neagra gură de canal, care ţi-l sugea alunecos. Constatai cu stupoare că îi urmăreai drumul mineral până la alt cerc de lumină, undeva în Marea cea mare...

Aveai impresia că în viaţa ta nu se întâmplase nimic şi că singurul lucru ce merita să fie făcut era prezenţa ta la porţile luminii şi albastrului, o…
Continuare

Adăugat de Urzica Gheorghe la Septembrie 10, 2010 la 9:06pm — 3 Comentarii

UN SENTIMENT NUMIT DORINŢĂ

Ziceam că până la urmă o să vină femeia sufletului meu dintr-o ţară exotică, cu multe păsări şi seminţe, să păşească în visele mele cu lacrimi de lumină.

Rădăcinile tuturor copacilor şi plantelor din ţinutul meu se uscau, nu mai duceau nicăieri, nici în jos, nici în sus, seva se prelingea ca picăturile de rouă pe jăratecul răsăritului tău. Oamenilor pe care îi cunoşteai cu gândul sau cu fapta şi celor necunoscuţi le scoteai câte un ochi sau vreun dinte, le tăiai o ureche sau…
Continuare

Adăugat de Urzica Gheorghe la Septembrie 10, 2010 la 8:34pm — 2 Comentarii

POARTA CIMITIRULUI

Copilul Alexandru văzu poarta cimitirului şi fugi înăuntru spre crucile de piatră şi lemn. Alergă prin iarba înaltă, se strecură printre morminte şi descoperi o cărare proaspătă ce ducea la o cruce nouă înfiptă într-o movilă de pământ. Se trânti cu obrajii năduşiţi în ţărâna uscată şi bolovănoasă a mormântului.

Mama păşea iute în urma lui, să-l prindă şi să-l protejeze, dar se lovi ea însăşi de un suport de lumânări. Copilul o auzi icnind, întoarse capul şi o surprinse cum îşi ştergea… Continuare

Adăugat de Urzica Gheorghe la Septembrie 5, 2010 la 11:01pm — 2 Comentarii

POARTA SPITALULUI

Timofte Stan iute din pat ca nu cumva să i se uite în maţele lui goale, prin gura căscându-se, nasul lui coroiat scapat înainte. Pe urmă îl cuprinse mirarea, o mirare cu gura strâmbă şi sprâncenele aruncate în vârful capului, că infidela lui nevastă nu i-a pregătit geanta să plece la serviciu, la ceasul potrivit, nici devreme, nici prea târziu, cumpătat, cum zice el, să ridice condicile de prezenţă şi să ungă poarta, să alunece lin pe şină.…
Continuare

Adăugat de Urzica Gheorghe la Septembrie 5, 2010 la 3:03am — 2 Comentarii

Urmele nu duc nicăieri Autor Urzică Gheorghe

Dincolo de poarta muribundului nu-l aştepta nimeni. Casa îi era goală, nici o mână de femeie să-i mângâie faţa de masă, nici un obraz femeiesc să-i încălzească aburind perna şi cearceaful mototolit leneş în ceasul de răgaz.

Îşi aminti din nou de femeia cu eşarfă albă, de prezenţa ei de neînţeles în ograda ţăranului şi de convorbirea lor enigmatică. Trecu rece o boare prin frunzele de arin, picături mari începeau să ropotească în colbul uliţei. O răcoare şi o singurătate senină îl învăluia… Continuare

Adăugat de Urzica Gheorghe la August 28, 2010 la 6:14pm — 4 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor