Astăzi ne jucăm. Tu ești eu, dar eu nu sunt tu. Tu vrei să aclami “RUȘINE!”. Eu nu te las. Am să te trag pe nas, am sa te respir până în rărunchi, să văd cum ți-o mai arde de joacă! Mă relaxez la gândurile jucăușe. Cât te iubesc, îmi zic! Nu ai cum să scapi. Lucrurile au luat-o de prea mult timp razna printre hormonii tăi. Îmi dai cărțile înapoi. Și ce bine faci! Data viitoare te voi iubi mai mult. Nu-ți promit. Bea un pic de apă. Cântă la pian, că e bine să exersezi!

Astăzi ne jucăm.…

Mă-mpresori cu privirea de parcă m-ai încadra într-o veche cunoștință. “Nu-ti dau nimic, îți zic!” Lumea se rupe și un abis se cască cât hăul.” Tu l-ai creat?” întreb neliniștea. Xeroxul nu mai face față, foile curg ca niște oceane de gânduri fade. Și cât aș vrea să le dau finețea și frumusetea pe care o caut în fiecare gând. Și totu-i trist… Prea mult îmi zic, prea mult. N-o să mai fac față terorii. Eroina e câștigătoarea vieții. Lumea privește neliniștea mea. Doare. “O să rămân singură”…

Iubirea ne-nțeleasă

Doare

Și te mănâncă

Ca un înger

Te curmă-ncet

Când o atingi

Și fragedă

O vezi

O frângi

Cu ochii terni

Și plângi!

Când frumusețea te doboară

Și te întrebi așa, -ntr-o doară

De ce nu faci păcatul scrum?

Orbecăind pe un alt drum?

Căci tot ce vezi îți e ruină

Și inima îți e haină

Tu, om, ce vrei să fii un ZEU

Cu chip frumos de Dumnezeu!...

Și vrei iertare pe altare

Când mă inspiri cu mortuare

Căci binele e mort acum

Pecetluit de tine-n drum

Tu, omule cu chip de sfânt

De ce-ai venit…

Un pic de umor moldovenesc.

Duduie, tot mă iscodeai

Când n-aveai locuri de parcare

Acum că ți-am făcut pe plac

Nu mai ai chef de mortuare?…

Îți zici că ești deștept acum

Când ți-ai facut cântatul scrum

Te pipăi ca un răzgâiat

Mă-ntreb de știi că... te-am cântat...…

BIG BANG

Atom, fără bătăi de cap,

Primul Big Bang, încorporat,

Chimie, cu cili electroni,

Răstălmăceşti printre ioni….



Eu sunt foton, decorticat,

Dintr-un eres, alambicat,

Şi-am căutat cărări, prin haos,

Spre stele, ce mi-au fost adaos…



Parcă-s aici şi parcă nu-s

Şi câte nu am eu de spus

Despre impulsuri, flux şi spini

Despre corpusculi anodini…



Şi nu-nţeleg a cui e vina,

Când mistică îmi e retina,

Chemarea-şi arde…