Pe 18 Septembrie am publicat un articol pe acest blog ( https://batmindrulucia.blogspot.com/2014/03/poveste-dintr-un-sat.html ;), articol preluat şi publicat în 2 octombrie în revista “Florile Dalbe”. De data asta am primit şi un feed-back în scris de la mămica mea, pe care vreau să îl împărtăşesc cu voi:

Draga mea, fiiculiţă, ştii că eu îţi sunt cel mai bun…

- Până la urmă avem sau nu brad?

Victoriţa îşi privi întrebător tatăl. De câteva zile o ducea cu vorba şi uite că aşa şi n-au în casă nici măcar o creangă împodobită.

- De unde să vă aduc eu vouă brad? îi răspunse, întrebător, nea…

Pe vremuri aveam o memorie de ELEFANT. Unde o fi dispărut elefantul meu în ultimul timp, Dumnezeu știe. Cred că aveam vreo doi anișori, eram în vizită la bunica de pe mamă și afară ploua urȃt. Era atȃt de urȃt și apăsător încȃt părea să mi se urască viața încă de la acei doi mici anișori. Mămica se chinuia să mă îmbrace cu ștrampii ca să mergem acasă. La un moment dat, scuzați-mi curajul de a aduce așa ceva…

Se spune că numele Artur vine de la Artorius, adică plugar. Cuvȃntul “plugar” mă leagă de un cȃntec drag mie, cȃntat prin anul 1994, dacă țin eu bine minte, la filarmonica din Chișinău, capitala țării Moldovei. Să nu vă gȃndiți la numele de Alina Plugaru, da? Ei, pe vremea aceea, părinții mei, profesori fiind, trăiau greu și făceau economii mari ca să ne țină pe la școli. Făceam și școala muzicală în paralel cu școala generală. Era destul de greu pentru ei să plătească o…

M-am născut în ziua în care soarele punea mult cărbune pe foc,

Lopată după lopată,

Una, două, trei, patru, cinci…

Cine să le mai numere?

Poate doar Cerber atunci când m-a văzut deziluzionată la ușa lui

- Tu?!

- Da, eu!...

- De ce?!

- Ca să…

- Aaaa… mă rog… treci, dacă asta poftești…

Și am trecut!

- Stai mult? îl auzii, strigându-mi din urmă.

- Poate… răspunsei confuză…

Nici eu nu știam ce căutam pe…

Ochii mei sunt de la tata,

Buzele sunt coapte gata;

Vin la mama de mă cere,

Te aștept cu trei nuiele.…

Te rog să îți spui rugăciunea,

Să vezi ce răspuns vei primi;

Îți simt prea bine moliciunea,

Și cred că mult ne vei “uimi”.

          A doua zi, Inu îşi luă la şcoală noul prieten. Nu se putea dezlipi de lângă el. Îi făcu de acasă instructajul şi îl îndesă în rucsac. Orele trecură foarte greu, Sharp se tot zvârcolea prin rucsac, iar Inu tot încerca să îl acopere agitându-se şi el pe scaun. Daniel începu să îşi privească prietenul cu suspiciune.

          -                     Ce ai, frate? îl întrebă el la un moment dat.

          -                     Probleme cu burta, bolborosi Inu şoptit.…

        Inu privi la ceasul de lângă dulap, mai erau câteva minute până la pauză. Chiar şi profesoarea de matematică părea nerăbdătoare să se termine ora. Bătăile pixului ei se auzeau uşor, într-un ritm trohaic. Daniel stătea lângă tablă de câteva minute, năuc şi frământând creta în mâinile mici şi grăsuţe. Inu o privi pe furiş pe Alla, ar fi vrut atâtea să îi spună, dar Marius se mutase de câteva zile cu ea în bancă şi luase controlul. Nu putea să se…

Nu te știu decȃt din gară,

Cȃnd trenul staționa;

Te-aș iubi o primăvară,

Dar n-ai mai raționa.

Amintirile sunt de nepreţuit, pentru că declanşează sentimente pe care le crezi uitate, ori nici nu ştii că le-ai avut vreodată. Să nu fugi de nimic ce te leagă de ele.

Când picioarele îşi fluturau tălpile prin parful de ţară, când visele păreau a fi mai aproape de a se împlini şi nimic nu părea imposibil... Ce fericire poate fi mai apropiata de sufletul tău?

Lumea…

Astăzi aş vrea să vorbesc despre bârfă. “Doar o vorbă să-ţi mai spun”, deoarece şi acest subiect este mult prea scărpinat şi n-aş vrea să îmi pierd mult timp abordându-l. Se spune că bârfa este tratament psihologic pentru unii. Dacă am citi studii în acest sens, am ajunge chiar să fim de acord cu această părere şi să bârfim necontenit doar de dragul de a fi mai… sănătoşi. Ce să zic? Puţină bârfă probabil nu strică niciodată, ideea este să fie… cu bun simţ. Până acum…

N-aș vrea să fiu un Eminescu,

Dar mi-aș dori să mă inspire;

Căci el din toate, tot renăscu,

În algoritmi și mii de spire.

Ce e geniu fără limite?

O minte scurtă ce discută

Care tot vrea să te imite,

C’apoi să nască o dispută?

 …

Mă vei iubi când n-oi fi nimeni?

O umbră se-auzi-ntr-o seară

Când n-oi fi rouă, ci ruine

Un suflet rânced

Prin suspine?

Mă vei iubi când plouă cerul?

Cu lacrimi grele și amare

De va fi lună

Va fi soare

Voi fi a ta îmbrățișare?

Răstălmăcite

În cuvinte

Umbra rămase-n al ei vis

Cuprins de neștiință-n cripte

Răspunsul?

Nu e de atins

Chemarea-a fost

Pierdută-n…

Aud tot felul de poveşti pe la colţuri. Unii se plâng, alţii se laudă. Mai dăunăzi, cineva îmi povestea cum pisica unui vecin fura, din când în când, mâncarea altei pisici şi mi-am zis: “Ei, uite că şi la ei este ca la noi”. M-am întrebat ulterior :

“În cazul unui plagiat cine are de câştigat? Cel care plagiază sau cel care a fost furat?”

Răspunsul vine la fel de simplu, ca şi întrebarea. Noi suntem asemeni unor copaci. Creştem şi în fiecare primăvară ne lăudăm cu frunze…

Cȃnd oaia s-a etichetat,

Pe post de capră, repetat;

Văzut-am ce deșteaptă e,

Deșteaptă foc cȃnd sforăie.

Și tot mȃncȃnd mieluții ei,

Din trei în trei, aici închei;

Cu un șașlȃc n-ai cum să riști,

Ți-e…

        Deci... care e faza cu noi şi spaţiul schengen (cu iniţială mică, aşa cum este şi căutătura lui)? Înţeleg benefiiciile, dar să fim serioşi, crezi că “madame Merkel” ne vrea în acest spaţiu? A găsit probabil, un motiv pe care să îl invoce domnul Băsescu...  el probabil dansează cum vrea aceasta… (îl mai ţineţi minte pe Sarkozy... sau poate că îi e foarte dator, că de'... întotdeauna am ştiut să plătim scaunul... ba la otomani, ba... pe unde s-a mai putut)… Clar e că…

Întotdeauna îmi voi aminti cu drag de oamenii care m-au ajutat necondiţionat, unii fără să mă cunoască mai deloc. Îmi voi aminti de bătrânul care mi-a luat un suc şi mi-a plătit suplimentul de bilet la trenul accelerat, în clasa a noua, doar pentru că i s-a părut că nu avea rost să merg cu personalul. Era un om simplu, lucra pe la nu ştiu ce sonde din Comăneşti, nici măcar numele nu am reuşit să i-l reţin. Dar îi văd chipul, cu drag, pentru că oamenii ca el trebuie…