Bianca Dobrescu's Blog (13)

aiureli

nemurirea o aduce vântul dinspre steaua polară unde alaltăieri parcă le mâncam maxilarul

aseară fredonam primăvara lui vivaldi în bucătăria de pe carul mic sau mare

nu-mi aduc bine aminte

el îşi rostea rugile deocheate sub sânii mei

că prefera unul mai mult iar celălalt devenea gelos şi-l lovea până-l lipea de pământ

ce mai contează

a plecat şi ăsta

după ce a lins varul de nervi

pereţii inimii mele acum maronii

s-au enervat la culme şi se strâng…

Continuare

Adăugat de Bianca Dobrescu la Martie 3, 2012 la 12:24pm — 1 Comentariu

Pîl3

Camera-n care-şi uitase surâsul, nu existase niciodată. Camera aceea era doar o proiecţie vagă a camerei lui.

A lui, da, a lui! A celui mai cel dintre cartonaţi.

Cum luase naştere iubirea asta între hârtii? Simplu, cel ce rostise cuvintele ce-au eliberat-o din unghiul mort, pe care noile oglinzi cu zonă convexă, apărute ulterior, îl combat, nu era deloc urâţel, vopsit în negru, cu pupile albe pe alocuri frânturi din "nu mă uita", şi cu un zâmbet şiret în colţul gurii, mândru de… Continuare

Adăugat de Bianca Dobrescu la Iulie 11, 2011 la 12:48pm — 4 Comentarii

Portret în lucru

info: notez cu 1, 1.1, 1.2, începutul, până ajung la conflict.



1. Camera-n care-şi uitase surâsul era vopsită-n alb. După ce făcuse câteva noduri rochiei, în care strânse bine eternitatea, o luă din loc spre centrul vechi al oraşului de carton. Oriunde priveai numai băieţi şi fete din hârtie proaspăt vopsită. Cum vedea un nene roz, se ascundea în blocurile cu cinci etaje. Cei pictaţi în roz, erau cei ce-şi plângeau de milă, şi cum te vedeau, aşteptau să ai răbdarea necesară cât să-i… Continuare

Adăugat de Bianca Dobrescu la Iulie 10, 2011 la 2:15pm — Nu sunt comentarii

...

ia-mi mâna

strânge-o cât poţi de tare

şi mori…

priveşte-mă disperat

şi voi muri lângă tine

în spatele nostru, cuminţi

orăşenii vor muri şi ei

va fi miros

de piei gălbejite

şi o duhoare superbă de moarte

cimitirul va fi plin de noi, iubite…

plin de noi, şi gol de

drăcia asta de viaţă

ce ne-am plictisit

să o tot trăim…

să trăim ce au trăit şi alţii

şi ţie ţi s-a luat…

Continuare

Adăugat de Bianca Dobrescu la Mai 18, 2011 la 2:52pm — 1 Comentariu

ego

spațiu: cameră albă

timp: acum, atunci, curând în ce ordine vrei

oră: una distantă, poate dintr-un univers paralel, eu știu?

personaje: unu beat muci și egoul său

 

 

- Muriți! Muriți!

- Cine să moară?

- Cine vrea, vreau doar să moară 

- Cum să dorești moartea cuiva?

- Simplu, am și motiv, înțelept timpurilor noastre, vreau să mă fac gropar și să am un salariu cât un medic

- Fă-te medic

- Da, asta-nseamnă să…

Continuare

Adăugat de Bianca Dobrescu la Martie 10, 2011 la 9:00pm — Nu sunt comentarii

sânge roșu ori albastru?

- Se pornește vântăroarea de iubiți. Care ucide mai mulți, de specificat: nu cu gândul și în circumstanțe cât mai misterioase, câștigă!
Asta se zvonește la radio, o iau de bună și îmi notez în agenda cu coperți pletoase : tipu de la trei, barmanu din speed... Cam atât, of! Întodeauna am fost pretențioasă, ăștia doar arată bine, sunt genul de tipi pe care dacă îi vezi în metrou n-ai cum să nu-ți spui: „mi-aș treage-o cu tine”, desigur nu se cade ca o fetișcană să gândească…
Continuare

Adăugat de Bianca Dobrescu la Martie 5, 2011 la 11:08am — 1 Comentariu

din categoria: de după

info post*: nu-i poezie, sunt gânduri scrise cu nerv, la care nu aștept păreri, have a nice day!





„dormea întors amorul meu”



și mă simțeam sufocată

ca un sisif


voiam o îmbrățișare

d-aia sufocantă

ca în prima zi

după ce ne-am întâlnit

în trivale

și ne-am băgat frunze

și tutun

peste tot


voiam să nu pleci

să fim un întreg

mereu


îți așteptam

sărutul…
Continuare

Adăugat de Bianca Dobrescu la Ianuarie 18, 2011 la 3:05pm — 1 Comentariu

i



ăia se jucau

și eu râdeam



râdeam isteric..

ca și cum 

era pentru prima oară.



caninii ascuțiți

ascundeau răutatea din mine



voiam doar să le smulg sânii

să mătur cu părul ăla roșu pe jos

să țip, să mi se prelinga saliva

pe barbă

și ei să mă huiduiască.



voiam să nu le mai pese

să fugă naibii odată

să scrijelească pe alți copaci

numele…
Continuare

Adăugat de Bianca Dobrescu la Ianuarie 7, 2011 la 8:36pm — 8 Comentarii

El, artistul!

do, re, mi, fa, sol, la, si, do...… Continuare

Adăugat de Bianca Dobrescu la Iulie 8, 2010 la 2:00am — 3 Comentarii

Scrisoarea întâi

Munk,…


Continuare

Adăugat de Bianca Dobrescu la Iunie 29, 2010 la 7:00pm — 3 Comentarii

voi aţi fost cernobâlul tinereţii mele.

eu îmi smulg părul
şi-mi rod unghiile din plictiseală
uneori când mine-le din eu
mă sperie
mănânc pământ
ştiu doar cum să fug
prin liceu căpătasem titlul
de laşă
acum nu mai vreau răzbunare
înainte speram să cresc odată
şi să vă ucid pe toţi
din cauza voastră nu mai pot să scriu
stau cu dragii mei imaginari
nefalşi prieteni
şi scriu…
Continuare

Adăugat de Bianca Dobrescu la Iunie 17, 2010 la 11:30am — 3 Comentarii

şi eu fug de mine şi de tine.

mi-e dor de pustiimea
de dincolo de munţi
unde..nu de mult
puteam ghici viitorul
în
pietre cicatrizate
de lacrimile văduvelor…





Continuare

Adăugat de Bianca Dobrescu la Iunie 14, 2010 la 8:15pm — 1 Comentariu

Să ne păstrăm gândurile bune,să nu le lăsăm să ruginească

l-am pus frumos în sticlă
să nu mai ruginească…
Continuare

Adăugat de Bianca Dobrescu la Iunie 14, 2010 la 5:12pm — 9 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor