mureau caii pe capete

se trânteau la pământ

dădeau ochii peste cap și gata

toate viețuitoarelor crăpau de invidie

și făceau pe dracu în zece să devină cai

se prefăceau în cai chiar și oamenii

sesizând avantajele

când mori cal pe stradă

nu ești taxat drept sinucigaș

și familia e în câștig financiar

sigur e mai frumos să mori om

dacă ai o viață de om

altfel e mai comod să te prefaci în cal

cine să spună…

orașul acesta frumos

în care

pe treptele înserării

se plimbă

femei elegante

are viitor

dreptul acestei afirmații

mi-l dă

intuiția mea masculină

copacul  își întinde ramurile

către soare

să se poată

prinde mai bine de pământ

din cauza efortului

uneori îi cad frunzele

și atunci vine toamna

cea plină de tristeți

tot așteptându-mă marea

și-a făcut un obicei:

în fiecare dimineață deretică plaja

scoate țărmul la aerisit

pune soarele-n fereastră

agită valurile

să se încălzeacă apa

apoi  să mă ademenească

umple zarea

cu stoluri de pescăruși