Blogul lui Marie Dascalescu -- Arhiva Octombrie 2018 (8)

O fizică "a mine"

(Mai lăsați-mă puțin să

mă privesc.

Căci, mă tot caut, pe-un dos de ramă-n alchimie să mă potrivesc.)



Eu nu sunt lună,

Decât în universul meu.

Căci, centrul meu, firesc să fie,

nu e comun cu cel ce-ți scrie

un centru-n universul tău.

Celula mea e creangă în sistemul meu fractal.

Știu, complicat în versuri e să-ți vorbesc în mod real

despre o fizică a „mine” în matematica-ți de hău.

Necunoscutul mi-e lejer când mă extind în vorbe-n… Continuare

Adăugat de Marie Dascalescu la Octombrie 18, 2018 la 7:30pm — Nu sunt comentarii

Femeia din tine

Te-am întrebat dacă a mea coapsă te strânge prea tare,

„Nu”, mi-ai răspuns,” a ei lipsă mă doare”

„S-o lași!”, ai murmurat in râvnire,

„Acesta-i strânsoarea femeii din tine!”…

Te-am întrebat dacă a mea răsuflare îți vatămă gândul,

„Mă vatămă-n rugă, îmi mântuie adâncul…

S-o lași să adie-n suspine,

aceasta-i suflarea femeii din tine!”…

Te-am întrebat dacă al meu păr îți îngână sărutul,

„Ii sorb moliciunea, îi mângâi trecutul…

Să-l lași să răsfire… Continuare

Adăugat de Marie Dascalescu la Octombrie 17, 2018 la 3:37pm — Nu sunt comentarii

albastru de mémoire…

Odată am avut un vis în care „se făcea” că mi se oferise ocazia de-a-mi observa trecutul, de-a defila prin clipele secundate de răzleția nerăbdării vieții, ca într-un film. Și eram înconjurată de multe foi albastre, holografice, care purtau imaginile copilariei mele. Erau momentele în care am luat căzături cu bicicleta, momentele în care alergam singura prin pădure, tainele fiorului în care mă entuziasmam de câte o bucurie, sau o nebunie, neștiute decât de mine… Rolul meu era să adun acea… Continuare

Adăugat de Marie Dascalescu la Octombrie 17, 2018 la 3:35pm — Nu sunt comentarii

Odihna Dumnezeu

Poezia drămuiește adevărul. D-zeu ne-a vândut un pont în închipuirea tristeții sau a bucuriei prin intermediul stihurilor. Ne-a oferit o subtitrare a clipelor, a vieții. Și chiar dacă timpul nu se mai întoarce, nu toate se scurg în ritmul pendulei secundelor. Sunt atât de multe de spus, încât nu se reușesc a fi ordonate în rândul simțirilor. Prea frumos este pentru unii prea mult; prea intens le este sinonim cu rătăcirea; prea grăit le strigă deja a vacarm. Să nu cumva prea gingaș să ne fie… Continuare

Adăugat de Marie Dascalescu la Octombrie 17, 2018 la 3:30pm — Nu sunt comentarii

Aici este timpul

Să lași să plece dacă nu-i vremea oglindirii în tine. Nu tu ești acela (sau aceea) pentru care păsările își vor țese covorul viu. Exista un geamăn al sortirii, dar nu și al întruchipării epilogului. Lacrimile vor curge doar unde și sângele va recunoaște povestea. Orice Grigore-al Lupului își poartă rana în desfrunzirea oricărei Zamfiri…Și-n oglindirea ei…Așa cum orice salcie își are craiul ei, sau cum orice zăpadă își are crăiasa ei…Sau culoarea…Purpurie…Nu vindeci mai mult prin aici, acum,… Continuare

Adăugat de Marie Dascalescu la Octombrie 16, 2018 la 2:50pm — Nu sunt comentarii

Cucuiul iubirii

... Gândindu-mă la un trecut, uneori mi se face milă de tânguirea unui biet însărcinat cu otrava așa-zisei iubiri. Au fost multe clipe în care știu c-ar fi trebuit să fug (și am și făcut-o), dar de fiecare dată era ceva care mă trăgea înapoi, în acea beznă a nebuniei și-a distrugerii. Disperarea lui chiar mă făcea să cred că eu nu recunosc postamentul pe care a zidit el apelativul dragostei. Într-o noapte și l-a zidit singur, direct în frunte, cu un bocanc. După un lung și ostenitor “tratament… Continuare

Adăugat de Marie Dascalescu la Octombrie 16, 2018 la 2:46pm — Nu sunt comentarii

Fără "ne" sens

Nimic nu fac din intamplare, nimic nu este fără sens. Un nerăspuns nu-i o scapare, e-un rost impus de cugetare la ceea ce ne asumam „din mers”. Rămâne-vom deștepți pe zile, deștepți în ceea ce orbim, din lăcomie de grăbire și din prea mult van ce-l vorbim, așa cum facem când mințim… M-aș căuta prea mult în mască, de nu mi-ar fi prisosul gol. Din palmă de iertare bruscă, mi-aș ciuguli, ca dintr-un bol… Nimic nu mi-este fără știre, de suflet simț, nimic străin. Decât din ce-mi doresc, scutire,… Continuare

Adăugat de Marie Dascalescu la Octombrie 16, 2018 la 9:17am — Nu sunt comentarii

Celei care minte

Copilă de rouă albastră, sculptată, născută-n penumbra albastrelor frici,

Tu, geană măruntă, de demoni furată, maiastră a urii, de spaimă pătată, de spaima de Tine, sfârșită-n AICI…

AICI-ul îți poartă în mantia lumii, o lume de carne, zdrobită de chip, o umbră-a durerii a lipsei de tată, a lipsei răbdării de viață, de timp…

Ți-e calea rostită cu farmece-n sânge, ți-e rolul de nimfă-ndoită cu rău,

Dar nu îți e rostul să-ți vinzi nemurirea, căci rost ți-e iubirea, fărâmă de… Continuare

Adăugat de Marie Dascalescu la Octombrie 16, 2018 la 9:08am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor