Marcel Vişa's Blog (158)

plouă, crește palinca

plouă peste prunii bunicului 

ograda părăsită se năruie sub pomii împovărați de ani 

zidul casei se cască printr-o crăpătură uriașă spre râpa din dreapta 

tinda păstrează în lemn urmele bătrânului 

la fântâna de peste drum cumpăna scârție în bătaia vântului molcom al serii 

razele apusului luminează o clipă orizontul 

apoi bezna se lasă ca o plapumă groasă peste…

Continuare

Adăugat de Marcel Vişa la Iunie 27, 2015 la 12:30pm — Nu sunt comentarii

Ultimul om

scuipam sânge în ligheanul străveziu de sub pat 

la căpătâi o umbră mă veghea de câteva zile 

captiv în mijlocul acestui lan de singurătate 

seceram snopii tăcerii de oameni 

se înnopta

departe se auzea un urlet lugubru de câine 

scuipasem ADN-ul tuturor viețuitoarelor din arca lui Noe 

și totuși nimeni nu culegea sângele ultimului om într-o eprubetă 

cine să-l mai recreeze pe Adam din…

Continuare

Adăugat de Marcel Vişa la Mai 20, 2015 la 4:37pm — Nu sunt comentarii

Povestea Iuliei

visez uneori o fetiţă bucălată şi blondă precum tatăl ei 

aleargă într-un parc iar eu fug de ea 

strigă "mami mami "

eu mă prefac că n-o cunosc 

fetiţa se transformă într-un monstru 

un avorton de carne sângerândă care urlă printr-o gură hidoasă spre mine că voi fi veşnic mama lui 

şi că o mamă nu are cum să scape de copilul ei

într-una din nopţi am…

Continuare

Adăugat de Marcel Vişa la Martie 21, 2015 la 5:30pm — 5 Comentarii

mascote sfinte

în fața bisericii 

m-a întrebat cineva: de ce nu intri fiule? 

în spatele ușilor închise nu e Dumnezeu am răspuns 

doar idoli de piatră 

icoane făcătoare de bani 

și moaște hidoase 

mascote ale putreziciunii 

în fiecare zi Iisus se plimbă prin catedrale 

dezumflă roțile mercedesului parcat în altar 

privește hainele aurite ale fariseului bărbos 

care oficiază slujba adormirii…

Continuare

Adăugat de Marcel Vişa la Martie 13, 2015 la 2:45pm — Nu sunt comentarii

poezia mea

te-am alcătuit din săruturi 

vers cu vers te-am compus 

până când 

m-am trezit cu tine în brațe 

vie 

atât de vie 

aveai acel zâmbet fermecător care mi-a rămas în minte 

în somn te rostesc ca pe o rugăciune 

m-am îndrăgostit de fiecare literă a ta 

te iubesc de la A la Z

noi doi vom rescrie istoria universală a iubirii 

în versuri cu litere rupte din noi 

dimineața devreme 

ador să-ți privesc trupul acoperit doar cu săruturi 

când…

Continuare

Adăugat de Marcel Vişa la Februarie 22, 2015 la 10:30am — 1 Comentariu

karma sau lumea din oglindă

sunt dimineți în care oamenii devin prea transparenți 

prea incolori ca să îi mai poți vedea sau să le poți mirosi prezența 

pătrunzi prin ei în drumul spre nicăieri 

faci găuri uriașe în zborul păsărilor 

lași dîre de fum în urma ta și goluri de aer 

detonezi cantități industriale de sentimente 

pilonii zilei se cutremură 

cerul troznește din toate încheieturile 

orașul devine…

Continuare

Adăugat de Marcel Vişa la Februarie 21, 2015 la 3:40pm — Nu sunt comentarii

alchimie

mi-era dor 

să îmi îngrop neliniștea în lutul proaspăt al unei femei 

să-i modelez în noapte chipul 

mi-aș vinde sufletul de-aș putea deveni alchimistul suprem 

cel ce dă viață pământului 

transformă noroiul în carne 

să-i țină de urât

neliniștea a încolțit 

crește în jurul meu precum o pădure uriașă de foioase 

freamătul ei mă îmbată cu nostalgie 

dar 

în lutul tău…

Continuare

Adăugat de Marcel Vişa la Februarie 12, 2015 la 1:24pm — Nu sunt comentarii

pansament

ating fața palidă a lumii 

într-o dimineață rece ca un cadavru 

lumina pare ciugulită pe alocuri de păsări uriașe 

urme de sânge la orizont se întind precum o hemoragie a cerului 

orașul asediat de umbre 

suferă cumplit de tristețe 

doar furnalele fabricii de cherestea umplu cerul de noxe 

îi pansează goliciunea 

Dumnezeu…

Continuare

Adăugat de Marcel Vişa la Ianuarie 31, 2015 la 7:27pm — 1 Comentariu

nou

când cazi în gol 

cu un ultim gest te prinzi de marginile cerului 

tragi după tine dincolo de moarte 

pătura ce îi va ține de cald sufletului

atunci când carnea putrezește 

oasele se fărâmițează 

și nu mai rămâne decât un pumn de lut din ceea ce a fost om 

la adăpost de iernile lungi ale inexistenței 

vei sta ghemuit în albastrul senin al speranței 

că într-o zi vei fi 

din…

Continuare

Adăugat de Marcel Vişa la Ianuarie 20, 2015 la 9:33am — Nu sunt comentarii

magmatic

aproape

cât mai aproape de tine

cuvintele devin flagelări

când reci când ascuțite

taie pe viu

bisturiul meu face carnea să doară plăcut

al tău să scrâșnească spastic

pieptul ți l-aș tăia în linii mari

în cercuri largi

mai jos spre coapse

aș face o acoladă cât un salt în timp

în ea aș încropi o întreagă poezie despre noi

literele le-aș scrijeli cu același cuțit cu care operez pe creier

femeile îndrăgostite de singurătate…

Continuare

Adăugat de Marcel Vişa la Noiembrie 23, 2014 la 4:30pm — Nu sunt comentarii

Eve

să plecăm undeva 

departe de cioburile orașului 

de clădirile ruinate peste oameni 

să evadăm din acest infern de beton 

vom urma zborul fluturilor de mătase spre lumină



acum când toamna se-ntinde ca umbra zeppelinelor 

peste sufletele noastre 

să ascultăm glasul iubirii pus pe repeat 

vom uita cum viața din noi se scurge prin arterele unei lumi bizare 

sau se topește…

Continuare

Adăugat de Marcel Vişa la Noiembrie 19, 2014 la 5:09pm — 4 Comentarii

supradoză de timp

uneori cotrobăi prin sertarele minții după lucruri uitate

și oricât aș vrea să mi le amintesc dau rateuri

ca acul pick-up-ului pe discul de vinil uzat

atunci mușc cu furie peretele clepsidrei

eliberez de sub boabele de nisip fantomele trecutului

le dezgrop și alerg cu ele de mână pe holurile azilului de nebuni

în jur luminile se sting prizele se surtcircuitează de la ploile care mă urmăresc …

Continuare

Adăugat de Marcel Vişa la Noiembrie 13, 2014 la 9:37am — Nu sunt comentarii

eclipsă de toamnă

în acul de pick-up un fluture își pierdea zborul 

în insectarul cu sunete un poet umplea golul dintre a fi și a nu vrea să fi 

după ce ascultam și ultima culoare dintr-un pastel 

pe fotoliul alb din sufragerie se așeza liniștea 

în fiecare seară de toamnă răsfoiam același tablou având coperți groase de amintiri 



tu fumai gânditoare apusul cu îngeri 

eu îmi păstram…

Continuare

Adăugat de Marcel Vişa la Septembrie 18, 2014 la 10:10am — 4 Comentarii

Undeva între două lupte

îmi pun casca pe suflet 

gloanțele tale nu îl mai pot atinge 

el e tot ce contează atunci când carnea refuză să te asculte 

mă pregătesc de luptă cu mâinile goale 

voi cuceri imperiul tău de lut 

cu mâinile goale voi frământa liniștea 

îi voi da o formă și un conținut 

poate chiar forma chipului tău 

atât cât mi-l…

Continuare

Adăugat de Marcel Vişa la Septembrie 17, 2014 la 10:10am — Nu sunt comentarii

eclipsă

în unele dimineți 
o parte din mine rămâne captivă în întuneric 
se ascunde într-un con de umbră și-n brațele tale 
refuză să iasă la iveală oricât aș trage de ea 
odată m-am descusut atât de mult de universul acesta 
încât fâșii de noapte mi-au rămas în jurul gâtului 
hidoase ca niște alge 

a fost doar o eclipsă parțială de speranță

Adăugat de Marcel Vişa la Septembrie 14, 2014 la 10:26am — Nu sunt comentarii

amintiri din captivitate

adu-ți aminte cum desenam ceruri de cretă 

le înghițeam cu păsări cu tot 

ne provocam stări febrile 

care ne eliberau din celule temporar 

infirmierele 

ne tratau cu nepăsare 

răceala lor făcea bine la suflet 

precum patul de morgă unui aflat în moarte clinică 



adu-ți aminte cum prin noi zburau păsări uriașe 

se…

Continuare

Adăugat de Marcel Vişa la Septembrie 13, 2014 la 11:11am — 1 Comentariu

camera 112

ne cazasem la etajul unu al clădirii

la poartă ni s-au confiscat celularele țigările și inimile

la ce dracu v-ar folosi dacă nu știți să iubiți

țipase portarul la noi

și-am urcat scările ruinate

până la camera 112

am găsit ușa trântită de perete

geamurile sparte

și cearșafurile pătate de amintiri



era o…

Continuare

Adăugat de Marcel Vişa la Iulie 12, 2014 la 10:43am — Nu sunt comentarii

arca de beton

cum își devorează frunzele copacii

într-o rebelă vară tomnatică

ploile se adună în fluvii

pătrund în sufletele oamenilor de plută

zile lacustre poposesc pe valuri de întuneric tot mai înalte

piloni de lumină putrezesc în contact cu gândurile noastre

cum mușcă din străzi maidanezii

ca niște cerberi puși de pază nemișcării

orașul plutește la vale

cu…
Continuare

Adăugat de Marcel Vişa la Iulie 9, 2014 la 4:30pm — 7 Comentarii

în ce rețea o fi Dumnezeu?

plimbam timpul în lesă

pe bulevardul capitalei de suflet a unei țări decăzute

în stânga și-n dreapta terase și oameni asortați monotoniei de duminică

și timpul mușca din fiecare bucăți mari de frumusețe

umplea de riduri clădirile până când nimeni nu mai supraviețuia căderii cu liftul

în spatele pereților de aer se cuibărise moartea

ca o pisică neagră născută într-o vineri 13



clopotele…

Continuare

Adăugat de Marcel Vişa la Iunie 7, 2014 la 12:43pm — 8 Comentarii

și n-am niciun chef

dimineața

pe strada mea

se luptă toți bețivii orașului

fac sex în draci toți îndrăgostiții pământului

câinii latră de zor

iar pereții clădirilor s-au încovoiat de la atâta zgomot

câteodată aud bătăi în poartă

cete de zombi ar vrea parcă să dea năvală în bucătăria micuță

în care îmi prepar cafeaua turcească

ești doar tu

matinală și plină de veselie

îmbujorată de aerul…

Continuare

Adăugat de Marcel Vişa la Mai 13, 2014 la 10:00am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor