poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente
Dă-mi mâna ta, cerule
să mă prind în hora albastră a stelelor,
să caut sufletele mie dragi,
ţie, simple necunoscute prin fluiditatea întâmplărilor,
Dă-mi din înalt puţin infinit
ochii să mi se-nece în flăcări,
să-l îmblânzesc - tigroaică în vânt -
apoi să-l adorm lîngă un înger de grafit,
Dă-mi mâna ta, cerule
să-mi privesc zilele numai de tine descoperite,
să-mi înfășori în zale de…
ContinuareAdăugat de ion caesarion la Mai 21, 2014 la 10:43am — 2 Comentarii
Mâine e ziua poveştilor adevărate
pe care pieptul meu o va absorbi,
mă voi scălda în sentimente triste, împovărate
cu pietre marine ce nu vor mai străluci,
poate că undeva, departe, de nimeni ştiut
va pâlpâi zgârâiată pe chipul senin, liniştit
vreo amintire cât un licurici nemaivăzut,
poate că eu voi fi primul plecat, primul venit,
mâine de ziua poveştilor adevărate
cu porţelanuri mişcătoare, cu scrâncioburi şi…
ContinuareAdăugat de ion caesarion la Aprilie 18, 2014 la 2:54pm — 2 Comentarii
Iar m-am născut din seva unui măr
crescut mai singur, parcă, pe Dunăre şi Prut,
idei tulburătoare pe frunte şi-n răspăr
mi se-ncurcau în iţe, în iarbă şi în lut,
mergeam pe valuri calde, pieream în vreun ciulin,
pe grinduri violete mă aruncam nebun,
pe suflete răzleţe pictam pâine şi vin
şi zile trecătoare pe frunze de gorun,
strigam, printr-o minune, la pietre şi la cer,
la zâmbete uitate în muguri de…
ContinuareAdăugat de ion caesarion la Aprilie 17, 2014 la 7:43pm — 4 Comentarii
Nu-s strigătul lebedei
cel care-mi alunecă peste priviri
dimineaţa şi serile
ce-mi înconjoară trupul -
lac neliniştit, lac neadormit,
valuri încreţite
ca ridurile
adâncite pe zâmbete
sălbăticindu-mi cerul gurii,
nu-s colţii enoţilor
împrăştiaţi
pe altarul neînălţat al foamei,
peste târziul din mine
aşternut într-o doară
pe vertebrele ce susţin
lumini abia…
ContinuareAdăugat de ion caesarion la Aprilie 10, 2014 la 4:23pm — 2 Comentarii
În vocale şi în verbe
prinde-mă, urăşte-mă,
ochiul spiritului fierbe,
moare-mă şi naşte-mă,
şi uşor pe bolta firii
plânge-mă şi râde-mă
cum la despărţire mirii
moare-mă şi naşte-mă,
cum în tine ştii că sunt
prinde-mă, urăşte-mă
într-o briză de cuvânt
moare-mă şi naşte-mă...
Adăugat de ion caesarion la Ianuarie 30, 2014 la 8:30am — 2 Comentarii
Între casă şi masă,
prin piaţă, în autobuz,
acelaşi serial, aceeaşi peliculă
răvăşită de timp,
în ochi zile şi nopţi
şi distanţa dintre mâine şi azi,
pentru cine, pentru cine
învârteşti în ceaun neantul, uitatul
precum lutul în vatra olarului,
şi alergi, şi aduni zâmbete
şi spui cuvinte adevărate,
că trece, că vine,
că uneori am nevoie de tine,
nu de iubirea crescută
pe câmpul dintre trup şi…
ContinuareAdăugat de ion caesarion la Ianuarie 30, 2014 la 8:20am — Nu sunt comentarii
Suntem cei mai nefericiţi nuferi,
departe de ochii căprui
ai sălciilor plângătoare,
între valurile alburii
ne restrângem vorbele,
lângă ciulinii răzleţi
ne pierdem tăcerile,
eu mă ridic
pe sprânceana apei,
tu mă cobori
pe scoica strălucitoare...
nefericiţii nuferi
ce-şi aruncă privirile peste cer...
Adăugat de ion caesarion la Ianuarie 27, 2014 la 10:40pm — 4 Comentarii
Studiez cărămida prinsă-n sărăcie, doamne, prinsă-n pământ,
şi-n sângele meu mai casant decât sticla de-un chil,
îmi curg zilele printre gene, nu mai ştiu cine sunt
şi mai beau, când şi când, să-mi îmbăt propriul stil,
nu mai sunt nici iubitul cu părul lung, de artist
pierzând nopţile lângă nopţi de minciuni,
am îmbătrânit, port ochelari şi-s mai conţopist
decât vagabonzii uitaţi prin cărbuni,
mă întreb ce înseamnă…
ContinuareAdăugat de ion caesarion la Ianuarie 8, 2014 la 12:13pm — 1 Comentariu
Sunt stânca necioplită destul de frumos,
pierdută prin nori de cuvinte,
am un nume încrustat pe un dinte,
pe gaura gropii din care am fost scos,
sunt un strigăt cu miros indolent de uimire,
nu-mi priviţi fruntea cât o flacără din altare,
sângele îmi fumegă ca o torţă plină de vise, rare,
ca o frunză respirând cu iubire,
sunt stânca din care am fost, totuşi, cioplit miraculos
cu adieri de vânt, cu lumină…
ContinuareAdăugat de ion caesarion la Ianuarie 8, 2014 la 11:50am — 7 Comentarii
Si te iubeam
nedumerit de mult,
prin stuful înmiresmat
îmi ieşeau bătăile inimii,
mă simţeam uşor
şi, parcă, mă înălţam
pe o rază de soare
strivindu-mi aripile,
călcându-mi emoţiile în picioare,
şi te iubeam
absent şi obtuz,
cuvintele îmi alunecau pe retina apusului,
mă îndepărtam de surâsurile împietrite
pe sfârcurile înfierbântate,
şi te iubeam
nedumerit de mult
printre frânturi…
ContinuareAdăugat de ion caesarion la Ianuarie 4, 2014 la 11:46am — 1 Comentariu
Ne reîntoarcem cu zâmbete legate la bocanci
pe drumuri neumblate şi-n depărtări ascunse,
la brâu cu-o pâine neagră şi-n pumni cu câţiva franci
în zări sentimentale cu ierburile tunse,
ne reîntoarcem, totuşi, la fel de enigmatici
precum ne-am preumblat prin valuri ne-ntrerupte,
mai bătuciţi în suflet şi în priviri mai practici
purtând melancolia în buzunare rupte,
se reîntorc şi munţii, şi-s tot mai singuri ,…
ContinuareAdăugat de ion caesarion la Ianuarie 3, 2014 la 9:23am — 4 Comentarii
Mereu mă visez că-s nebun,
că umblu pe străzile Romei fugare,
că-s mult mai puternic decât un şogun
şi-s mult mai frumos, mi se pare,
mereu îmi trăiesc clipa ca pe-o ultimă clipă
şi beau un pahar ca pe-un ultim pahar,
inspir şi expir doar în pripă
zadarnicul vieţii murdar,
mereu mă lovesc de aceeaşi lumină -
explozie-n Campoli, sus printre munţi
şi-mi curge pe frunte un val de rugină
şi paşii- mi…
ContinuareAdăugat de ion caesarion la Ianuarie 3, 2014 la 9:13am — 2 Comentarii
Se făcea
că soarele coborâse în noi,
razele se rostogoleau rotunde
pe rotulele echidistante
ale gândului,
mergeam împleticindu-ne
de atâta lumină
şi nu ştiam
cât vom mai străbate
timpurile nevăzute,
atârnate
prin merii aproape-nfloriţi,
eu mă-mpărţeam
între tine - diamant sau corolă -
şi tot ceea ce-ncercam
să zăresc la mii de ani lumină,
sau la pielea ta mătăsoasă
dintre…
ContinuareAdăugat de ion caesarion la Decembrie 26, 2013 la 11:19am — 11 Comentarii
© 2019 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor