Popescu Carmen Georgeta's Blog (43)

Pandant

Topită  în  ultima silabă a râului,

voi purta pe umeri  doar o eșarfă suavă

cu monogramă la fiecare colț,

nu-mi trebuie podoabe când oceanul mă recunoaște,

când bucuros va mai naşte un val

din doru-i suspendat între ziua de azi

și-mbrățișările rămase la mal.

 

Îl voi ruga să-mi facă loc la fereastră,

tăcuţi să privim şi necronometrat

greu înțeleasa câmpie din amintiri,

dubiul, nesomnul,…

Continuare

Adăugat de Popescu Carmen Georgeta la Iunie 29, 2016 la 7:33pm — 1 Comentariu

LA MULŢI ANI!

                                  LA MULŢI ANI FERICIŢI!  

Tot ce s-a împlinit până acum să crească, tot ce vă doriţi pentru viitor să înflorească, viaţa dumneavoastră alături de cei dragi să aibă cele mai frumoase culori!  

Cu prietenie şi preţuire,

Carmen Georgeta Popescu…

Continuare

Adăugat de Popescu Carmen Georgeta la Decembrie 31, 2015 la 7:48pm — Nu sunt comentarii

De parcă n-am fi cuvinte

Numărătoare de ploi mi-s cărările pierdute,

jar strivind în palme nerăbdarea,

fum de lumânare rămasă rugăciune,

îngândurarea mi-a spus, iertătoare,

că la fel ca furnicile numai sufletul se agită

să nu piardă sensul trudei,

nerănit să rămână firu-ntins al apei

către noile izvoare.

 

Am scris pentru nevăzători

cele mai frumoase poeme,

să audă şi ei copilul cum adulmecă

ochii melcilor ieşiţi din…

Continuare

Adăugat de Popescu Carmen Georgeta la Decembrie 27, 2015 la 4:44pm — Nu sunt comentarii

Sărbători fericite!

De ani şi ani în noaptea asta universul se dilată ca să ne cuprindă bucuria şi  rugăciunea cu palme care ştiu cum să şteargă uitarea. Ne-adună în cercuri, ne-nvaţă iertarea, apoi, cu un colind şi două nuci fermecate, naşte speranţa cu care ne vom hrăni încă un an.…

Continuare

Adăugat de Popescu Carmen Georgeta la Decembrie 24, 2015 la 11:34pm — Nu sunt comentarii

Paso doble în trei

Paso doble în trei

 

Sunt gata de drum

dar

cine să mă mai nască o dată?

toate mamele au fost alese deja…

Continuare

Adăugat de Popescu Carmen Georgeta la Septembrie 13, 2015 la 10:24pm — Nu sunt comentarii

De Mărțișor

Sărută ploaia fă-o iar

răpeşte-i pofta de alint

de-atingere

şi de chemare

mai ia din curcubeu un gând

un strop de viaţă…

Continuare

Adăugat de Popescu Carmen Georgeta la Martie 1, 2015 la 11:19am — Nu sunt comentarii

În turn

N-a ars pe ruguri nimeni ca și mine,

cu-atâta împăcare că rămâi,

trosneau agale resturile zilei

în ochii pruncului din rându-ntâi

și se-ntrebau de ce iubind lumina

azi mă topesc în ea, dar nu mai cânt,

de parcă doar a mea fusese vina

că fluturii-și rupeau cămașa albă

și-o întindeau, ofrandă, pe pământ.

Încerc să uit de vorbele rotunde

ce m-ar putea minți în labirint

ori ascuțite ca spinările de unde

ca visul meu să șchioapete…

Continuare

Adăugat de Popescu Carmen Georgeta la Ianuarie 13, 2015 la 3:38am — 1 Comentariu

LA MULȚI ANI!

LA MULȚI ANI!

Să ai un an rotund precum e dorul, luminos și darnic cu tine precum fulgii de nea pe care nu-i putem număra, prietenos ca pământul și înțelept precum sarea în…

Continuare

Adăugat de Popescu Carmen Georgeta la Decembrie 31, 2014 la 1:30pm — Nu sunt comentarii

Aduceri aminte

Voi viselor,

statornicele mele cărări,

ulcioare cu palmele ude de viață,

cu păduri mirosind a uitare

și mări ce întind aduceri aminte sub pleoape,

luați-mă cu voi și împletiți-mi uimirea în șoapte

cu care să deschid mereu o altă…

Continuare

Adăugat de Popescu Carmen Georgeta la Decembrie 30, 2014 la 10:30pm — Nu sunt comentarii

Zodia tristeții

Nu mă pot desprinde din a fi,

am cordonul ombilical

înfășurat de trei ori de gâtul existenței,

tot ce se naște

trece cumva prin mine

și-mi lasă trăirile ca moștenire.

Aici vin să-mi pipăi luciul apei

să mă mir c-a încăput tot soarele într-o petală

și nu-l doare,

să gust o felie de vânt rămas şi astăzi fără casă.

Noe e trist,

a uitat păsările pe mal în cutii lipite la gură,

noaptea le trăiește zbaterea și visează

cum ochii…

Continuare

Adăugat de Popescu Carmen Georgeta la Decembrie 30, 2014 la 10:27pm — Nu sunt comentarii

Primiți cu colindul?

Primiți cu colindul?

Pentru o nucă sau covrig

Ce-l primeam la câte-o casă

Tremuram vârtos de frig

În copilăria noastră.…

Continuare

Adăugat de Popescu Carmen Georgeta la Decembrie 24, 2014 la 3:49pm — 3 Comentarii

TOATE PLOILE NOPȚII

Eu și ploile nopții

suntem litere deschise, pahare albastre,

cu cât le golim, cu atât urmele stau mărturie

că suntem izvoare,

că am udat încă o dată rădăcinile vremii,

suntem literele amestecate în calendare

cu miezul furtunilor, pornirilor,

a halucinantelor doruri să țesem ogoare

din care tulpinile se ridică până la păsările ucise de sete

și ne-acoperă fruntea și gura,

doar ochii să rămână de strajă aburilor din cuvinte.

Despre…

Continuare

Adăugat de Popescu Carmen Georgeta la Octombrie 19, 2014 la 4:49pm — 2 Comentarii

VINDECARE - drumul spre casă

Nu plânge, copile, îți soptesc

cei ce aleargă lângă tine tot mai rar,

li-s pleoapele străpunse de nesomn

și buzele sărate de-alte vise

rămase niște simple gări în calendar.

Și ei au fost poeții, trubadurii

sfâșietorului drumeag înspre iubire,

au fost și ziditorii, ca și tine,

aparii blânzi cu adevăru-n palmă

ca pe-o ofrandă plămădită din simțire.

Nu plânge și nu întreba de soare

în țări în care oamenii doar îndulcesc

cu mersul…

Continuare

Adăugat de Popescu Carmen Georgeta la Octombrie 16, 2014 la 9:22pm — Nu sunt comentarii

Dor de noi

Îi compun o scrisoare lui Dumnezeu,

preoţii zâmbesc

crezând că nu am timbru

şi o să vin ca să-mi răscumpăr timpul

cu un păcat uitat şi încă omenesc

zâmbesc şi eu şi-ascund în cerul gurii

poteca de trăiri ce ne desparte…

Continuare

Adăugat de Popescu Carmen Georgeta la Octombrie 4, 2014 la 3:56pm — 3 Comentarii

Timpul

Nu mă vezi dar sunt aici,

ram ce înfloresc în zori

contemplând o nesfârșire

ce mă umple de culori.

Trec şoptit, abia păşesc,

orizont rămas uitat

printre spaimele de-o zi

care te-au…

Continuare

Adăugat de Popescu Carmen Georgeta la Iulie 27, 2014 la 10:14am — 2 Comentarii

Am să trezesc zorii

Suntem somnambuli,

ne iubim pe acoperişuri de gânduri

temători că luna se răstoarnă peste noi,

ne desenăm hărţi inutile către cer

căci drumurile noastre sunt încă nescrise,

iar timpul stă închis într-o chemare.



Am să trezesc zorii

să-i întreb unde le este casa,

vreau să locuiesc şi eu acolo o vreme,

să ies în curte

şi să aşez din nou cântatul cocoşilor

pe garduri cu miros de răşină şi de viaţă,

sa răstorn fântânile peste…

Continuare

Adăugat de Popescu Carmen Georgeta la Iulie 17, 2014 la 11:42am — 8 Comentarii

Mai bine plec eu

Mă strecor printre cele câteva lacrimi ale tale

şi rămân în spate,

mult mai în spate decât sensul lor în această zi de marţi

cu gust de despărţire.

Nu am ce să-ţi dau,

dar nici singurătatea de pe suflet nu ţi-o iau,

pentru că m-a înrăit puzderia de tunete din viaţa noastră

şi mi-am pierdut demult curiozitatea în faţa norilor.

Acum înaintez,

calc pe urmele viselor mele, dar merg înapoi,

merg spre dimineţile ce le-au născut fără angoase…

Continuare

Adăugat de Popescu Carmen Georgeta la Iulie 1, 2014 la 11:39am — 2 Comentarii

Judecățile altora

Mă așez cuminte lângă mine și privesc,

toate par la fel ,dar toate au un aer schimbat,

parcă pe retină rulează două filme în același timp.

Nu mai contează ce aș vrea să simt,

poate că nici acum nu înțeleg ce se poate vedea

când închid ochii la trecerile grăbite ale gândurilor -

câte înfloriri, câte uitări, câte rugăciuni ale frunzei în fața vântului

sau câtă liniște ce se deschide ca o cutie muzicală

aruncând înspre mine silaba.

Nu mai știm…

Continuare

Adăugat de Popescu Carmen Georgeta la Iunie 30, 2014 la 12:09am — 2 Comentarii

Ultima călătorie

Am așezat moartea în dreapta și-am plecat,

tu ești cu un pas înaintea mea

ca distanța dintre noi să ne țină calzi

și încă pe cărare.

Totul e o iluzie- îmi spui,

scările nu se pot îngusta atât de mult încât să ne absoarbă!

Atunci devin circumspectă ,apoi sigură

și îmi caut conturul în interior.…

Continuare

Adăugat de Popescu Carmen Georgeta la Iunie 30, 2014 la 12:09am — 2 Comentarii

Devenire

Ne vom preface în frunze

și ne vom hrăni rădăcina

până când o să înțelegem de ce dor

clipele rămase fără testament,

ne vom preface în cântec

și vom bate la porțile trupului

până se va vindeca golul lăsat

de soarele ce se-neacă în proprii lui zori,

ne vom preface în sărutări

pipăind iubirea cu ochii

și vom porni spre nu știm unde

să aflăm dacă s-a întors vreodată cineva

de după curcubeu.

Uneori ne vom preface că suntem…

Continuare

Adăugat de Popescu Carmen Georgeta la Iunie 30, 2014 la 12:08am — 1 Comentariu

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor