Andrei Ernest's Blog (14)

Forme

Mă mișcă dramele. ...http://www.blogulautorului.ro/?p=2606

Adăugat de Andrei Ernest la Noiembrie 24, 2013 la 7:38pm — Nu sunt comentarii

La vară.

Să mă ierți când la mine se face târziu. E noaptea mai devreme și somnul un pic mai scurt.

Până mâine să mă aștepți iar de nu ajung să pleci; o să te caut cum ajung.

Adăugat de Andrei Ernest la Octombrie 8, 2013 la 9:20pm — Nu sunt comentarii

Desăvârșire.

Nu îmi rămâne decât să aprob, să recunosc adevărul și să-l cuprind întocmai, dar știi ...?

”Sunt un nebun dar sunt deplin în nebunia mea”!

Adăugat de Andrei Ernest la Octombrie 2, 2013 la 9:24pm — Nu sunt comentarii

Aproape octombrie.

Tu să mă ierți când mă cuprinde groaza, când murmur des și strâng sprâncene.

Mi-e teamă și mi-e frig; e toamnă și mi-e dusă toată vremea.

Adăugat de Andrei Ernest la Septembrie 30, 2013 la 9:50pm — Nu sunt comentarii

Iluzie de bine.

Oamenii construiesc idei și le iubesc cu o dragoste de adolescent incredibilă și tainică. Dar dacă vreodată, prin niște împrejurări nefericite ajunge să le consume, află că de fapt himera este fundamentul ideal al visătorului, că visul este rătăcire iar ideea pe care și-a construit atâtea cereri de evadare este un drum închis.

Rămâne că visul este ideal și avânt spre dezmărginire dar la nimic folositor când limitele sale depășesc cunoașterea obiectivă a posibilităților imediate.

Adăugat de Andrei Ernest la Septembrie 20, 2013 la 11:21pm — Nu sunt comentarii

Elucubrații nocturne.

Între femeie și maya există atâtea asemănări, încât dacă m-aș adânci în a le cunoaște, aproape că nu le-aș mai identifica corect, mi-ar deveni greu să le deosebesc și cred, aș căuta sensul celeilalte - începutul ori urmarea - în sensul invers realităților primordiale.

Aș greși enorm iar femeia ar deveni moment viu de iluzie iar iluzia, boala firii omenești - eterna reîntoarcere.

Adăugat de Andrei Ernest la Septembrie 17, 2013 la 9:43pm — Nu sunt comentarii

Drum nou.

Plecam pentru prima oară ca să vin târziu.

Să nu mă mai întrebe nimeni de ce ajung atunci ori de ce nu am mâncat tot. Am plecat și am lăsat acasă toate și Doamne, cât m-au mai durut ale mele. Am plecat și-am dus cu mine doruri cât să nu cunoască inima, să poată duce gândul. Am avut multe, am avut pe toate și mi-au rămas acolo, între pereții și ferestrele de-o vârstă cu mine, iar din teama de a nu le pierde le-am rătăcit printre haine în genți mari, cu piei maro. Să…

Continuare

Adăugat de Andrei Ernest la Septembrie 14, 2013 la 11:11pm — Nu sunt comentarii

Moment.

Când îl întrebam ce vrea spunea că nu cere nimic, că nu are vreo nevoie anume și că îi este bine. Apoi îl luam de braț și ieșeam pe terasa casei ce dădea direct în grădina de vară și schimbam tonul într-unul foarte amical, iar el, foarte simțitor îmi răspundea că nu e nevoie să fiu prefăcut. Că dacă doresc să aflu ceva de la dânsul e destul să îl întreb, apoi rostea cuvinte foarte pricepute, încât, din cel care voiam să îl ascult deveneam cel care asculta.

Adăugat de Andrei Ernest la Septembrie 11, 2013 la 9:39pm — Nu sunt comentarii

Nihilism atenuat.

Nu fiindcă refuz un oarecare sistem de valori și nu aduc în schimb unul superior. Doar atât: că există un sistem anterior, deasupra tuturor formelor de exprimare morală, care exprimare se dezvoltă concret printr-un set de reguli impuse dar necesare omului liber, emanații ale Legii și ”traducerea” acestea după cunoștința, conștiința și cultura societăților.

Ideea aceasta de nihilism atenuat îmi pare cea mai la îndemână atunci când manifest îndoială față de sistemul…

Continuare

Adăugat de Andrei Ernest la Septembrie 9, 2013 la 9:28pm — Nu sunt comentarii

Asemenea.

Iar când toate ideile s-au petrecut în mediocritate, când toate cele în care ai crezut s-au risipit și-au descoperit în urmă un suflet chinuit. Când toate s-au petrecut întocmai, abia atunci începe spectacolul. Iar acum, fiindcă te-ai născut, fă-te asemenea nouă; devii om.

Adăugat de Andrei Ernest la Septembrie 7, 2013 la 11:09pm — Nu sunt comentarii

Complicații.

Aș tinde să-ți răspund că vreau și că îmi place, apoi să mă îndrăgostesc de gândul acela și să-l adopt precum al meu, demult dorit și-acum aflat. Dar apoi l-aș pierde cu voire, l-aș abandona pe cale precum ploaia apele prin gârle. Și o să mi se facă dor apoi o să regret din nou și iarăși voi dori să caut un gând, o alinare fină. Aș cere din nou ispite dulci, m-aș întoarce la cărțile citite, acelea care m-au găsit cumplit și rece, aproape gol și care mi-au limpezit ființa; le-am cerut…

Continuare

Adăugat de Andrei Ernest la Septembrie 4, 2013 la 8:48pm — Nu sunt comentarii

Reflecție.

Omul este cu desăvârșire un nostalgic, este definiția și sensul nostalgiei, scopul sentimentului de-o tristețe profundă. Poartă în el sămânța regretelor unor timpuri mereu trecute, mereu ideale și nu pierde ocazia să molipsească și pe ceilalți, descriind timpul petrecut ca pe unul perfect.

Adăugat de Andrei Ernest la Septembrie 2, 2013 la 8:23pm — Nu sunt comentarii

E cumplit.

E cumplit să vrei, să n-ai cuvinte multe, 
Cu gândul să treci lumea, în faptă doar atâta;
Precum strigarea mută, rostită printre gesturi
Ecou pe altă lume, aici nici murmur, doar treceri.

Adăugat de Andrei Ernest la August 31, 2013 la 9:04pm — Nu sunt comentarii

Felicitare.

Pe strada asta mi-am pierdut o vârstă, vreo douăzeci de ani, dar nu îmi amintesc precis când s-a petrecut totul. Doar ce văd niște fire albe lăsate peste ochi – zadarnice impresii. Îmi tulbură vederea și citesc printre degetele amorțite, înțepenite și grele, cuvinte puține cu sensuri multe, paralele peste timp, doar borne și aduceri aminte. E vineri, 12, și-a fost o zi cumplită. Aniversare timpului și omagiu vârstei. Am petrecut în ploaie, sub duș de caldă vară și am citit felicitări sub…

Continuare

Adăugat de Andrei Ernest la Iulie 15, 2013 la 7:27pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor