Există artişti care se nasc parcă în contexte anume create să-i sprijine creativ. Părinţi cu o bună situaţie materială, dornici să le ofere şanse în domeniul practicat; o societate care îi ia în braţe de mici, conducându-i spre succese; oameni mereu dornici să le ofere a doua şansă. 

http://www.evz.ro/scriitorul-roman-nascut-in-comuna-belitori-care-i-a-luat-fata-lui-george-orwell-autorul-romanului-ferma-animalelor.html

Ion Pena,…

În drumul meu opriţi-vă fierbinţi,

În carnea mea cu târnăcoape.

Am să vă dau mistere şi arginţi,

Ca fumul, bogăţia să vă’ngroape.

Mi-e inima de fulgere ocean.

Mi-e palma năzdrăvană şi haiducă.

Opriţi-vă cu sufletul ochean

Să beţi înfiorarea hăbăucă.

Pe steiul ars de foc şi’nchipuiri 

Să vă înalţ o clipă, să vă doară.

Crepuscul de altare şi zefiri

Şi vorba peste moarte să vă moară.

Nu închinaţi cu mine rugăciuni

Ci treceţi, ca…

Cu muza veşnic în contact

De felul lui e cam abstract;

Dar deveni tot mai terestru

Cînd ... i-aplicarăm un sechestru

Întâi cu mine să încep,

Mărturisind un avatar:

Cînd dela lume nu percep

Mi se ... percepe din salar.

Pe-aici poetul este rătăcit,

Prin hârburi de anafură şi besnă,

Heralzii în tăcere i-au murit

Şi plânsu-i-au durerile în glesnă.

De vreme îndelungă-i călător –

Cu pietrele şi roua din grădină,

Cu pulberea, cu norul tunător,

Cu toamna îmbrăcată în rugină.

A năzuit o ţară de poveşti –

Naiade în albastră legiune,

Luceferi în betele îngereşti

Şi verile cu umbră de cărbune.

Să fluture alaiele în zob,

Pe…

POET APRECIAT în perioada interbelicǎ, ION PENA (nǎscut în 1911 - mort în rǎzboi în 1944 si inmormantat in Cimitirul Eroilor din Alba Iulia) este un necunoscut astǎzi. DE CE ? Între 1945 - 1989, mort fiind, a fost ascuns de "oamenii" cenzurii în "Fondul special - interzise". Nu le-a scǎpat nimic. Pânǎ în 2000 nu s-a știut mai nimic de el. Doar epigramiștii seniori îi mai știau epigramele în care-l creiona pe Pǎstorel. In UNIVERSUL LITERAR, suplimentul celui mai popular si influent…

Stăm aşa gravi, timpul ne plouă,

Cu destinul alături îmbătrânim;

Altă lumină, aer, lume nouă

Şi călătorim etern către ţintirim.

Scocul nădejdii sec, gândul coclit,

Prin sânge trece cornul tristeţii:

Plânge, aripa ruptă, vag infinit

În care coboară pâraiele vieţii.

La răsărit zările pară,

Alămuri ruginite ţipă strident,

Vrerea uitată, surdă, amară,

Şi cortina lăsată funebru, atent.

Poate mai ştii idila de an, de zece,

Creşte-n noi…

Pe piscuri goale, fără viaţă,
Unde nici vulturi nu s’avîntă
Eu mi-am tîrît povara sfîntă
A trupului flămînd de viaţă.

Cu patimă m-am strîns pe stîncă
Strîngînd spasmodic piatra tare …
Şi-i drept că gura-mi, nu arare
Cerşea un sprijin de la stîncă.

Prăpăstii mi-au surîs sarcastic,
Guri de-abia înfiorătoare,
Dar prins de culme cu ardoare,
Am rîs şi eu – la fel – sarcastic …

Publicată în „SO4H2”, anul I, nr. 1, din 15 aprilie 1932

Anii mei ca merele toamnei trec

Cu dragostea, cu tristeţea, cu bucuria;

Peste calendar, peste zile m-aplec

Şi-mi plac colindele şi Sântamaria.

Visez ades la biserica din copilărie,

Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod;

La bâlciuri o fată, o menajerie

Şi eu evoluând, între ele, Irod.

Drumuri în apă, berzele călătoare,

Feerie de primăveri şi uimire.

Blândul Isus între copii, sunătoare

În frunza de plopi – aninată vuire.

Anii mei, lunile…

Ion C. Pena (nascut 25 august 1911, comuna Belitori, azi Troianul, județul Teleorman - decedat 29 iulie 1944, Alba Iulia) a fost un publicist, poet, epigramist și prozator român. S-a nǎscut într-o familie de țǎrani agricultori, fiind primul din cei șapte copii ai familiei Chirițǎ (Firicǎ) Pena (1888 - 1963) și Alexandra (Lisandra) Polimbiada Pena (1888 - 1971). Viața lui s-a desfǎșurat sub zodia tragicului, ca sǎ nu spunem a blestemului. A avut parte de un destin frânt la doar 33 de ani,…

Sbor alb, aruncat peste zare,

Trec albe legiuni de gânduri –

Nici-o stea, nici-o statuie de sare,

Înfipte-n trecut, în curânduri.

Alergam, aur, printre platanii suri,

Ceas deşteptător pentru fluture şi cuc,

Iarba ne mângâie, plopii mahmuri

Şi Dumnezeu e bun ca un eunuc.

Privire departe, cer larg, deschis,

Ne jucăm cu focul, cu inima mea;

Somnul e mort, visul e deschis

Către viaţă, moarte, aer, catifea.

Plouă la sud, fulgeră…