Şerbănescu Ana's Blog (49)

De ce aș scrie poezii?

De ce aș scrie poezii?

E prea multă rimă,

Prea multă muzică,

Mult prea multă armonie

În ipocrizia asta supremă

De a scrie poezie,

Atunci când cuvintele nu se înțeleg

Și cineva le ține împreună

Pentru că se leagă,

Pentru că așa trebuie,

Pentru că bureții de vase

Butoanele de la telecomandă…

Continuare

Adăugat de Şerbănescu Ana la Octombrie 19, 2014 la 1:07pm — Nu sunt comentarii

Coșmarul

Ea e un coșmar

întunecat

precum fumul pe care-l expiră

subconștientul

atunci când se zbate

departe

de visul din copilărie

și de corabia care ardea metaforic

pentru că lumea își aștepta cuminte

sfârșitul.



Și totuși printre clădirile

care se dezmembrau cu rândul,

pagină cu pagină,…

Continuare

Adăugat de Şerbănescu Ana la August 10, 2014 la 2:45pm — Nu sunt comentarii

destule povești



nu mai vreau să citesc povești

despre oameni fericiți

pentru că nu mai cred în poze

în timp și în mesaje

nu există nimic permanent așa că

ce aș putea face eu cu fericirea asta?



n-am văzut-o până acum

și nici ea pe mine

iar cei care au pretins vreodată…

Continuare

Adăugat de Şerbănescu Ana la Ianuarie 11, 2014 la 5:53pm — Nu sunt comentarii

celor care cred că știu

cei care cred că știu tot felul de lucruri despre

cine sunt oamenii și cum le bate inima

de ce se așează ei unde se așează atunci când cineva îi trage de guler

de ce strigă când nu sunt auziți

de ce se zbat când știu că nu există o finalitate

dar mai ales de ce cred bărbații că medalionul de la gâtul femeii este cheia

către inima lor...

ei bine aceia să mă anunțe și pe mine când

vor începe o lume fiindcă aceasta e pe sfârșite…

Continuare

Adăugat de Şerbănescu Ana la Octombrie 31, 2013 la 9:16pm — 4 Comentarii

unde m-aș ascunde

mă întreb unde m-aș ascunde 

dacă aș fugi de oricine sau orice altceva

mi-aș găsi un loc în univers unde nu există gheare

care să te sfâșie pe interior

unde corpul îmi amorțește atunci când 

îți așezi cuvintele ca un munte peste el

unde nu mai găsesc nicio cărare

ca să mă cațăr până în vârf

și să te întâlnesc reproșându-mi…

Continuare

Adăugat de Şerbănescu Ana la Septembrie 24, 2013 la 11:52pm — 3 Comentarii

Evadarea din iad

O mână galbenă se agață

De zidurile mele de sticlă albastră



Pe terasă o femeie discută la telefon

Se plânge de șeful ei



Într-o mașină gri

Motorul urlă pentru că m-am așezat în fața lui



Tricoul portocaliu de pe mine

Mă tot întreabă cine sunt



Unul câte unul

Roșu negru maro verde…

Continuare

Adăugat de Şerbănescu Ana la August 22, 2013 la 10:22pm — Nu sunt comentarii

nu sunt tristă

am atâtea slăbiciuni încât îmi vine greu să pretind că aș fi puternică

aroganța probabil nu mă lasă nici să recunosc asta

și în ciuda faptului că disprețuiesc aproape tot ce mă înconjoară

găsesc în aproape tot un motiv să joc rolul ăsta pe care nu știu cine mi l-a scris

aceasta nu este o confesiune a faptului ca-mi este frică

de viitor, de limitele mele, de lipsa mea de elan muncitoresc sau de absența unor calități deosebite

aceasta este un…
Continuare

Adăugat de Şerbănescu Ana la August 6, 2013 la 4:04pm — Nu sunt comentarii

nu sunt tristă

am atâtea slăbiciuni încât îmi vine greu să pretind că aș fi puternică

aroganța probabil nu mă lasă nici să recunosc asta

și în ciuda faptului că disprețuiesc aproape tot ce mă înconjoară

găsesc în aproape tot un motiv să joc rolul ăsta pe care nu știu cine mi l-a scris

aceasta nu este o confesiune a faptului ca-mi este frică

de viitor, de limitele mele, de lipsa mea de elan muncitoresc sau de absența unor calități deosebite

aceasta este un…
Continuare

Adăugat de Şerbănescu Ana la August 6, 2013 la 4:04pm — Nu sunt comentarii

Luna de pe aerul conditionat

astăzi am citit despre dorința ta de a deveni o lună

ca să luminezi cărarea celor care nu știu încotro să o apuce

mai degrabă decât să fii soare



mi-a fost greu să înțeleg cât de dificil este

să-ți alegi un drum

când întreaga ta lume e plină de lumină

și cât de simplu le este celor care nu vad înaintea lor

decât o…

Continuare

Adăugat de Şerbănescu Ana la August 3, 2013 la 10:13pm — Nu sunt comentarii

anti-iad

diavolul e la duş

probabil se spală de păcate

ruşinat de manifestările dure ale enoriaşilor de pe pământ

militantismul lor este înduioşător

aproape violent

când telefonul lui dumnezeu sună ocupat

asistenta lui îi pune adepţii pe hold



mereu m-am întrebat ce fac oamenii

când dumnezeu îi pune pe hold

probabil războaie ca să-l trezească

sau să-i întrerupă lecţiile de înot



dar când diavolul e la duş?

ce fac adepţii lui? îl… Continuare

Adăugat de Şerbănescu Ana la Aprilie 11, 2013 la 10:01pm — Nu sunt comentarii

caz patologic de ficţiune

ai vrea să poţi să adormi

dar viaţa e un caz patologic de ficţiune

în jurul ei se strâng ziduri ca împrejurul unei cetăţi

iar să cureţi portocale uscate nu-i tot aia

cu a-ţi forţa limitele



cel care îşi bate cu pumnii inima în piept

ca să o ţină în viaţă

în timp ce alţii îi întind arterele la maxim

trebuie să te privească pe tine cu milă

pentru că nu mai simţi nimic?



sprijinindu-te de pervaz

lumea îţi…
Continuare

Adăugat de Şerbănescu Ana la Martie 4, 2013 la 10:00pm — 4 Comentarii

deasupra mea stă pământul

Profesorului meu



care refuză (din gelozie probabil) să înțeleagă că talentul nu înseamnă nebunie



cu un etaj mai sus stau părinții mei

beau cafea și mănâncă biscuiți la micul dejun

iar tata povestește despre cum voi deveni avocată

mă voi mărita cu un magistrat

și voi avea trei copii care să ducă mai departe

moștenirea noastră spirituală

iubitul nostru neam



eu caut o închisoare

preferabil la subsol

și coridorul acesta uriaș… Continuare

Adăugat de Şerbănescu Ana la Ianuarie 18, 2013 la 6:00pm — 7 Comentarii

discipolii lui Nimrod

în întuneric mă voi ruga pentru trupul tău sfâșiat

națiune

sub steaua lui David durerea și sângele scurse

se vor preface în plăcere eternă



insuficiența mea se prelungește prin venele tale

accelerându-ți pulsul

așa că dezbracă-te demnitate și ne vom întâlni

la picioarele lui Nimrod



antitezele devin gesturi disperate

ca să te agăți de un pic de lumină

dar întunericul e un dans copleșitor

și nu-ți mai rămâne decât să îți abandonezi… Continuare

Adăugat de Şerbănescu Ana la Ianuarie 7, 2013 la 12:07am — 3 Comentarii

invincibilii

înainte de toate suntem strălucitori

și puternici

dă volumul mai încet și ascultă

motorul cum moare

ne-am oprit la intrare îmbrăcați în negru

și doar unul din noi mai are loc

suntem invincibili și sensibili cu toții

dar numai unul plânge

mai am un pas de mers înapoi

și am ieșit pe ușa din dos

voi așezați-vă în jurul mesei cu touch-screen

și pipăiți-vă reciproc ecranele

când vine crăciunul mă ascund de magie

și…

Continuare

Adăugat de Şerbănescu Ana la Decembrie 14, 2012 la 11:00pm — 5 Comentarii

în trecere

printre degete ni se mai scurge doar lumina

am devenit sertare și ne-am ascuns de oameni

ca să ne întrebăm surprinşi cum de muzica răsună printre foi

prin pielea noastră şi se scurge spre podea aşteptând s-o înghită universul



trei ferestre ne-au mai rămas spre suferinţă

şi pe-a patra o deschidem ca să mai intre oxigen…

Continuare

Adăugat de Şerbănescu Ana la Decembrie 7, 2012 la 3:00pm — Nu sunt comentarii

draga mea

eşti ca o cană



dacă pun "o" între cuvinte se anulează cacofonia?

probabil, oricum tu nu ai cum să ştii pentru că lumea

şi gândurile mele nu se opresc atunci când strigi

"NU mai trânti uşa!!"



te doare capul, aşa-i?

cam la fel de tare cum ne dor pe noi toţi urechile

atunci când deschizi tu gura

banală e lumea asta

dacă poeziile nu înseamnă ce vrei tu

şi triste vor fi covoarele dacă le calci pe ciucuri



dar, revenind, eu îţi… Continuare

Adăugat de Şerbănescu Ana la Octombrie 12, 2012 la 7:54pm — Nu sunt comentarii

mâine e ca un joc de şah

mâinile tale în carouri...

pătrate alb negru mă sugrumă atunci când mă strângi de gât

cu privirea nebunului care străbate tabla dintr-o suflare

ştiind prea bine că indiferent câţi pioni mi-au mai rămas

a reuşit să-mi ia regina

ai zâmbetul sculptat al calului pe care l-am dărâmat cu ultimul nebun

care mi-a mai rămas

deja văd ce urmează şi tu ştii prea bine că ai putea să-mi iei regele oricând

în schimb aştepţi

şi degetele tale…
Continuare

Adăugat de Şerbănescu Ana la Septembrie 13, 2012 la 4:15pm — 3 Comentarii

de ieri

aştept trenul să mă ducă departe

unde tu nu mai exişti şi când nu mai există

ca să-mi şterg lacrimile şi florile din păr

apoi să merg pe jos până la căsuţa de la munte

vreau să o demolez piatră cu piatră

să o ia la vale iar în drumul lor pietrele să prindă viteză

şi să distrugă şcoala, iarba, casa, maşina, parcul,

magazinele, barurile, sala de gimnastică,

să se lovească de mingea de baschet, să ricoşeze în mare,

iar din apă să…

Continuare

Adăugat de Şerbănescu Ana la Septembrie 8, 2012 la 10:00am — Nu sunt comentarii

de tine m-am cam săturat

felinarele dansează pe strada luminii

nu se mai obosesc de mult să ardă

și nici eu să le mai dau foc

prefer să-mi fac manichiura

și să-mi desenez o sobă pe unghii

sau mai bine un soare ca să vină vara



dacă poți să faci muzică bătând cu palmele în masă

să faci sport dând cu fiarele de pământ

și mâncare numărând…

Continuare

Adăugat de Şerbănescu Ana la Septembrie 5, 2012 la 3:11pm — 12 Comentarii

amiba

corp unicelular radioactiv supraponderal infect şi primitiv!

da, tu

pentru că nu îţi pot spune ţie asta am să scriu aici

că nu îţi permit să intervii atunci când îmi merge mie bine

să întri pe uşă atunci cand râd eu

şi nici să apari atunci când sunt tristă

mai cu seamă nu ai voie să rumegi iarba pe care o calc eu

să…

Continuare

Adăugat de Şerbănescu Ana la Ianuarie 21, 2012 la 11:24am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor