Ion popescu bradoschi's Blog (49)

poem cu prinţ

stele adânci şoptesc în oglinda cerului

un pictor trist pune într-un colţ de univers

crini subţiratici de galaxii şi iluzii

raze de lună cum aripi melancolice de lumină

cheamă hohotele de foc ale amurgului pierdut

 

vibraţii de veacuri patriarhale conturează o ţară

unde caravanele de speranţe ajung prea rar

o dată într-un veac spune profetul

sălbatic spectacol galopul  de clipe

aici marile simboluri saturniene

prin…

Continuare

Adăugat de ion popescu bradoschi la Noiembrie 12, 2012 la 6:58am — 7 Comentarii

Sunt poetul cu baston

bună ziua tinere bună ziua ce să fac

îmi plimb visele neştiute pe strada Lipscanilor

o cum îmi pătrunde în suflet parfum de frunze veştede

sau este doar toamna când umbrele tăinuite

cântă la pianul din  odaia cea mare a moşului meu

aha suntem pe stradă iertare nu mai ştiu ce zic

am îmbătrânit şi a murit pacea senină din alte vremuri

s-au dus în ceruri toţi prietenii şi viorile au tăcut

pe neaşteptate vraja de pe urmă s-a…

Continuare

Adăugat de ion popescu bradoschi la Noiembrie 11, 2012 la 10:30am — 12 Comentarii

prea bătrân şi prea tânăr

păsările magice ale sufletului

i-au întins aripile de granit

 

a zburat împreună cu ultimele tăceri

peste câmpiile bântuite de uitare şi durere

 

împăraţia cerului le-a şoptit sfinţilor

e prea bătrân ca să fie înger 

şi  lumânările din ceară veche

s-au stins una câte una

sărutate de lutul cu urme de stele

 

s-a făcut întuneric peste amintiri

 

era prea tânăr totuşi

pentru a scrie primul…

Continuare

Adăugat de ion popescu bradoschi la Noiembrie 10, 2012 la 1:30pm — 15 Comentarii

Singur printre singurătăţi

bătăile ca de pendulă stricată ale bastonului

sperie liniştile de pe Lipscani

vezi  tramwayul electric

alunecă suspect spre orizont

cum trece vremea parcă mai ieri alergam

pe Podul Mogoşoaiei să văz primul tren

de oraş tras de cai vienezi

peisagii din altă toamnă coane îmi

zicea vecinul meu Iorgu slujbaş

la Universul pe Şoseaua Sărindarilor

au murit iluziile mon cher şi bate

vântul peste câmpiile…

Continuare

Adăugat de ion popescu bradoschi la Noiembrie 8, 2012 la 8:00am — 5 Comentarii

Şoapte despre Prevert

clopotele catedralei

catolice din Neuilly sur Seine

vestesc  ultima clipă

 

Jacques împarte orizontul în jumătăţi

una pentru streaşina de suflet

alta pentru lacul sărat al trupului

 

vieţuiesc în parcuri de sunete Joseph Kosma

Juliette Greco şi Yves Montand

 

ca un vis ce se ascunde după Moulin Rouge

zâmbetul preţios al lui Boris Vian

 

poetul deschide poarta destinului prin…

Continuare

Adăugat de ion popescu bradoschi la Noiembrie 7, 2012 la 10:00am — 7 Comentarii

Senzaţii din alt veac

o candoare orientală atinge  orizontul

 

emoţionate de ţipetele sfâşietoare ale flaşnetei

domniţe în rochii cu malacof îşi ascund ochii

în batiste brodate cu fir de vise

 

prin odăi cu miros de gutui străbunii dorm

în tablouri poleite cu uitare şi

timpul zâmbeşte viclean pe la răscruci

 

nu departe pe Strada Poştei

biserica Stavropoleos cântă la orga

de clipe bizantine

 

 

 

 

Adăugat de ion popescu bradoschi la Noiembrie 6, 2012 la 1:30pm — 4 Comentarii

eternitate

ştii ai murit străine

a şoptit bătrânul profet

eu mi-am privit trupul

tăiat în două şi am tăcut

aşa cum tac bolnavii

de ftizie când află verdictul

plouă peste vestonul meu

de erou şi sângele se prelinge

pe sub rădăcini de plante

carbonizate şi pe sub stele

o să-mi găsesc liniştile

şi poate uitarea

în groapa comună de lângă front

vedenii din alte veacuri

vor strica schelele de…

Continuare

Adăugat de ion popescu bradoschi la Noiembrie 5, 2012 la 11:23am — 9 Comentarii

baudelaire si florile răului

monsieur baudelaire mă auziţi

sunteţi la maison de santé

e timpul să luaţi laudanum

 

nu  prea îi înţelege pe aceşti sfinţi

înveşmântaţi în alb şi  i se pare

că oasele timpului se risipesc

prin cimitire imaginare şi că

tăcutele clepsidre

măsoară durerea

 

Doamne strigă îţi mulţumesc

pentru darul de moarte

 

ca într-o poveste veche

 

câteodată atinge cu şoapte…

Continuare

Adăugat de ion popescu bradoschi la Noiembrie 4, 2012 la 2:52pm — 19 Comentarii

Lipatti

 

în Geneva

zidurile poartă pâraiele limpezi

ale muzicii

 

câteva fotografii exilate în album  

doamna Florica

maestrul Cartot şi Madelaine

 

tânărul alintă pianul fermecat

şi cere binecuvântarea lui Dumnezeu

 

mai presus rugăciunea lui Bach

Jesus Bleibt meine Freude

 

Dinule îi spune bătrâna slujnică

îţi trăieşti boala

ca-ntr-o ciudată poveste

 

el îi zâmbeşte…

Continuare

Adăugat de ion popescu bradoschi la Noiembrie 3, 2012 la 12:00pm — 10 Comentarii

tăcerea ca o rană

dincolo de porţile închise

depărtările au gonit amurgul

 

apoi doar şoaptele nopţii

ascunse în stoluri negre

 

aproape tainice umbre dovedite

de mirata lampă cu gaz

 

pe masa mea de lucru

cum piatra funerară

un tom prăfuit din

bătrânul Toma d'Aquino

şi jobenul fermecat

neagră pasăre speriată

 

 

ştii în sufletul meu

a intrat un portret

din profil al…

Continuare

Adăugat de ion popescu bradoschi la Noiembrie 2, 2012 la 12:06pm — 13 Comentarii

Amintiri

se stinge lumina

unui amurg de august

undeva pe hotar

 

sunt Jules Laforgue

şi timpul meu fulgeră

pe cerul dăruit altcuiva 

 

o făptură halucinantă 

care peste straja

unei săptămâni

va rosti douăzeci şi şapte

de tăceri

 

în grădina târzie

lumina copilăriei 

ca un înger  zâmbitor

lângă un izvor 

de suflete

 

întâi îmbrăţişarea de…

Continuare

Adăugat de ion popescu bradoschi la Noiembrie 1, 2012 la 11:30am — 5 Comentarii

ultimul sau primul concert

fete morgane

triste focuri

dansau pe cerul

înalt precum uitarea

 

clopotele îndurerate

ale serii stârnite

de vântul zburător

 

deasupra simbolurilor

melancolice treceri

 

din cimitirul

Montparnasse

 

oaspeţi ai

marii tăceri

Seberg Soutine

Baudelaire Laurens

Gainsbourg Beckett

Brâncuşi Tzara

 

o siluetă de

tânăr lângă

mormântul…

Continuare

Adăugat de ion popescu bradoschi la Octombrie 31, 2012 la 3:00pm — 8 Comentarii

Ultima toamnă

 

paşi de suflet ating

cenuşa transcedentală

 

zadarnic aştept chemarea Faunilor

în tainiţa îndepărtată

uitarea a venit la priveghi

 

 

Adăugat de ion popescu bradoschi la Octombrie 30, 2012 la 10:00am — 13 Comentarii

Noaptea şansonetelor

soarta a

făcut ca eu

să fiu ultimul

care l-a văzut

în viaţă

 

pasărea trecutului

bate cu ciocul

în poartă

 

el

se sprijinea

într-un baston gros

 

pe strada

Saint Jaques

 

eu aproape

 

atunci

 

cântecul şoptit

de iarnă invita

la dans

fluturii uşori

ai zăpezii

 

luminaţi de

felinarele…

Continuare

Adăugat de ion popescu bradoschi la Octombrie 29, 2012 la 11:00am — 15 Comentarii

Stonehenge

soarele în amorţită

aşteptare

 

zărite

 

prin strania ceaţă a

universului stele ridicate

din praf

 

ultima taină  cercurile

sub luna împurpurată

 

lângă Salisbury

 

pietrele au suflet

de strigăt mut

 

clipele ucise

 

semne deşarte ale

funebrelor blânde

pedepse

 

întunerecul mormânt

nesfârşit

 

cum umbra…

Continuare

Adăugat de ion popescu bradoschi la Octombrie 28, 2012 la 2:39pm — 12 Comentarii

schiţa unei toamne

cineva visează

în ceruri

 

anotimpul

bântuit de

şoaptele vântului

 

poveşti cu duhuri

ascunse prin amurg

 

fluturii trişti

şi  frunzele  ucise

zboară spre

inimi

 

acum

 

primul hotar

ploaia nesfârşită

 

stropii fini

ronţăie tăcerea

 

lumina

se stinge-n

scheletele ude

ale ramurilor

 

reflexie…

Continuare

Adăugat de ion popescu bradoschi la Octombrie 27, 2012 la 9:30am — 11 Comentarii

Spleen dulce-amar

naufragiată

corabie

viaţa-mi

 

un vis

dintr-un

alt vis

 

salvate

doar aceste

semne cum

tăcerea

 

îngeri muţi cu

aripile ude

 

pe o insulă

a uitării

 

Adăugat de ion popescu bradoschi la Octombrie 26, 2012 la 12:08pm — 13 Comentarii

A doua lumină

poate

 

doar

amintirile  risipite

în uitări

 

atunci

 

atât de frumoasă

natura precum

un copil care zâmbeşte

cuminte

 

printre umbre

prudente mişcări

sfioase ale orizontului

 

un imn luminos

soarele dezgolit

 

ţipete insinuante

pescăruşii deasupra

trestiilor amorţite

 

fir de seară cade

peste ultima sfâşiere

a…

Continuare

Adăugat de ion popescu bradoschi la Octombrie 25, 2012 la 1:00pm — 6 Comentarii

poem despre un vis smintit

am avut un vis smintit

prea bunul meu prieten

 

precum un câmp ars de secetă

ziua din urmă dispare sub

munţi roşiatici de lumină

şi se trezeşte o noapte care poartă

murmure ale întunerecului

 

astfel  eu devin

 

stăpân peste fantasme

 

corbul negru

răspunde prin

never nevermore

 

păreri

 

împăratul vinde  la

şapte tarabe  bastoane

de…

Continuare

Adăugat de ion popescu bradoschi la Octombrie 24, 2012 la 1:16pm — 12 Comentarii

poem ironic

cineva se plimbă la mine în mormânt

să fie tinereţea pierdută

se poate paşii îmi par vioi

ştii de mult n-a mai trecut nimeni

pe aici şi tare m-am plictisit

de atâta aşteptare

oasele mi-au căzut peste mantie

trebuie că mi-am pierdut farmecul

de altădată domnule gropar

Adăugat de ion popescu bradoschi la Octombrie 23, 2012 la 12:30pm — 15 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor