Ica matei's Blog (74)

Nu-ți voi lăsa vreun semn

Nu-ți voi lăsa măcar vreun semn, vreodată

Scrijelit pe coajă aspră de copaci

Și nu-ți voi scrie povești de altădată

Pe geamul aburit, cu gestul meu stângaci...

 

Doar mâna mea să îți aducă-aminte

De mângâieri târzii cu gust de rouă,

De-mbrățișări făcute să alinte

Tristețile din zilele când plouă.

 

Doar pașii mei să îți răsune-n gând

Lăsându-și urmele prin colț de vreme,

Prin nopțile în care adorm…

Continuare

Adăugat de ica matei la Aprilie 26, 2012 la 2:03pm — Nu sunt comentarii

E semn...

Când primăvara-și scoate din mănușă solii

Și înfloresc timid, în colț de parc, magnolii,

E semn că dintre cețuri visele se-nalță,

Prin suflet se trezește dor de dimineață

Și pot să-mi lepăd pașii mici și grei de ger,

Să mă-nvelesc în soare și-n undă de mister...

 

Și dacă înfloresc prin ploaie, triști, magnolii

Iar trupul mi-l furnică rosături de molii,

E semn că-n pragul argintat de timp al serii

M-așteaptă ca și-atunci,…

Continuare

Adăugat de ica matei la Aprilie 12, 2012 la 6:58pm — Nu sunt comentarii

De primăvară...

 S-au prelins cu picuri grei zăpezile de ieri 

Topindu-se în mângâierea noii primăveri- 

Împovărând pământul cu umedul sărut, 

S-au dus, de parcă n-ar fi fost și nu ne-ar fi durut. 



Însingurări prelungi cusute-n fir de gheață 

Își pierd veșmântul cerșind o nouă dimineață, 

Iar gânduri ce-au zăcut o iarnă-n amorțire 

Renasc dorindu-și haină nouă de…

Continuare

Adăugat de ica matei la Martie 14, 2012 la 9:48pm — Nu sunt comentarii

Și ninge iar...

Și  ninge iar, poate la fel ca-n seara-aceea

Când tu bărbatul, căutai nebun femeia,

Când pașii tăi rupeau prin nea cărări de dor

Iar pașii mei vroiau să-nvețe primul zbor.

 

Ne-nvăluiau dantele albe de zăpadă,

Copacii se-nchideau deasupră-ne-n arcadă,

Sub ramuri ninse străluceau priviri de foc

Și-am știut atunci că nu mai e un simplu joc.

 

Am nins prin vreme dorul meu prea plin de tine

Și-am rătăcit croindu-mi drum…

Continuare

Adăugat de ica matei la Februarie 29, 2012 la 11:25pm — Nu sunt comentarii

Când ai plecat...

când ai plecat 

m-am zăpăcit puțin iubirea mea 

o vreme am plutit 

pe nori de catifea 

am încuiat 

urme plânse de șoapte 

în gânduri târzii 

străjuite de noapte 

ziua am închis-o 

între aspre ziduri 

pe chip mi-am desenat alte riduri 

și-n par prins-am 

fire…

Continuare

Adăugat de ica matei la Februarie 23, 2012 la 11:22pm — Nu sunt comentarii

Iubirea noastră...

Se-nșiră-n gând zăpezi cu urme ninse de priviri-

Aș vrea să cred că-s poate, toate ale tale,

Dar știu că-s doar ispite lăsate-n amintiri

Din vremea când goneam prin puncte cardinale.



Mult prea curând, nu vei mai ști nici cum mă cheamă,

Îmi vei uita sărutul prin albele tăceri,

Vei scoate poza ce-ți surâde trist din rama,

Prin viscol se va pierde gustul zilelor de ieri.



Vor rătăci prin vreme neostoite întrebări-

Risipite sunt prin nopțile…

Continuare

Adăugat de ica matei la Februarie 21, 2012 la 12:00am — Nu sunt comentarii

Ninsori...

scriu pagini de-omăt

cu pași rătăcind nicăieri

caut urme de tot și nimic

îmbrățișând dâre de fum...

sub  umbre de aripi înghețate

îmi adăpostesc privirea

orbită de scânteile altei ierni

când nu  înghețau cuvinte pe buze

și-n inimi nu viscoleau despărțiri...

escaladez dune albe

scormonind după  culori optimiste

ce le-aș fi vrut ascunse

în ochii tai-

nu găsesc  decât oaze

de…

Continuare

Adăugat de ica matei la Februarie 12, 2012 la 2:17pm — Nu sunt comentarii

Poveste...

O lacrimă își curge

drumul săpat de nopți

pe același făgaș

pe același obraz-

prin ceața ei

ochii mei îndrăgostiți

încă te recunosc-

fiecare pas al tău

își teme,

la fel ca atunci,

încercarea.

 

N-aș vrea să plâng,

dar brațele tale

îmi desenează pe trup

aceeași poveste

de demult,

când din mine

creșteau liane de dor-

nu te-am putut încătușa cu…

Continuare

Adăugat de ica matei la Februarie 10, 2012 la 12:37pm — Nu sunt comentarii

Brodând...

Am poposit pe dunga nopții tale

Brodând ecourile pe năframe,

Zăpezi sticleau în puncte cardinale

Și norii îți ningeau pe frunte drame.

 

Era durere multă-n noaptea ta

Încât, când am aprins tăcută zorii

Privirea albă-n lacrimi înota

Voind să șteargă falsele memorii.

 

Mângâiam acele vise zdrențuite,

Adăstând pe margini de durere

Atunci când te-am chemat să-mi fii, iubite

Toiagul alb prin lumea de…

Continuare

Adăugat de ica matei la Februarie 5, 2012 la 6:36pm — Nu sunt comentarii

Doar ninge...

E noapte!

și doar ninge...

prind șoapte

de albe ninsori.

Nimic nu m-atinge!

poate doar lumina crudă

din zori

și gheața nebănuiților  fiori.

Mă pierd printre semne

și gânduri solemne,

pe cărări albind zăpezi neatinse

ard prin văpăi de dor

reaprinse...

E noapte!

și nu-i nici lună...

doar dorința de a răsări

împreună...

Adăugat de ica matei la Februarie 5, 2012 la 1:17pm — Nu sunt comentarii

Amintiri...

Ca-n fiecare an, sărbătorile de iarnă îmi umplu sufletul de bucurie...

Ca-n fiecare an, mă copleșește bucuria, prin bucuria celor din jurul meu…

Și tot ca-n fiecare an, bat amintirile la fereastra memoriei, o deschid și mă las cuprinsă de căldura și intensitatea aducerilor aminte…

Poate în trecut nu am avut sărbători bogate ca acum, dar lipsa de pe masă a unor bunătăți rare, era compensată de bogăția sufletească. Știam să ne bucurăm de…

Continuare

Adăugat de ica matei la Decembrie 26, 2011 la 9:45pm — 2 Comentarii

Toamnă târzie

Se-așterne-n suflet argintul multor brume 

Răvășind trăiri presate în albume, 

Pe alb obraz vom desena un rest de zâmbet- 

El s-ascundă urma unui ultim plânset... 



A fost iubirea noastră poate un blestem... 

Și astăzi mă întreb și astăzi te mai chem, 

In vise lungi și-n doruri nerostite

Și în cuvinte de tine-ndrăgostite. 



Chin a fost, când mult prea dulce, când amar 

Tu poate, nici măcar nu ai avut habar... 

Lăcrimau în ceață copaci de frunze… Continuare

Adăugat de ica matei la Noiembrie 2, 2011 la 12:06am — Nu sunt comentarii

Frânturi dintr-o viață (ultima parte)

5. Poveste fără sfârșit...



  De câteva zile, Tinu zăcea pe patul de spital. Anii petrecuţi în minerit cu cizmele de cauciuc în picioare, cu apa curgându-i pe spate din pereţii galeriilor, îşi spuneau cuvântul. Durerile de rinichii se repetau cu îndârjire la orice răcire a vremii. De cele mai multe ori ajungea în spital, după crize ce îl epuizau. Acum după tratament se liniştise. Știa că are nevoie de odihnă, îşi spunea şi el de nenumărate ori, dar pentru el niciodată… Continuare

Adăugat de ica matei la Octombrie 15, 2011 la 9:36pm — Nu sunt comentarii

Frânturi dintr-o viață (4)

4. Prin anii vieţii...



  Obţinerea diplomei de inginer nu îi aduse nicio bucurie. Repartiţia îl alungă într-un colţ uitat de ţară, unde singura meserie a oamenilor locului era mineritul. În acei ani, lipsurile şi grija pentru ziua de mâine îi îndobitocea pe oameni. Toţi erau terorizaţi de gândul că nu au ce pune pe masă copiilor, a doua zi. Coborau în adâncuri zi de zi, fără a şti dacă vor mai vedea vreodată lumina soarelui. Când ieşeau din şut îşi făceau semnul crucii… Continuare

Adăugat de ica matei la Octombrie 15, 2011 la 9:35pm — Nu sunt comentarii

Frânturi dintr-o viață (3)

3.Imposibila iubire...



  Iarna aceea, pentru Tinu era grea din toate punctele de vedere. Gerul îi îngheţa trupul pe sub paltonul-uniformă, desena flori argintii pe geamul camerei de cămin, risipind bruma de căldură ce o primeau de la reţeaua de termoficare. Examenele pe care le avea de susţinut în această sesiune, parcă erau cele mai grele de până acum. Profesorilor le îngheţase şi bruma de îngăduinţă, studenţii picau examenele pe capete. Nici el nu era mulţumit de…

Continuare

Adăugat de ica matei la Octombrie 15, 2011 la 9:34pm — Nu sunt comentarii

Frânturi dintr-o viață (2)

2.Printre cifre şi formule



  Cuvintele profesorului se izbeau de mintea lui. Multe nu le pricepea. Nota cu sârguinţă tot ce spunea acesta, dar mâna lui dezobişnuită de scris în vremea când atingea doar volanul basculantei, obosea repede. Noţiuni noi, unele pe care nu le mai auzise niciodată, ieşeau din gura profesorului şi i se împlântau fără milă în minte. Gânduri negre îi dădeau târcoale fără voie: poate totuşi locul lui era pe şantier, unde nu ţi se cereau prea… Continuare

Adăugat de ica matei la Octombrie 15, 2011 la 9:30pm — Nu sunt comentarii

Frânturi dintr-o viață (1)

1.Ploaie de vară, în octombrie



  Autobasculanta urca dealul, pufăind din greu. Dealul oaselor, aşa îi spuneau oamenii de pe şantier, aşa îl denumiseră cei care au fost martori la numeroasele decese cărora mărturie le mai erau doar oasele, iar denumirea s-a împământenit de-a lungul anilor. Maşinile aduceau pământul excavat în vale, din viitorul canal, îl goleau din vârful dealului şi de multe ori prindea trupurile celor care lucrau la poalele lui. Cel prins nu mai putea… Continuare

Adăugat de ica matei la Octombrie 4, 2011 la 6:47pm — Nu sunt comentarii

Frânturi de toamnă

Covor gălbui azi toamna își așterne

Din frunzele ce ieri păreau eterne;

Prin iarba sărutată crud de brumă

Zâmbește parcă hâd un boț de humă.



Într-un ultim dans, străbătând iar norii

Se-adună-n stoluri, în cer, cocorii

Țipându-și jalea lung ca o litanie,

Își scriu povestea tristă de bejanie.



Frânturi de moarte mișună prin aer,

Frunzele-ofilite se despart cu vaier,

Mor trandafiri îngenuncheați în ploi

Și mor cuvinte ce nu s-au… Continuare

Adăugat de ica matei la Septembrie 24, 2011 la 10:30pm — 2 Comentarii

De m-aș întoarce...

 

\De m-aș întoarce astăzi iar la tine

Ar trebui s-adun din suflet spinii,

Să-ndepărtez din drumul meu ciulinii

Ce i-ai lăsat zălog, printre ruine.



De m-aș întoarce chiar și doar o clipă

Ar trebui să-mi ferec bine ușa

Sufletului ars, s-ascund sub preș cenușa-

Din lacrimi nu mai vreau să fac risipă.



De m-aș întoarce, ce-ar putea să fie?

Același chin ce tu-l numești iubire

Înveșmântat…
Continuare

Adăugat de ica matei la Septembrie 22, 2011 la 11:44pm — Nu sunt comentarii

Letargie

În foșnetul prea aspru de cuvinte
Letargic  trece încă o amiază,
Cărări cu-ntoarceri astăzi frânte
Pe-asfaltu-ncins se estompează.

În urma pașilor grăbiți, nu-i urmă
Doar timpul dezgolit de inhibiții,
Pe trupul ros de vechile ambiții
Amprenta-și pune și orgolii scurmă.

În ființa mea nu-i loc de răzvrătire-
Mai cern prin gânduri încă o amiază
Și-n sufletul ce fără rost vibrează
Mai las să moară câte-o amintire...

Adăugat de ica matei la Septembrie 6, 2011 la 11:15pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor