Ioana negoescu's Blog (48)

asprul

ai mușcat din mine. am mușcat din tine.

între noi

oameni vechi

îmbrăcați în haine făcute la normă

am pătruns în tine

ai pătruns în mine

mă cheamă varvara

am trupul greu

trupul tău + trupul meu = tone întregi de silabe

vorbele sunt aspre ca niște pleduri vechi din păr de cămilă



ling ușor liniștea…

Continuare

Adăugat de ioana negoescu la Decembrie 11, 2011 la 12:14pm — 11 Comentarii

îndepărtare

până mai ieri am crezut în depărtare. credeam că, dacă voi merge neîntrerupt voi ajunge departe. departe de tine de numele meu în locuri noi exotice luxuriante ciudate. îmi imaginam tot felul de cântece. pe drum trebuia să învăț să cânt la perfecție la acordeon la chitară la ocarină. aveam în plan să mă îndepărtez atât de mult încât să pot să mă mir fără încetare de oameni de lucruri să nu înțeleg nicio limbă vorbită să fie atât de diferit încât, tot ce…
Continuare

Adăugat de ioana negoescu la Iulie 27, 2011 la 8:07pm — 2 Comentarii

dezlegare la narcise

nu te îngrijora

au crescut garduri din oameni.

fiecare cu treaba lui

de exemplu eu am de păzit acest trup

de luni până vineri.

duminică asmut aerul

în plămânii înfloriți ai vecinului de salon.



au adus narcise galbene. le-au pus în vaze simple

de sticlă.

azi a fost dezlegare la galben.



nimic nu-mi amintește de tine.

nopțile au devenit un fel de borne

acum nu se mai numără zilele

ci nopțile

e mai…
Continuare

Adăugat de ioana negoescu la Aprilie 5, 2011 la 9:52pm — 4 Comentarii

primul volum ca primul sarut

jurnal cu tine, o lighioana si restul lumii

Adăugat de ioana negoescu la Februarie 23, 2011 la 7:07pm — Nu sunt comentarii

cerbul

ziua aceasta pare a fi din metal. zăngănitul ei mă urmăreşte pe trepte, în lift, printre paturile de fier paralele şi egal spaţiate. M se ridică puţin pe coate şi mă priveşte de parcă m-ar dezghioca. de la picioare până în creştet. se opreşte o secundă prea mult cu privirea undeva pe trupul meu. nu mă gândesc unde. M umple salonul cu vocea lui. îmi dă bună ziua. mă întreabă cum mai sunt. bine, îi răspund încurcată, dându-mi seama că eu trebuia să-l întreb…
Continuare

Adăugat de ioana negoescu la August 18, 2010 la 11:31pm — 1 Comentariu

hey!

o singură dată am amestecat lumile. atunci se cânta rockul în loc de orice. în loc de apă de lapte de bere. în loc de dimineaţă de prânz şi de seară. un motor imens îşi îndesa puterea în aorta locatarilor.



apoi cineva ne-a spus că avem un copil în burtă.

hey, avem un început în toate! şi lumea a crăpat ca un cozonac.



între noi aveam doar câteva cuvinte de legătură.

în spatele blocului parcase dumnezeu şi copiii vecinilor îl ascundeau după o…
Continuare

Adăugat de ioana negoescu la August 14, 2010 la 11:31pm — 1 Comentariu

maidanezi

ne adaptăm la orice. uite că deja m-am obişnuit cu moartea

m-am obişnuit să aştept

să sar nişte şanţuri uriaşe pline cu ţevi pentru apă caldă şi căldură

m-am obişnuit să te ştiu undeva înaintea mea

cu viaţa în braţe

torcând ca o maidaneză dungată în poala oricărui străin ce-i dă să mănânce.



ne mişcăm aiurea. pământul pare o farfurie. cred că undeva e o greşeală.

pământul e o farfurie din care mănâncă leneş câinele rex cu botul lui…
Continuare

Adăugat de ioana negoescu la Iulie 25, 2010 la 11:38am — 1 Comentariu

gyuri

stau în salon cu gyuri şi râd ca o tâmpită. spitalul fumegă încet
seamănă cu un vechi tren de marfă.

nimeni nu ştie de când nu mai mergem niciunde

dar absolut toţi avem cruci mari şi roşii sub pernă.

eu mă hlizesc aiurea şi fac rotocoale în aerul galben încins.



pijamaua mea de bumbac are nasturi fierbinţi.

doctorii sunt urâţi şi grăbiţi ca nişte şobolani.



doar eu mă bucur. şi gyuri.…
Continuare

Adăugat de ioana negoescu la Iunie 26, 2010 la 9:56pm — 9 Comentarii

oameni care ar trebui să fie fericiți

cunosc tot mai mulți oameni care ar trebui să fie fericiți. îi îndemn să strălucească puțin. le dau întunericul la o parte ca pe-o cortină. unii rămân cu ochii închiși mult timp după aceea. le iau mâinile. fac cu ele umbre pe zid. le iau picioarele și alerg zdrobesc timpul sub tălpi și râd. le iau trupul și dansez cu el până la moarte.



cunosc mulți oameni care locuiesc în propria lor carne înnodată peste ochi peste gură și peste suflete. îi îndemn la violet la…
Continuare

Adăugat de ioana negoescu la Iunie 7, 2010 la 1:19am — 1 Comentariu

2 în 1

Era mereu toamnă într-o viaţă,

în cealaltă înmugureau hidos moarte iluzii,

viermii părăseau în lehamite duzii,

noi faceam exerciţii de dicţie

cu timpanele smulse de clopot;

într-o duminică fără restricţie

ne iubeam în ciudă, cu zgomot.



din când în când se împlinea anotimpul de foc

în care ardeau amintiri fermentate,

tu puneai noaptea la loc

crâmpeie din visele noastre uzate



era de nerecunoscut cerul pâclos

cu doua…
Continuare

Adăugat de ioana negoescu la Mai 25, 2010 la 9:49pm — Nu sunt comentarii

mă inspiri cumplit

mă inspiri cumplit. ca şi cum tot cerul s-ar preface în carne

eu l-aş răni din când în când ca să-l pot respira.

acum inima de ciment a DN câtva

devine tahicardică.

am intrat în parapet cu uimire. acolo eşti tu.

nu ne desparte nimic. dar nici nu ne leagă decât o arteră de circulaţie hemoragică.

unele distanţe păcătuiesc sub limita de viteză. pot să treacă veşnicii fără să atingi

fără să strigi

îndemnându-te doar la uitare

crispat în nostalgii…

Continuare

Adăugat de ioana negoescu la Mai 22, 2010 la 2:26pm — Nu sunt comentarii

la meteo se anunță o moarte domoală

oricât m-aș strădui

nu aș putea să mai rostesc vreun cuvânt fără să plouă.

la meteo se anunță un soare costeliv.

se anunță o moarte domoală.

las lucrurile să crească aberant

în cei dispuși să orbească.

eu plătesc văzul cu viața

cu plecarea ta definitivă

cu umbra ta care nu se mai ridică din morți

cu începutul și cu sfârșitul



cred că abia acum suntem destul de singuri



putem să trecem pe roșu

să ne aplecăm periculos de…
Continuare

Adăugat de ioana negoescu la Aprilie 13, 2010 la 9:13pm — Nu sunt comentarii

pescăruș care țipă

prima dată am vrut să urlu.

am vrut să-ți arunc sufletul meu în față

ca pe un scuipat.

am vrut să mă rostogolesc la picioarele tale

ca o mărgea pe care ai scăpat-o pe jos.

am vrut să destram umbra și să mă leg cu ea

peste gură.

am vrut să te las în urmă să nu mai fiu

pur și simplu

să nu mai fiu.

am vrut să răstorn clepsidra

să gâtuiesc timpul

să spun

gata

lucrurile astea au un puls

despre care tu…
Continuare

Adăugat de ioana negoescu la Martie 27, 2010 la 9:36am — 10 Comentarii

a n g o a s a

oriunde ai privi sunt fiinţe

care-ţi rod gândurile

îţi fură cuvintele şi ţi le folosesc

vorbesc repede repede

nu se încurcă deloc



aerul lor nu e greu ca al tău

nu e ca o bilă de plumb

pe care nu poţi s-o rostogoleşti din plămâni



privirea lor e argintie ca o lamă de cuţit

taie şi nu curge sânge

lasă o rană albă tăcută



oriunde ai merge sunt fiinţe care au ajuns acolo înaintea ta

au înlocuit spaţiul cu trupurile lor potrivit de… Continuare

Adăugat de ioana negoescu la Februarie 11, 2010 la 10:56pm — 19 Comentarii

afișe pe stâlpi

nu-l mai numesc în nici un fel. îl lepăd în drum. atunci destinul se umflă puţin peste margini.

iarăşi am provocat soarta. am luat-o de guler şi i-am strigat

că pe dinăuntru suntem încă vii

că ne jucăm cu mingea pe acelaşi maidan fierbinte

că avem curaj

rostogolim cercul mare de fier fără teamă printre suspinele noastre subţiri.



nu-l mai numesc în nici un fel

dar până e aici, noaptea se topeşte lascivă în jurul lui.



îmi imaginez acelaşi cuvânt… Continuare

Adăugat de ioana negoescu la Februarie 4, 2010 la 8:30pm — Nu sunt comentarii

poem în tempera

liniştea fecunda toate clipele

dacă ar mai fi durat puţin am fi devorat zidurile aşteptării

nimic nu ne-ar fi putut opri

am fi sărit din tramvai din tren din vagoanele fricii

am fi devenit eroii propriilor fantasme din care smulgeam respiraţii accelerate

m-aş fi împotrivit lumii cu sânii mei de evă flămândă. cu sânii mei roşii ca macii

tu ai fi devenit un salcâm sau un camion verde sau trunchiul nostru comun



există şi vocale interzise.

ai spus Da.… Continuare

Adăugat de ioana negoescu la Ianuarie 31, 2010 la 3:28pm — Nu sunt comentarii

poem de bătut câmpii

sunt la limită. sub mine e o câmpie.

câinele rex muşcă din păpuşa barbie cea veche şi blondă.



sun la salvare şi-mi răspunde o voce. îi spun vocii că mor

dar ea nu mă crede. îi spun vocii că şi Dumnezeu are sub el o câmpie.

vocea latră puţin apoi închide şi pleacă.







te-am visat alergând

eu împătuream la dungă vieţile noastre

nu ştiu de unde a venit un bărbat

şi mi-a smuls un oftat cu himen cu tot

am născut

sub noi limita… Continuare

Adăugat de ioana negoescu la Ianuarie 31, 2010 la 12:53am — Nu sunt comentarii

ar trebui să ne vaccinăm

ar trebui să ne vaccinăm. circulă nostalgii albe acum

şi eu prea îmi doresc să nu mai aştept în staţia asta concretă



când se vor topi zăpezile ne vom recunoaşte chirciţi în paltoanele negre

ca doi gândaci uriaşi împreunaţi pe gresia spartă a fricii



ne putem încă îmbolnăvi de lucruri. ar trebui să fugim.

ar trebui să înghiţim toate definiţiile

şi să le digerăm încet

până când vom avea certitudini



suntem încă atât de vulnerabili la… Continuare

Adăugat de ioana negoescu la Ianuarie 29, 2010 la 7:03am — Nu sunt comentarii

ferestre

la început credeam în ferestre. deschideam ferestre în oameni. ajungeam în locuri neașteptate. într-o zi am ajuns într-un oraș de alb. tu dormeai așa că n-am avut cui să spun. am așteptat să se întâmple ceva o culoare o umbră orice. mi-am dat seama că voi orbi chiar atunci chiar acolo dacă nu te las să mă visezi.



altădată tot pe când dormeai am alungat frica. am îngropat-o în curte.



am început să mă gândesc mult la Dumnezeu.



nu știu când au zidit toate ușile și… Continuare

Adăugat de ioana negoescu la Ianuarie 22, 2010 la 11:40pm — Nu sunt comentarii

locuiesc într-un câine

m-am trezit cu gândul că locuiesc într-un câine. azi e o zi din aia cu o mie de intrări

și nicio ieșire. nimeni nu strigă în afară. fiecare e pentru el.



am citit ziarul în lift.



sunt atentă cum trec strada cum alunec printre mașinile staționate în fața blocului. caut un loc.



unii mă fluieră. nu mă mir. e o zi din aia în care privirile celorlalți au dinți.



o voce oarecare anunță ceva. inutil. întâmplările de azi se anulează.

rămân doar setea… Continuare

Adăugat de ioana negoescu la Ianuarie 14, 2010 la 7:38am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor