Cerul îşi luase cu împrumut din cine ştie ce ţară cu junglă nişte nori d-ăia deprimant de enervanţi. Te uitai la ei şi parcă îţi venea să dai în cap cu ceva contondent la cineva drag. După care, într-un final, îi porni o ploicică care, în scurtă vreme făcu să iasă din pămînt arome de toamnă mucedă. 

      Brusc, la teve se proţăpi o reclamă în care o voce feminină, cam groasă, (te) întreba cu referire la mecla pe care o faci cînd stai pe tron, imaginea ce îi însoţea spusele fiind…

     Dintr-odată nu mai era nimic: nu tu zăpadă, nu tu geruri, nu tu cod portocaliu ori avertizare cod roşu, nu tu reportaje lacrimogene despre vîrstnici prinşi în propria casă de nămeţi tragic de uriaşi, nu tu nimic dîntr-astea. Primăvară sosită brusc. Că era una la fel de ciudată ca proaspăta iarnă defunctă asta nu mai interesa pe nimeni. Sau nu mai conta. Nu mai contau bălţile cît casa, noroaiele băscăcărate, trotuarele murdărite cu excrementele potăilor (de bloc sau maidaneze),…

Damian luă o gură de suc, plescăi, privi în gol.

În tot acest timp doi taximetrişti semănînd între ei ca două picături de apă (dar fără a fi gemeni) începuseră să se contrazică violent pe baza a nu ştiu ce taxe şi impozite pe care guvernul le va băga pe gît populaţiei în viitorul apropiat. Se contraziceau violent nu din cauza faptului că realmente ar fi ţinut la ideile lor ci pentru că aveau impresia că-i bagă şi pe ei în seamă consumatorii de la terasă.

- Ştii care-i…