/

iar inima își mișcă țestutul sub straturile albite de pânze.

trafic de droguri, abundență de substanțe halucinogene la granița

dintre cele două tărâmuri.

visul cu luciditatea / liniștea / așteptarea / cu frigul.

și sângele.

aici e tărâmul peste care nu trebuie să treci.

în cealaltă parte,

soldații nu-și amintesc nimic despre noi.

avem pasapoartele expirate

fără nume reale ce ne duc mai departe

până la capătul…

nothing can hurt me. when fire has already burned the fields all the lies and fantasies/ all the scars & all the prayers are our enemies.

&

mici zvâcnete/ animale nocturne/ paturi cu grilaje de fier

nu

vom mai cobori niciodată în pivniță

nu vom mai aprinde lumânări. printre scări care se descompun

în momentul în care pășești pe ele.

lemne care cad unele peste altele împreună cu această liniște

/ lângă ea

frica…

1.

mâna ta pe mâna mea

pe barele din metrou. momentul în care amețim pentru câteva secunde,

momentul în care…

1.

aici e plin cu deșeuri anorganice.

lumi minuscule în ochi de fluture

care traversează camerele de la un capat…

I

în centurile van allen îngerii s-au culcat.

cu capul pe umerii noștri, pasărea disperării 

cu toate penele lipite de corp, omoară cu ciocul ei sângerând tot ce a rămas.

dragostea pentru frumos leagă furia la capete cu noduri strânse.

configurații care se…

toate obiectele se așază la locul lor.

mânia în pahare albe care să poată fi băute mai târziu.

rosamund într-o cutie de carton albă.

cu tatuaje de…

revoluția emo a triumfat. noi suntem cei tandri și cei timizi

care au înțeles că singura șansă e să ne așezăm lângă fântânile

conectate la soare.…

sau*dintr-odată ne amintim cum oamenii /dorm singuri acasă

cineva a uitat să îi înveleasca. acum sunt bolnavi

iar în mintea lor s-a îngropat o turmă de cerbi care cândva au păscut liniștiți ,…

la fel cum o larvă în camera ei de izolare

în  cei câțiva cm cubi de gaze/  în balonul cu aer cald care o hrănește până la eliberare

așteaptă /

pe un tren în nemișcare,…

un fel de inerție ciudată împinge lucrurile mai departe ca o sanie trasă de

câini…

și totul vine exact atunci când suntem  puțin bolnavi

în case calde, fără vin sau țigări. și eu îți spun/ tu imi dai excat ceea ce am nevoie.…

tensiune superficială

de-asupra autostrăzilor separate de pământ/ voi cereți mai mult

mai mult formol și glucono-lactat de calciu

mai multe cuve…

1. departures

ascultă

sunetul sec prin care se închid portierele

și spune-mi ce țară e mai departe/ sau ce țară cunoști

cum ajungeți voi cu aripile voastre Luftwaffe

mai aproape de oamenii viitorului

pentru voi construim un tunel pe care se circula doar înapoi și

controale de…

ne plimbăm în fiecare seară pe aici

citim toate scrisorile înainte ca spațiul să ne comprime de tot

oh, dar dragostea nu este reală în jurul nostru

totul e imaginație, construcție

tramvaiul care ne duce acasă ,…

the more you love a memory , the stronger and stranger it is/ v. nabokov

s-a distrus simetria dintre tine și lume, spații și obiecte,

urmele distrugerii sunt ascunse bine.…

nu se mai văd tramvaie,

nu se mai văd autobuze  nu se mai văd stâlpii de iluminat

intersecțiile aglomerate nu se mai văd benzinariile

blocurile turn șoselele largi  masinile care spală străzile  sau le vopsesc

mașinile care pun ornamentele de crăciun  mașinile care  încarcă  și duc gunoaiele

pisicile moarte și câinii…

în fața razelor e un carusel

în care călușeii aleargă

noi avem mâneci din care ies mâinile noastre lungi

ne prindem hățurile dar inevitabil

câțiva se prăbușesc

atunci îi vezi și spui

don't worry nina, nothing will happen to…

presiunea e atât de mare încât

ceva amorțește

se îndoaie fie ele și scuturi sau cusăturile străzilor

absorbind pașii, oamenii

iar mașinile cu girofare albastre

ne depăsesc în continuu

pentru că oriunde este ceva mai…

inimi în înveliș de poloniu. în rochiile de seară/  perne cu litere brodate la fel ca prosopul mic de la grădiniță.  o pânză. și în spatele ei nu e nimic.  în față, o fotografie și vise despărțite de bandaje. ivan și lola merg pe o șină de cale ferata. în aer e senzația dintr-un multiplex gol.  aeroplane se rotesc ca vulturii.  

când trenul ajunge,  sfărâmă tot. vântul ia poza și o lipește de ecrane. și razele soarelui. sala e goală.  dar ivan și lola zâmbesc fericiți. mai e o rezervă…

ne vom duce în direcțiile care ne interesează

în fiecare dimineață cu mici ruperi de ritm și densități aleatorii când

soarele ca o brichetă neagră

aprinde asfaltul

copii înveliți în ziare conștienți că există

se duc la kindergarden și toate cuvintele de pe

serverele vimeo se așează pentru

a le spune o poveste

dar acesta nu-i…