Daniela Diaconu's Blog (50)

urban shot

1.

La secția nr. 5 se clătesc toate țevile înainte de baia de zinc

apoi ca într-un fel de urban movie maistrul supraveghează tot procesul

uleiurile miros a urină, hala miroase a pește și - cu toate astea nimeni nu vine beat pentru că

în instițutia socialistă se pedepsesc asemenea abateri

cum ar fi

Intrarea prin efracție

Sustragerea țevilor

Absența de la fabrică

întârzierea la…

Continuare

Adăugat de Daniela Diaconu la Ianuarie 17, 2013 la 8:30am — 6 Comentarii

rosa's deep field

E puțin mai liniște decât înainte

Pe strada Rosei

A răsărit o lună mai mică decât un gândac iar vis-a-vis la spălatorie a venit

O mașină

Care așteaptă să fie spălată deși e atît de ciudat

Să vezi că noaptea oamenii pleacă singuri din casele lor

în mașină nu e nimeni și rosa știe asta

Dar de fapt în ea plânge un copil

Cu ochii gri

În hăinuța lui gri și un fes gri un copil care de altfel

E liniștit doar că acum se simte…

Continuare

Adăugat de Daniela Diaconu la Ianuarie 14, 2013 la 6:23pm — 4 Comentarii

Lessons from the book of violin classics

white violin vs. black violin



1.

da, atât o pereche de mănuși negre

peste mâinile albe

și asta în timp ce drumul se închide în față

se transformă într-o pantă abruptă și noi îngrămădiți în spate

cu trapa deschisă

și gerul blând

100 de kilometri contra vântului

Așa ne transformăm în oameni de zăpadă

jumătate negri, jumătate albi

cu suflete și nasturi roșii

oare ce visează…

Continuare

Adăugat de Daniela Diaconu la Decembrie 26, 2012 la 11:23am — Nu sunt comentarii

eine kleine musik

și fiecare copil are un înger mare

și cineva coboară

dintr-un mercedes alb un înger negru

el nu e îngerul păzitor al nimănui

și e ceva care are un aer kinky

în loc de marihuana fulgi de nea încărcați de căldură

urmează sângele cu patine albe

si dâre

ca și cum pe acolo ar urma să treacă trenuri

copii

uneori niște lacrimi groase în hanorac

uneori ascunși

pumnii încordați

poziția din care se…

Continuare

Adăugat de Daniela Diaconu la Decembrie 10, 2012 la 9:00am — 1 Comentariu

ultimul poem de iarnă - sSs

au revoir, prague

 

 1. 

și dacă nu ar fi fost iarnă

tot aș fi încercat să trec podul cu picioarele mele

să răzui gheața de pe balustradă apoi

să fac autostopul

să –mi ascund mâinile în haina uriașă de fâș

în ea chiar arătam ca un animal

fără căldură proprie

și-mi băgam în palme răsuflarea

sau ce - energia internă și restul

compușii chimici care nu mă părăsesc niciodată

corpurile…

Continuare

Adăugat de Daniela Diaconu la Decembrie 5, 2012 la 10:30am — Nu sunt comentarii

când războiul nu se termină niciodată

Corpul meu a fost dus la închisoare.

iată corpul meu,

luna, inima mea bătând,

jucând Dota.

Iată pistoalele cu gloanțe vii pentru războaiele care

nu se termină niciodată.

soldații care nu se mai întorc.

iată, cum corpul meu, rezistă.

Iată inima lui

dusă la închisoare, încă bătând

pe o alee frumoasă.

doar el singur

și un bătrân care face infarct odată cu soarele - -

un alt corp care se…

Continuare

Adăugat de Daniela Diaconu la Noiembrie 30, 2012 la 7:23am — 1 Comentariu

când după război se așterne liniștea

Tu ești celălalt dintre cei doi prinși și nu e seară e ora două norii au acoperit zidurile transparente

oamenii fără degete aprind chibriturile și toate ard oamenii în armani râd ca niște vânători în ținutul vânătorilor unde din cer cad topoare și furci dar nu tu/ tu te ridici

și te uiți pe fereastră tu ești sălbăticiunea tu și un animal fără picioare prin zăpadă și bice /te văd în viscol cum vii încet, încet

*

și desfaci pachetele

punem toate paharele în…

Continuare

Adăugat de Daniela Diaconu la Noiembrie 22, 2012 la 5:24pm — 1 Comentariu

poeme de iarnă

la sfârșit ea i-a spus

în prețul acesta vei obține două trei pâini, câteva cutii de suc de mere

țigări fine și colecția din 64 din paris match

de pe vremea aia

ca și cum tu ai fi un colecționar de obiecte rare

Toate perisabile și i-a spus

să dormi pe o pernă cu pene de găscă

să pui beculețe sau leduri

în ficusul din care s-au scuturat toate frunzele

la prețul ăsta e ca și cum ai merge cu trenul neîncălzit

pe gratis într-o noapte…

Continuare

Adăugat de Daniela Diaconu la Noiembrie 21, 2012 la 9:49am — 3 Comentarii

cinematograf

"atinge-ma 

vreau să te văd

Acolo suntem noi."

* Sonia merge singură cu tramvaiele roșii. de pe geam se văd depărtându-se blocuri, spații goale, grădini frumoase cu trandafiri proaspăt tăiați. mulțimi în flash/mob. și orașul e tânăr. toți oamenii se duc la servici. trec peste câmpul unde pianul zace la soare. * se apropie trenul. Sonia coboară din mașina tatălui ei, dă drumul mâinii mamei ei. se oprește în mijlocul peronului. toate au consistența lor, toate au…

Continuare

Adăugat de Daniela Diaconu la Noiembrie 19, 2012 la 9:00pm — Nu sunt comentarii

electric - poeme de iarnă

noi eram corpuri luminoase

(voiam un cățel care să ne placă, poate un husky)

el ne-ar fi așteptat în fiecare zi când ajungem acasă

seara, când ar fi nins mai mult

ne-am fi uitat în liniște la un film vechi din disney

 

în sfârșit,

voiam un cățel care să ne placă dar trebuia neapărat să fie

un alpha

 era atât de plăcut să-l privim cum stă în lumina galben –aurie a stâlpilor

pînă se termină…

Continuare

Adăugat de Daniela Diaconu la Noiembrie 18, 2012 la 5:30pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor