Ottilia Ardeleanu's Blog (237)

portret în schimbare



 

când ies din mine cu ochii închişi trupul

pe care îl port de obicei stretch

se moleşeşte şi cade ca o rufă



mirosul lui adulmecat de departe atrage

oamenii poartă figuri dali sufletul şi

umbrele lui în oglinzile vieţii se reproduc uriaşe

manifestaţii de culoare



cu cât mă depărtez de mine cu atâta simt

pe altcineva probează trupul meu unic…
Continuare

Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Noiembrie 1, 2015 la 3:09pm — Nu sunt comentarii

„melancolia este fericirea de a fi trist”

nu mai este nimic de făcut nimic de aşezat la locul lui

orice mă atinge mă doare clipa în care mi-ai mărturisit

că totul în artă este autoportret şi că arta este drumul cel mai scurt între

doi oameni ca noi pedepsindu-se asemenea lui midas cu dragostea

pentru a transforma totul în poezie

am respectat regulile priorităţii am stat în spatele tău

ca un personaj secundar cum nici pictorul nu se zăreşte dintre

protagoniştii pânzelor fresce ale sinelui pus pe…

Continuare

Adăugat de Ottilia Ardeleanu la August 12, 2015 la 5:50pm — Nu sunt comentarii

stabilopozi

câteodată iubirea se izbeşte de mine

încerc să-i fac faţă cu mângâierile acelea în care

pielea se subţiază până la o întindere de ape

şi se îneacă umbrele se plimbă

multe bărci şi iahturi şi vase cum titanicul

pesemne de aceea uneori mă tem că se scufundă

că ne scufundă fără să apucăm să facem acele croaziere

să aruncăm anii pe valuri ca pe nişte

sticle înfundate cu file de jurnal

unde ne-am notat tot ce ne-a durut în viaţa asta

tot ce n-am…

Continuare

Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Iulie 19, 2015 la 12:11am — Nu sunt comentarii

superlativ

cel mai frumos a fost când profa de română m-a citit în faţa clasei

ba nu

cel mai frumos a fost când m-am citit eu singură în faţa unui public cu ochelari

ce zic eu

cel mai frumos a fost când m-a citit crainicul pe radio nu-ştiu-care şi am auzit multe aplauze am fost curioasă câţi m-au ascultat dar nu aveam de unde să aflu

şi totuşi cel mai frumos a fost când mi s-a citit pe scenă poezia care a luat premiul acela pescăruşii au dat veste

o am şi acuma pe toate…

Continuare

Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Mai 27, 2015 la 9:22pm — Nu sunt comentarii

ridică-te şi umblă

viaţă

mă uimeşti

tu niciodată nu mi-ai spus că eşti bolnavă

la unu şaptezeci şi opt

cu golul ăla între sâni şi claviculele lin articulate

cu hainele ajustate încât îţi cuprindeam mijlocul cu două mâini

cu priceperea ta de doctor docent la facultăţile mintale

viaţă de câte ori

m-ai picat la examene deşi

unii erau pitici pe lângă mine

la suflet mi-ai intrat de când mama m-a făcut

mi s-a zis că eşti antidotul morţii şi te-am înghiţit cu…

Continuare

Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Aprilie 8, 2015 la 5:27pm — 2 Comentarii

de minţit iubirea cu poezie

mugurii primăverii ca nişte nări umede

de cai nărăvaşi umplu copacii herghelii albe şi roaibe alergând în aer

tropotele lor nasc flori până la fructul dorit e cale lungă de dragoste

micii mei icari prea se depărtează de fiinţa mea fără teamă

nu observă geamul nedeschis al cerului această casă de nori unde

soarele un amorez înfocat a aţipit abia în zori

să-i potolesc cu apa unei cărţi îmi spun

îmi trag mările din atlas în suflet şi-i chem să se adape şi…

Continuare

Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Martie 28, 2015 la 6:01pm — Nu sunt comentarii

mamă

bat clopotele

ghioceilor

le-a trebuit o iarnă să se dumirească

de ce pe aici te împaci greu cu viaţa

în lanţ merg păsările până mi-astupă tot cerul

în care mi-a fost îngropată copilăria

ca şi când cineva i-ar fi frânt picioarele

şi nu i le-a mai putut pune la loc

de acolo un os de vis

fosforescent îmi aminteşte

cum făceau schimb luna cu soarele

mioritic

mă mai auzi

mă mai cunoşti

în mâinile astea ai ţinut hăţurile…

Continuare

Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Martie 7, 2015 la 11:18pm — 5 Comentarii

în cele din urmă verifică dacă a dat drumul la căldură linişte şi iubire

uneori dumnezeu ne tratează

ca pe nişte jucării ne învârte

din cheie priveşte cum o apucăm

anapoda

urmărind ruta prestabilită

poate

se amuză când ne ciocnim ne stricăm

ne răsturnăm şi rămânem

în poziţia gândacului motoraşul

ne opreşte din forfota mecanică

câteodată ne aşază pe trepte

orizontal

devenim traversele unei vieţi

care şuieră odată cu semnalul de plecare

în necunoscut

ori vertical

când îşi cheamă…

Continuare

Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Februarie 18, 2015 la 7:15pm — Nu sunt comentarii

în fulare de fum oraşul

dimineaţa lunecă pe şosea mai ceva decât în mare

într-o linişte lucie

lumina ca o cârpă moale ne şterge ghetele

ne perie hainele în picouri nişte roiuri de molii care sparg tiparele

ne ţinem strâns avem suflări diferite mici năluci cuvintele

nespuse în timp se dezintegrează

scârţâie altfel acest alb care se lasă călcat în picioare

mergem aşa ca dintr-o necesitate gerul consimte

împrejur nimeni şi…

Continuare

Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Februarie 1, 2015 la 9:16am — Nu sunt comentarii

potcoave de aburi

cum creşte luna pe frontul de noapte

am iubit patrupedul ăsta

şi nu i-am dorit curajul

am vrut să fiu ochiul lui drept

ochiul lui stâng

cum am fi fost în acelaşi timp negândit tu

împotriva mea

cum se vede lumea printr-un cal

care trage tunuri

obligat să devină părtaş

la crima umanităţii

somnul lui e un plămân bolnav

şi visele nişte picioare care se ridică

greu

nechezatul un proiectil

şi să-i biciuieşti…

Continuare

Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Ianuarie 31, 2015 la 9:59pm — Nu sunt comentarii

iubire subcutanată

(de oricare cinşpe ianuarie)

melancolia ni se trage din neam

de la drumul cu plopi care se înfundă în infinit pe unde mergem neînsoţiţi

de la prea blânzi cu singurătatea nicicând niciunde nu s-au mai încheiat atâtea tratate

din prea curaţi ieşiţi parcă din icoane şi nu din propria încăpere unde creşte o plantă ca iedera

pe inimă mergem clasic tu cu mândria înainte eu cu smerenia dinapoi şi basmaua neagră de gânduri

cu mâinile căzute pe…

Continuare

Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Ianuarie 16, 2015 la 8:36pm — 5 Comentarii

“dorul umblă cu picioarele goale şi fluieră”

-recenzie la melancolie de sticlă de Marin Badea-

Alb de urs, imens, cu paşii grei, scrâşniţi, şi-o linişte sobră care ţine lucrurile nemişcate, care se măsoară în muţenie. Privesc şi nu pot să cred cum deodată cenuşiul, viaţa adică, devine o placă de marmură sub care odihneşte oraşul. Singurele semne existenţiale sunt fumurile ieşite dinlăuntru şi înnodate în ceruri. Ele umbre, ele păsări, ele spiriduşi. Mă cuprinde o melancolie (de) sticlă cu…

Continuare

Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Ianuarie 2, 2015 la 5:12pm — Nu sunt comentarii

magi(c) sau cum apare oraşul meu

se anunţă cod galben de ninsori zic să ies aiurea pe străzi un câine

de o culoare incertă merge în cerc nu ajunge nicăieri cum şi timpul

îndesat între patru pereţi ai fi în stare să-l arunci la tomberon

pun haina uşoară ca o nea neatinsă dimineaţa în lumina felinarelor fâşâie

mă asigur că am încuiat şi plec să colind oraşul fără oameni

fumurile curg înspre mare fac nod la podul midiei unde câţiva pesăruşi îl duc între aripi ca pe un deţinut până-ntr-un val cu gură…

Continuare

Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Decembrie 27, 2014 la 8:29am — Nu sunt comentarii

în seara asta aveam chef mai mult ca niciodată să stăm de vorbă

pentru că nu mai vrei să văd de tine mi-am făcut loc într-o margine de poezie

de cad în ea o să ştie lumea de ce-am murit atâta pagubă

mormântul eroului necunoscut

ai trecut pe aproape fără să mă recunoşti fără zâmbetul ascuns de barbă

descheiat de orice încărcătură

dacă nu găseşti ce vrei în mine omule îndepărtează-te

până nu e prea târziu soarele nostru roditor tot face donaţii pentru o iubire antologică

din razele lui la o bancă mi-am sădit câţiva lujeri…

Continuare

Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Noiembrie 26, 2014 la 8:05pm — Nu sunt comentarii

eu cu cine votez (sau urna noastră cea de toate zilele)

doamne tu de ce nu candidezi
de ce nu accepţi să fii lăudat de o ...viziune
de ce nu te confrunţi cu
acela căruia i-ai deschis raiul i-ai aşezat scaunul
de ce stai înspinat
unde urnele nu mai încap
încă un vot de iubire

viaţa nu poate fi suma tuturor voturilor

dar dacă nu candidezi
vii duminică la locul unde ne întâlnim la o poantă
şopteşte-mi
cu cine

Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Noiembrie 16, 2014 la 11:06am — Nu sunt comentarii

azi îmi plouă despre ea

sârmele pe care îmi pun obiecte intime sunt broboană

aşa mi se arată toamna ciudată nu mă mai satur de năpârlirea ei

cum păsări îşi schimbă penele cad în vânt zilele mele lipsite de tine

nu concep să nu pui un x vieţii aşa cum mama nu concepea să nu dreagă

ciorba cu un ou ar fi fost prăpăd nepriceperea de pe lume

stă pe pat privind inexistent îi suntem departe noi cei născuţi în timpul ei tânăr

din ce în ce mai puţin şi atât de sisif

mai ştii ne…

Continuare

Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Noiembrie 9, 2014 la 3:36pm — Nu sunt comentarii

lună din miere de salcâm turnată în vas maritim

prin geamul meu trec tot felul de chestii nici nu gândiţi

am fost la fel de singură ca un inel cu diamante

în vitrina unui magazin de lux din lume venea o senzaţie de nelinişte

pe care o îndepărtam cu o cârpă din când în când abuream şi eu sticla cu urme de

praf prietenul meu de o viaţă fiindcă îl îndepărtez şi el tot aici se întoarce

îmi umple casa aşa cum lumina de sus taie copacii de pe alee până

într-o zi în care ne trezim cu toţii că nu avem niciun rost…

Continuare

Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Noiembrie 1, 2014 la 4:07pm — 6 Comentarii

iulie în tornadă la mare

plouă biblic
arcă oraşul trece pe sub podul de nori
balansat de groaza celor numiţi
pe o listă de aşteptare
suflete negre
ca marea
femeia în doliu
pentru fiecare amant pe care şi l-a dorit
în felul ei
absurd
tună o voce la apel
un marinar
Dumnezeu este
pe val

Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Octombrie 2, 2014 la 8:11pm — Nu sunt comentarii

l-am certat şi acum regret

de ce s-ar uita să-şi vadă faptele când este un laş
pus pe fugă

am alergat după un zâmbet toată ziua
m-am împiedicat de firul roşu
nu s-a rupt

l-am prins tocmai când s-a aşezat pe buzele mele
disperat

Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Septembrie 3, 2014 la 1:56pm — Nu sunt comentarii

penalti

acelaşi teren neacoperit cu gazon soare-nor
galerie forfota unei vieţi cu bilet de intrare
pe care unii au dat o avere ca să-l rupă-n cuvinte
hai steaua
la steaua care-a răsărit
steaua mă-sii
în funcţie de împrejurări
pase înaintări lovituri la picior piedici
driblinguri

unii fentează şcoala colegii şefii
familia lumea
arta

de fiecare dată
pe Dumnezeu
L-au ratat

Adăugat de Ottilia Ardeleanu la Iulie 15, 2014 la 11:35pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor