Eunescu's Blog (201)

Eminescu

Mihai............. hei, Mihai........... Mihai...

se aude glasul copilei strigând un munte

prăvălit în marea pavată cu albastre lacuri

şi tremurânde trestii.

Mihai............. hei, Mihai...........

Harieta face exerciţii de logică,

imitând glasul naţiunii de peste miilenii

Mihai al lui Eminovici.... Mihai... Mihai...

sara, pe deal, încă se mai aud talăngile poemului

scoborât din izvoare,

zgomotul pădurii înainte de somnoroase…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Ianuarie 15, 2020 la 4:20pm — 2 Comentarii

Poem închipuit

mă făcusem un fel de amintire sub braţul tău

alb

chiar dacă nu mușcam încă din aerul nud aievea

al liniilor tale de carne cu foarfecele

cerului

era o săgetare

o altă săgetare o altă săgetare

apoi o furtună

apoi o jucărie în care cineva a pus strigătul de cometă

şi întrebările fără sens

uneori

sânii tăi semănau izbitor de bine

cu buzele care te învăţau pe de rost

şi cu primul fel de mâncare

despre care nu îmi aduc…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Ianuarie 15, 2020 la 4:19pm — Nu sunt comentarii

În biserică. înaintea căsătoriei

se plimbau stelele pe cer una câte una

niciodată două niciodată în grup

ca atunci când plouă

pe muntele athos un ghemotoc de stropi

de ploaie

un munte de ape neamestecate în văzduh

vii și cu morții tații noștrii lângă mamele noastre

alergau sub formă de stele

singurătatea era un univers de femei stinghere

de bărbați fugiți de acasă

tot după rele

tocmai ce am atins un soare

tocmai ce a intrat luna în pământ

că pe degete…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Decembrie 26, 2019 la 7:25am — Nu sunt comentarii

Duminica, singur

propriul meu trup s-a repezit la mine

să mă muște

din sângele aspru

el care eram eu fără puls magnetic

pe iarbă

să își întindă pofta

propriul meu trup s-a făcut bezmetic

și a smuls bucățile din trupul meu

fără somn

să ardă ochii de furișa lui privire

proriul meu trup s-a făcut domnule jude la drumul mare

și s-a îndrăgostit de neînțelegerea lumini

noaptea pe ascuns

ca din evul mediu o culoare neaprinsă pe…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Decembrie 26, 2019 la 7:24am — Nu sunt comentarii

Adormit pe sânge

m-aș lepăda de tine țară

dacă nu m-ai fi plămădit cum sunt

dacă nu mi-ai fi dat viață

dacă nu m-ai fi învățat să vorbesc

dacă nu ai fi înflorit liliecii când m-ai dichisit de iubire

să aflu că exist

m-aș duce în vecernicie pe unde miroase a pustiu

și te-aș părăsi pe tine țară

dacă nu mi-ar striga cimitirele

numele și limba

dacă nu s-ar răscula câmpul

pe degete

dacă s-ar liniști inima în alt fel decât

iubindu-te

și aș…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Decembrie 23, 2019 la 2:00pm — Nu sunt comentarii

Timișoara

mai întâi a fost un preot oarecare despre care

nu știam nimic

dar el ne iubea pe noi și a pornit războiul

nu el

cerul

oamenii de pe străzi au uitat să intre în apartamente

vitrinele au rămas goale cum le știam

căci nici de spart nu se puteau sparge cu un motiv

ochii copiilor ne pândeau jucăuși

și speriați

de după perdelele cu fum

și în general era bine

foarte bine

a fost bine până a bubuit o pușcă mitralieră

fără autor…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Decembrie 23, 2019 la 1:59pm — Nu sunt comentarii

Președintelui meu

mi-am smuls din umăr un braț

cum o pasăre plictisită își rupe de sub aripă

o pană de întrebări

și i-am dat drumul peste degetele picioarelor

nu aveți idee ce senzație contrarie există

când aerul îți e atins de coroane de trup

care își dau bună ziua

se simt de trecere

în spațiul neuniform al unei așezări paradoxale

încurajat am luat o parte de frunte

corp de eucalipt sfărmat cu toporul

propriei întâmplări

și

fără să mă…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Noiembrie 15, 2014 la 9:57pm — Nu sunt comentarii

șoapte

mai precis….

nu îmi aduc aminte

cineva s-a prezentat cu o astfel de insultă adusă viorii

vioara este un nume propriu pe care îl poartă toți

un fel de mamă și de tată luați împrumut

cu ora

sau cu o noapte întreagă

o încrengătură de funii care viscolește zăpada

pe la prânz

nimic nu înfioară mai tare decât râia numelui

te privești în oglindă și afli

uimit

că ești o mie o sută de mii

un milion de inși îngrămădiți pe un petec…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Octombrie 12, 2014 la 4:30am — Nu sunt comentarii

mama

mamă sunt eu privește copilul drag ție

cel aşezat pe marginea laviţei

cu doi greieri jucându-mă de-a împăraţii

de-a zmeii și de-a sânziene

iată

am un greiere albastru care mănâncă foc

un scripcăraş ca o întindere de câmp

care dospeşte câmpiile cu atingerea sa

iar între ei

ochii tăi blânzi îmi păzesc genele

de fulgerele amiezii

ia-mă de mână mamă ia-mi degetele în palma ta

caldă

arată-mi calea din lăuntrul…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Octombrie 9, 2014 la 10:48am — Nu sunt comentarii

mut

am un nod în gât

nu-mi dă pace în partea de vorbire a aerului

tendința de a copia literele

devine indescifrabilă cu de la sine fapt

uneori mușc ușor din mine

ca din pâinea unor ochi de iubită

iar asta mă urâțește

nu mai gândesc liber

mi se întâmplă chiar să mă sădesc

să mă plăsmuiesc aievea în minte

viril ca o foame de a ucide

trena

tuciul plin de funingine pe care îl car pe umăr

când vorbesc iartă-mă doamne

uit…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Octombrie 7, 2014 la 10:30am — Nu sunt comentarii

Bont de gheață

ca un orb sunt desenat în algoritmul timpului

fără un titlu în subordine

de care să îmi pot suspenda crucea

oasele capului mă dor nefiresc

din epicentrul radiat al mizantropiei

pănă în subsolul aerului din care mușc

semnul ascuns în pântecul unui gest

de a fi găsit

de a nu se pierde

îmi devine insuportabil

încheieturile mutate din logica desantului

într-o împrejurare de unde nu se mai întorc

îmi blochează accesul…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Septembrie 10, 2014 la 1:28pm — Nu sunt comentarii

bolul

nefericirea sufletelor vechi

mi se așează în subsolul unui fotoliu

o simt ori de câte ori mâna rupe aerul

inventivă și inocentă

cu gând să disloce lumina din

coarnele sferei

acesta nu este un gând nu îmi vine dreptatea

ori nedreptatea

ori cifrele pe care le-au adunat în dreptul lor

idea de suflet a atâtor nemuritoare

singurătăți

să mărșăluiască prin steaua polară

a unui bol de zăpadă

uneori mă lovesc de ele

când nu dau doi…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Septembrie 7, 2014 la 7:48am — Nu sunt comentarii

privighetoarea

cea care a luat lupul din sălbătica faună

a nopții

și l-a pus în ograda ta

să îți mănânce ție ochii și ficații

și flăcările din gând

este o creatură mică numită privighetoare

pomenită în cărțile care s-au scris

înainte de se face prima autopsie

pe cord

ea își mișcă timpanul sunetului

de la o pedeapsă la alta

ca o oglindă de pietre din spațiul viu

în spațiul viu

prima închisoare a omenirii

parcă ți-ar fi părinte să te…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Septembrie 6, 2014 la 5:40pm — Nu sunt comentarii

Pe o bancă, târziu

absent

absent

absent

chiar și rotula piciorului pare să fie absentă

din sperjurul acestui tablou introvertit

care mi se atribuie

gardianul

căci despre el este vorba

mă numără cu aceeași încăpățânare albă

cu care un dromader își cară iluzia

setei

aer

frunză

strigăt după chibrite

mașină de cusut litere

și de fiecare dătă mă află lipsă

încerc adesea să îi strig că exist pe undeva

că o formă de răscoală a…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Septembrie 5, 2014 la 9:12am — Nu sunt comentarii

Povara iluziei

cineva îmi spunea că-aș vorbi despre stări

cum aș povesti despre mărgelele

de apă

ale unui râu

plecat să își caute iluzia de liniște

firav

ca o răstălmăcire de aripă

iese din stînca pletoasă a muntelui

pentru a-și duce noaptea

dincolo de soarele propriei sale iluzii

nu s-a luminat în cristalul său

încă

chiar dacă îl zgândără razele de lună

pume ale dimineții puse să îi fiarbă

incerta frământare de

viu

ca o…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Septembrie 4, 2014 la 5:56pm — Nu sunt comentarii

Sâni de fecioară

noapte de iarnă în munți

lacrimi de zăpadă cu care cerul

adus peste marginile unei căsuțe săracăcioase

îsi plânge amintirile

în povești neterminate

într-un colț de întuneric

o stea se îmbracă în lumină

jos

un cățel pufos privește uimit

la troznetul butucilor de lemn

care înviorează aerul

sub streașină o pasăre zgribulită

îmbie luna să mângâie fereastra

albă

fără de perdele

a unor șoapte abia atinse de fulgii de…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Septembrie 3, 2014 la 5:03pm — Nu sunt comentarii

Fals poem de seară

bărbatul meu

a spus ea

nu s-a născut din pântecul meu

cu ochii săi albaștri desenați în pogoanele cerului

înainte de a fi

inima mea rugă la picioarele lui

desculțe

tot timpul el a fost înaintea mea

cu un pas

și o cruce în subsolul sandalelor mele

de neînțeles pentru atingerea lui

el a fost foame pentru sufletul meu

care nu s-a îmbăiat în sânge

înainte de a-l naște din retina

porilor

negându-l

îl iubesc…

Continuare

Adăugat de Eunescu la August 29, 2014 la 4:44pm — 4 Comentarii

Sting...

sting
în ceara lumânării ochiul meu
atins de tăcere

în instigarea la liniște
îmi dezbrac pașii
târșiți

pe întinderea mării
plată
îmi dorm ultima literă
din cuvânt

înainte de a afla voi
simpli trecători
cum se moare

Adăugat de Eunescu la Iulie 8, 2013 la 9:06pm — 1 Comentariu

Ce sublimă tăcere

ai plecat fără să tresari

la mângâierea aerului care ieri

încă mai era aripă de fluture

sub călcâiul tău

alb

stânca în care se închide apa

luminii

devenise atât de firească

în goliciunea ei rece

că nu ai atins-o cu ochiul

lacrimei

nici frunzei nu i-ai răspuns când

zglobie și împleticită

te-a întrebat de ai degete la mâini

să simți

strigătul unei păpădii

se făcuse atât de târziu în inima ta

că nu ai…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Iulie 3, 2013 la 5:26pm — Nu sunt comentarii

Sânziene

simțind că umbra mă însoțește

și când dormeam

am întrebat

de ce sunt pietrele suflet

în lumina pădurii dacă ele tac

de ce se întorc în tihna lor

copacii care au născut fluturi

înainte de a-și înnopta

rădăcinile

în sărutul unei comete fugare

muntele se ridica din întrebare

mai înalt decât era el

pe picioarele lui

se uita la mine cu ochii săi rupți

din tulpina aerului

și se mira

de ce să fie liniștea…

Continuare

Adăugat de Eunescu la Iulie 3, 2013 la 5:00pm — 4 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor