Blogul lui Ioan Grigoraș -- Arhiva Februarie 2015 (15)

Mai lasă-mi o clipă

- Azi mă saluţi distant şi sângerează

Retina unui cer imaculat,

Vezi, fără tine nici nu mai contează

Ce zile sunt, abia am învăţat

 

Să supravieţuiesc acestor vremuri

Deconectând în grabă tot ce-a fost,

Dar cum să-ţi spun că viaţa fără tine

E-un blestem amar, lipsit de rost.

 

Eu te-am iubit cum nu poţi înţelege

Şi mai iubit şi tu,…

Continuare

Adăugat de Ioan Grigoraș la Februarie 28, 2015 la 8:22am — Nu sunt comentarii

Şi timpul întreabă de tine

- Până şi timpul m-a-ntrebat de tine,

Pe unde te-ai pierdut, prin ce-ntrebări...

Mai cauţi încă slove delicate,

Mai porţi în ochi albastrul unei mări?

 

Ce să-i răspund, iubite, nu ştiu încă,

Nici eu n-am învăţat să-ţi spun mai stai,

Dar poate înapoi o să te-aducă

Melancolia unei nopţi de mai

 

Până şi timpul şchioapătă…

Continuare

Adăugat de Ioan Grigoraș la Februarie 26, 2015 la 1:30am — Nu sunt comentarii

Ca la început

- N-am bănuit că iarna asta-i lungă

Și pân' la tine sunt atâtea luni

C-aș fi păstrat săruturi să-mi ajungă

Un anotimp întreg, dar cum s-aduni

 

Atâtea cioburi de secunde sparte

Să construiești din ele un minut?

În fiecare anotimp un marte,…

Continuare

Adăugat de Ioan Grigoraș la Februarie 25, 2015 la 1:00am — 3 Comentarii

Îți las un semn la poartă, să nu uiți

 - Azi nu mai sunt cărbuni nici jar pe foc

Și orologiul plânge de mijloc,

Secundele închise-n colivii

Așteaptă primăvara, să revii,

Dar poate tu nu vrei să mă mai știi.

 

De dragobete am să-ți scriu cu dor,

N-am să-ți compun sonete pe picior,

Îți las un semn la poartă, să nu uiți

Că ieri ne mai plimbam prin colb desculți,

Dar astăzi știu că nu vrei să…

Continuare

Adăugat de Ioan Grigoraș la Februarie 24, 2015 la 1:30am — 1 Comentariu

Să vină martie, să mă corupă...

Şi cât mă doare iarna asta crudă,

În fiecare fulg simt o vergea

Pe care-o mânuieşte-o babă surdă

Şi mă pocneşte peste tălpi cu ea

 

De nu mai ştiu ce puncte cardinale

S-adun în palmă, să le-nvârt uşor

Ca pe o pungă plină cu parale,

O săptămână, două, să nu mor

 

Privind picioarele ce trec pe stradă

Jumate-acoperite de…

Continuare

Adăugat de Ioan Grigoraș la Februarie 23, 2015 la 4:58pm — Nu sunt comentarii

Flirtând cu mine însămi

“O întrebare îmi gâdilă buzele:

 tu crezi că de viaţă mă tem eu?

 nu... eu mă tem de viaţa mea fără tine!”

E. S.

 

- Nu ştiu de ce mă mint că nu-mi mai pasă

De vremea care-alunecă incert,

Paloarea feţei zi de zi mai trasă

Şi braţul rece atârnând inert

 

Trădează cu aceeaşi uşurinţă

Surâsul studiat…

Continuare

Adăugat de Ioan Grigoraș la Februarie 22, 2015 la 8:29am — Nu sunt comentarii

Când?

- Când mă gândesc la frigul de afară,

La stelele cu chip de porțelan

Nu înțeleg de ce aștept în gară

Rapidul ce oprește într-un an

 

Doar într-un loc neînsemnat pe hartă

Cu felinare sparte și-un peron

Pe care rătăceai tu altă dată

Cu rochia turcoaz pe sub palton.

 

Stau și mă mir cât e de scurtă halta

Pe care-o faci în zori la poarta…

Continuare

Adăugat de Ioan Grigoraș la Februarie 21, 2015 la 8:00am — Nu sunt comentarii

Atât de simplu şi alambicat

- Mă uit pe stradă şi e tot pustiu,

Ninge-ntr-o doară, alb şi cenuşiu,

Aş vrea să mor, să stau, nici nu mai ştiu,

De eşti aproape sau e prea târziu

 

Să punem ghetele la primul cat

Şi praful să-l ascundem după pat.

E-atât de simplu şi alambicat.

Să fac rocada ca să ies din mat?

 

Mă uit la tine şi mi-e dor de noi,

Azi parcă curge timpul…

Continuare

Adăugat de Ioan Grigoraș la Februarie 20, 2015 la 7:00am — Nu sunt comentarii

Clipe fără tine

“Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit

aşa de mult să plângă şi n-au putut.”

Lucian Blaga

 

- Tu spune-mi numai cum mă pot ascunde

De-acest abis ce sapă între noi,

Seismul unui gând al cărei unde

Propagă veşnicia înapoi.

 

Sau spune-mi ce să-ţi dau în schimbul mierii

Ce îndulceşte versul meu amar,

Pecete…

Continuare

Adăugat de Ioan Grigoraș la Februarie 15, 2015 la 8:33am — 2 Comentarii

Iar te visez...

Azi plouă cu petale ca-ntr-o vrajă

Ce-n basmul fermecat ne împresoară

La fel de tandru ca și prima oară

Când ne-am văzut și inimii de strajă

 

Îi stau de-atunci, în fiecare seară,

Să simt iubirea care se degajă

Din sufletul ce dezvelit de coajă

Miroase-a vâsc și-a flori de primăvară.

 

Iar te visez pe lacul din Dumbravă

În barca ce se…

Continuare

Adăugat de Ioan Grigoraș la Februarie 14, 2015 la 8:29am — 1 Comentariu

Melancolii de februarie

- Cu muguri verzi în ochiul blând de apă,

Cu înfloriri bogate de-un alb imaculat

Magnolia prin sufletul meu sapă

Din martie destinul... A fost adevărat?

 

În anotimpul când erai o frunză,

Jucându-te cu vântul hoinar spre miazăzi,

Pe șevaletul mic am prins o pânză

Și te-am pictat pe ramuri, în noaptea de Florii.

 

Aștept să se întoarcă…

Continuare

Adăugat de Ioan Grigoraș la Februarie 10, 2015 la 7:23am — 2 Comentarii

Rondelul timpului trecut

Când orologiul bate trist,

Îmi curg secundele prin minte,

Iar timpul, ca un vechi tantrist,

Încearcă tandru să m-alinte.

 

N-am fost nicicând antagonist,

Eu ştiu că m-am jucat cuminte;

Când orologiu bate trist,

Îmi curg…

Continuare

Adăugat de Ioan Grigoraș la Februarie 7, 2015 la 8:30am — 2 Comentarii

să mergem mai departe

am fost atât de singur

erai așa departe

mă sufoca tristețea

dar încă era noapte

am frământat în palmă

în zori cam pe la șapte

pe un tărâm albastru

vreo două sau trei șoapte

furate dintr-o noapte

 

tu ai venit tiptil

nici astăzi nu mai știu

cred c-ai intrat prin spate

era așa târziu

mi-ai sărutat…

Continuare

Adăugat de Ioan Grigoraș la Februarie 4, 2015 la 5:49pm — Nu sunt comentarii

Înapoi în paradisul aproape pierdut

- Ce teamă mi-era că viaţa sfârşeşte

În prea omenescul banal, insipid,

Că timpul, emoţii de gând, desfrunzeşte

Lăsând probe stranii, ecouri în vid...



Departe de raiul pierdut al culorii

Poveştile plâng creionate în gri,

Iubirea se scăldă în lacrima florii

Voind să-mi ofere, cumva, garanţii.



Apoi te-am găsit…

Continuare

Adăugat de Ioan Grigoraș la Februarie 3, 2015 la 5:40pm — 1 Comentariu

Cosinus de alfa

Navigatori pe-o mare de opal

Plutim prin vers spre cosinus de alfa,

Busola cu surâsu-i ancestral

Te-a botezat şi Dumnezeu, şi calfa.

 

Ieri mai priveam din unghiul meu pustiu,

Spre o sintagmă tristă şi confuză,

Azi sunt în ecuaţie când scriu,

Tu-mi eşti catetă şi ipotenuză.

 

Chiar dac-apar necunoscute noi,

Le rezolvăm, nu le dăm…

Continuare

Adăugat de Ioan Grigoraș la Februarie 1, 2015 la 8:22am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor