Știi ce făceau aceștia doi?

Tremurau amândoi ca apucații

Dar nu se atingeau deloc

Și ziceau că sunt așa de aproape

Își apropiau mâinile, așa, cam la un centimetru

Iar asta doar când erau mai veseli

Și ziceau că au totul sub control

Că în distanța asta vibrantă dintre ei

Acolo este îmbrățișarea

Gândești că mă cunoști, spunea ea

Gândește tu din nou

Și atunci el se apuca

Să scrie ecuații pe tablă

Trebuie să fie o ecuație și…

Mai ducă-se în dumnezeii ei de noapte

Care așteaptă în stație

Unde la o tonetă luminată se vând bilete

Către ce direcție, ce naiba, mai sunt direcții posibile?

Și câte o săgeată roz arată către un hotel

Unde, ce să faci?

Să râcâi salteaua, să sfâșii cearșaful?

În parcare o mână de taximetrist

Atârnă cu o țigară peste portieră

Așteptând clienți pe care să îi ducă în cerc

Căci ce mama mă-sii

În noaptea asta mai poți să umbli altfel?…

Între paharul de coniac

Și ceașca de cafea

Stăteau apropiate două mâini

Nu se atingeau

Doar își vorbeau

Prin intermediul ceasurilor sobre

De la încheietura fiecăreia

Semn distinctiv al unei lumi rigide

Din care cu greu se strecurau

La câte o măsuță cu față albă

Ticăiau și se destăinuiau

Conștienți că există atâtea tipuri de dragoste

Pe lumea aceasta

Dar niciodată aceeași dragoste de două…

Băi, știi, o perioadă

Am fost confidentul lui Iisus

Tovarăși, înțelegi, îmi spunea el

Mă eliberaseră de la balamuc, știi

Nu-ți fă griji, asta a fost demult

Pe atunci stăteam

Numai pe lângă tipese de astea intelectuale

Cărora le plăcea să se audă, știi

Eram odată mort de beat

Ieșeam din crâșmă

Și-l văd pe o străduță

Cu geacă de blugi și cu părul ăla blond, lung

Te iubesc Iisus, am strigat

Da, sigur, a…

Stăteau la o terasă situată chiar la stradă

Când au văzut coloana înaintând

Mâncau un desert prea dulce, cu multă frișcă, ciocolată

Convoiul de vehicule militare trecea nestingherit

Turiștii salutau de pe trotuar, voioși

E politicos să saluți militarii

Aveau ei vreo treabă, probabil

Care, oricum, era stabilită de sus

Relația lui cu ea era atunci

Ca un balon care se îndreaptă spre cuțit

Și îi lipsește doar puțin ca să se spargă

Dar, din…

(Kalimat alqa ilay-kum as-salama)

Mehdi a intrat întâi la tatăl său

Să-l vadă și să-i ceară binecuvântarea

Locuia într-o colibă simplă, largă

Înaltă atât cât să înainteze aplecat

Ședea ghemuit, pe un covor gros, moale

Lângă un ibric mare, negru, care fierbea încet

Era împuținat, zâmbea mereu

Și nu prea știa cu cine vorbește

Lui Mehdi i-au rămas în minte

Dungile paralele de lumină

Care tăiau semiîntunericul…

Trebuie să ieșim cândva la lumină fetițo

Da, poate că tu pe o ușă și eu pe alta

Dar promite-mi că vom juca un joc:

Chiar înainte să ieșim

Vom verifica lungimea umbrelor noastre

Care nu va fi în funcție de statură

Ci de luminozitatea dreptunghiului ușii deschise spre afară

Și că dacă ne vom îmbrățișa cândva

Va fi doar în public, la parada celor ce au urcat cu greu

Pe un pisc învăluit în fuioare de nori

Și de acolo, în loc să privească spre…

Seara şezlongurile sunt gratis

Dar nisipul e rece, plaja pustie

Tânărul se aşează îmbrăcat

Şi închide ochii un pic

Îşi închipuie că e la mare

Deşi marea e la doi paşi

Iar de sub pletele lui

Care fac un unghi cu spătarul

Se vede postul părăsit al salvamarilor

Sau mai aproape: nişte şlapi abandonați

Sus, mult prea sus pluteşte un avion

Printre nişte nori care împletesc

O țesătură simetrică, cu nişte carouri

Acelaşi cer e la New…

Poți fi întâmpinat pe trotuaturul-tunel

Deasupra căruia străjuiesc schele soioase

De un mic boxer cu pumnii mici, în gardă

Şi de un suporter cu mască albă

Şi găuri negre în dreptul ochilor

Purtând mănuşi de portar, roşii

Pe care poposesc fulgii mari

Dintr-o iarnă care a început mai demult

Mai încolo, o maşină albă stă atât de aproape de foc

Încât stopul din spate plânge cu lacrimi roşii

Peste janta şi cauciucul topit

Oraşul acesta are o…

Draga mea, ea este pentru tine rotundă

Precum o chiflă proaspătă pe un hamburger suculent

Însă, să ştii, eu am fost învățat de mic

Să o servesc în cubulețe mici, tăiate cu grijă

Ea e gata în fiecare zi să-mi reteze capul

Care mi-e fixat într-o ghilotină în care lama e un tablou

În care sunt zugrăvite promisiuni paradisiace

E un culoar îngust şi pătrat, vopsit în roşu

Prin care trec urmând traseul marcat

De pachețele mici de unt şi pătrățele de…

el o vede des cu ochii minții

cu alte înfățişări în alte locuri

trage cu alte femei o frânghie

scoate apă în şaluri pânzeturi baticuri

scoate apă în deşert

uite aici o istorie în ochii ei în Tharpakar

tu eşti femeia din Fanar cu pene pe fustă de canar

un far sub soare clar însoțită de un şerpar

întinsă în pielea albă pe nisipul alb

pătură în carouri verzi costum de baie roşu

piele albă carne albă şervețel cu bujori pe chip

o privire dură…

Liniştea e mai bună decât aburelile

Spuse ea când el îi atinse spatele

Şi declanşase fâlfâitul unor păsări

Cu exteriorul degetului

De la omoplat până în cealaltă parte a gâtului

Fiindcă el îi tot arăta

Uite, ți-am adus luna, e în sticluță

Era doar o coajă de lună

Dar el mai mult se gândea

La drumul plin de căşti lăsate pe jos

Pe care l-a parcurs în uniformă

La încheierea armistițiului

După ce, pe buza unei prăpastii

Chiar…

Cuvintele scrise au consecințe

Spunea el încercând să transpună în versuri

Un desen în creion, cam naiv

Cu o furtună pe mare, cu două fulgere

În care capul ei se vedea deasupra valurilor

Dar ce pretenții puteai să ai de la el

Cel care, în copilărie, răpea într-un prosop

Şi fugea pe bicicletă cu mascota monstrului din Alien

Sau îşi jefuia colegii cu masca lui Bart Simpson pe față

Iar în adolescență tricota hăinuțe de lână pentru porumbei

Aşa…

Versurile de dragoste

Sunt doar de culoare albastră

Celelalte sunt alb-negru

Şi trebuie să facem slalom printre ele

Căci sunt nişte gogoloaie

Nefierte, nefermentate, lipicioase

Scrise înainte de cafea

Înainte de abluțiunile ritualice

Cuvinte rătăcite ce se agață

De nişte imagini cam forțate

Cum ar fi o siluetă albă cu mască

Ce stă şi priveşte stăruitor

De pe malul unui pârâu

Care curge paralel cu calea ferată

Sau o ființă…

La început doare

Dar aceasta mă va maturiza

Şi nici măcar nu mi-am arătat complet

Latura mea negativă

Spuse ea muşcându-şi buricele degetelor

Şi încercând în oglindă

Să refacă expresia aceea

Una din cele şase mii

Căci doar cu ea primea rapid o îmbrățişare

Un amestec, cincizeci la sută atingeri

Şi cincizeci la sută cuvinte

Dar trebuie să fie pe undeva happy-end-ul

Spuse ea aruncând rapid un NU țigării

Sub ai cărei nori…

Orașele de lux, privite de sus

Au străzile colorate într-un violet roșiatic seara

Iar clădirile strălucesc de un violet albăstrui

Dar în spatele ferestrelor întunecate

Distanța dintre buzele și chipurile apropiate

Are forma și culoarea unui fir de fum negru

Diferite de cele ale panglicii albe

Aruncată în sus cu gesturi exacte

De o sportivă de gimnastică ritmică

Creând atâtea volute și curbe molatice și grațioase

Surprinse…

Nu mai pot să scriu decât cu cerneală

Din lichide, precum cafea, apă și vin

Și-acum mă uit la zâmbetul larg desenat cu lapte

Pe suprafața cafelei din ceașcă

Ce zace de atât timp în fața mea

Încât s-a solidificat

Așa că tai o felie din ea

Cu tot cu bucata aferentă de ceașcă

Și o pun la pachet

Învelită într-o foaie ruptă dintr-o prefață

Dintr-o carte care spune

Că oamenii fericiți citesc și beau…

Cu piciorul și brațul drept

Întinse mult în spate

Ca o pasăre neagră

Orienta fulgii în căderea lor

Astfel încât să ignore semnele de circulație

Să nu se rătăcească

Dincolo de gratiile de la fereastra

Instituției coercitive de stat

Cu brațele și capul întinse pe spate

Și cu un singur picior îndoit

Dădea o anumită demnitate ploii

Și bălțile nu mai oglindeau doar cerul opac

Ci și pantalonii ei…

Îmi văd cuțitul, ca o gheară

Însemnat cu un păianjen

Peste frânghia de cățărare

Vârful său măsurând timpul

Scrijelind piatra

Lăsând în urmă o pulbere fină

Care, dată deoparte cu palma

Dezvăluie, sub mânerul de fier

Cifre de la nişte ani, murdare de rugină

Iar lama lui ascuțită şi dură

Se izbeşte de obiectivul aparatului foto

Şi aterizează pe o rădăcină de copac

Groasă, udă, putrezită

Retezată brutal cu…

Ce să-i faci, fetiță, mi-e frică

Nu vezi că începem

Să avem trăsăturile șterse

Că toți dăm din mâini și înotăm

Până în tavan, să scoatem capul

Căci ne sufocăm în cămăruțele noastre

Că suntem cu toții dependenți

Nu de ce ne face fericiți

Ci doar de ce ne îndepărtează durerea

Că nu mai putem scrie pe hârtie

Ci direct pe trupuri

Că rădăcinile noastre

Sunt transportate de colo-colo, pe paleți

Tu…