va rămâne o petală

atât cât să amintească de naşterea florii

nu te uita aşa la mine

sunt doar atrasă de grădina în care aripile pline de polen

se îngeresc pe trupul meu

umbrindu-l

tu stai în spatele replicii precum un lup de mare

aşa mârâind la pulpa albă

ce s-a încordat la drumul vieţii

apoi a făcut zgomot fin

la aşezarea inimii pentru odihnă

în patul unui cuib de pescăruş

împerecherea…

talpa fină intră în ghimpele amiezii

sângerează

sunetele agresive

mărşăluiesc în bocanci

fără a mai da proba de conştiinţă

înşiră munţi de speculaţii în faţa noastră

pe covorul de frunze abia căzute

din pomul rămas numai piele şi os

printre insomnii

sufletele sunt surghiunite

peste nisipurile ca nişte armuri

ce încă mai păstrează în ele

corpul eretic

amiaza ne însoţeşte pe câmpul…

nimeni nu-ţi observă amorul

care te îmbracă în kaki

în poza de luptă

şi te dezbracă în alb

în poza de fericire

ochiul nu rămâne floare

într-un măr etern vinovat

cu şarpele seducţiei pe tulpină

sub coroana căruia toţi am făcut prinsoare cu viaţa

fără să ne respectăm adversarul

însăşi dorinţa de a câştiga rămânând neclară

în imagine comună cu timpul

ce nu face drumul înapoi

nu parcurge dorinţa…

... insistând să-mi dea

o pagină curată de cer

pe care să scriu în ordine

legile fericirii

efectul seamănă cu o bilă albă

purtată prin gură

nimeni nu-i va auzi sunetul

cum un tunet interior

totul se va petrece

după întâmplările cu ziduri înalte

care primesc concertul pentru pian al luminii

pe fereastră

unde muşcata este la a şaptea generaţie

cifra magică

cuprinde în sine

darul de…

păcătuiesc fac excces de sentimentele în crepuscul

unde picătura de lumină s-a subţiat

şi-a deveni fir de linişte ce coboară dealul

odihnind la răscrucea de sâmbătă seara

merg desculţă prin praful fin

care a fost cândva un trup frumos şi iertător

în aprinse fluierături de negaţie

şi mă întreb

cine-mi urmează exemplul

fâcând păcatului strigare

cu flori de maci

dispoziţia mi se schimbă

după…

caut răspunsul pentru cei ce m-au întrebat

cum aş căuta în sfera de lumină

strigătul de încolonare al cuvintelor

care sparg prin rezonanţă

porţelanurile întâlnite în eter

oglinzile încăpătoare ascund corpurile

urmărite de obsesia reflexiei

întrebarea e rostul unui suflet care nu a trăit în zadar

ci a frământat gândul i-a fost propoziţie principală

mulţi ar dori să privească lumea

precum maeştrii de…

sentimentele se scaldă

în pulberea cărnii

acolo unde au zăcut câteva umbre

apoi au apus

totul se roteşte în jurul unui trup

ce şi-a schimbat de mai multe ori chipul

modul de viaţă culoarea lacrimei

apoi a dezertat din sine pe calul furat

şi vai furiei care a întrupat miezul acţiunii

câte victime a făcut

nimeni nu le-a împrumutat patul cald

nici arma personală

pentru a apăra visul

de lupii…

nu am stat împreună în tavernă

și nu cu mine ai băut absintul

isteriile au spart geamul cu praștia

și nimeni nu recunoaște urma lăsată

cineva a scos în fața casei

sentimentele orgolioase

care își pedepsesc lacrimile

în fiecare noapte forțezi trecerea

prin veriga slabă

pentru a fura informații

lucrurile te vând și te cumpără

după bunul plac

iar eu nu sunt parte a testamentului

în…

nu ştii cum să abordezi soarta

cu un nor sau cu o auroră

de care să se bucure

cei ce s-au născut

cu toate semnele de orientare pe frunte

simţi fiorul acelui ceva

ce nu a dezamăgit niciodată

nu a baricadat în sine

termenul uzat de dumnezeu

care numeşte fiecare femeie

floare

şi o ţine strâns

între aburii degetelor

curând respiraţiile se vor opri

pe geamul dimineţii

de acolo…

râsul lui era un cal buiestru

iar eu abia-l aveam la degetul mic

era închisoarea mea pe viaţă

colierul probat cu eleganţă

sâmbătă seara în sala de bal

mă seconda şi mă seducea

dar era şi teama de-a fi fericită

de-a-mi putea felicita faptele de stăruinţă

ce mi-au legat mâinile şi picioarele

declarându-mă prizoniera propriului destin

îi recunosc râsul

vrednic de sărbătoare

de danţul cu eşarfe…

pălăria trasă peste ochi

nu ne mai asigură privirea de amiciţie

ce ne-ar putea mătura cu mantia albastră

scamele întunericului

căzute peste casa

ridicată într-o tulpină de salcie

cuvântul oftat lasă tuşe mai senine

decât fruntea care se pleacă

din a cărei înstrăinare se scurg

câteva boabe de sudoare

ochiul sparge cu piatra geamul fumuriu

pentru a salva visul

prea apropiat de flacăra lucrurilor…

în fiecare noapte 

imaginaţia umple două cupe

una de tristeţe

alta de extaz

eul îmbătat de sine

se simte derutat

nu reuşeşte să mă salveze

luând din cale barajele zădărniciei

în care toţi au aruncat

cu câte o pasăre moartă

scaunele celor ce s-au odihnit

în propria fiinţă

au rămas goale

pe spătarele lor sunt aşezate

haine de uşoare moravuri

sub mătasea cărora s-au…

căutăm echilibrul

deşi legiunile sale au fost învinse

visteria a fost golită 

de avutul care dă simplitate

sufletului

mai aproape de mine implozia ego-ului

fulgul căzut

strigătul de speranţă ivit de după casă

cu nasturii incheiaţi în interior

protipendada

pe care a costat-o o avere

însorirea

simte implozia

fără a-i putea zădărnici efectul

bucăţi de destin vor acapara…

tot ce am pierdut

se va întoarce în inima mea îndoit

mersul tău îmi va tăia privirea

în două câmpii roditoare

pasărea care îţi stă senin pe braţ

va aduce cu sine ploaia de toamnă

toate miresmele se vor simţi vinovate

pentru denunţul lunii ascunsă în lac

strigătul de iubire

şi-a întors ecoul

pentru a desăvârşi miresmele serii

râvnite seduse încercate

pe propriul corp

lucrul peste putinţa…

treziţi lucrurile ce pot naşte

monştrii viselor de noapte

în care te simţi eroul principal

strategul celor văzute şi imaginate

ce ţi-au aşezat drama amintirii sub cap

nu orice vis se simte bine

atunci când bea vinurile toamnei

nu orice tentativă de îmbujorare

îţi aduce frumuseţea

îţi aşează arcul mâinilor nevinovate

deasupra capului

lucrurile bogate

sunt recunoscute

după numărul…

visul a fecundat floarea tinereţii

motivând gestul

cu frumoasa reuşită

a câtorva vieţi

locul de orientare

micşorează perspectiva

lipsa de adrenalină înmoaie gestul

gestul devine ca de plastilină

chipul ce priveşte se zbate

în interiorul unei lumi neospitaliere

constatarea lucidă

duce la declararea falsului

acoperă fântâna privirii

în care bănuiesc 

strugurele negru…

visam să cânt o noapte

pentru omul cu auzul albastru

am răsucit tăcerea ca pe o ţigară

şi am ieşit afară în văzul său

pe acel pergament

devenit sudul liniştii

era singur pe arcul cerului

luneca pe zăpada seducţiei

îmbogăţind cu trandafiri albi atingerea

cunoştea răspunsurile

le înnoda fierele galbene

în ochii sticleţilor amorezi

lângă ecoul

unde sunt zărite fiarele

ca…

am nimerit cum un orb de lumină

în întunericul tău / în ploia lui rece

ce-mi străpezeşte cu umezeala

tot manuscrisul inimii

pe care aşez ca motto

ochii ascultători şi albaştri ai îngerului

şi aceea lacrimă ca o dâră de sânge

în care am adunat lecţia vieţii

acum interiorul meu scânteiază

coborâşul trăirii

se năpusteşte spre vindecarea urcuşului

luându-i rucsacul cu tot alfabetul

în care sufletul a…

în fiecare noapte

hrănesc poeme cu aripi

ce-şi vor juca rolul cutezător

în plutirea albastră

vor deveni voce a sângelui

cu accent păstrat din copilărie

în preacuratul giulgiu

împosibilul

va fi dublat de forţa posibilului

în accea aripă

ce vălureşte destinul

după uşa amiezii

voinţa

îşi face somnul de frumuseţe

apoi îşi dedică elocinţa

acelui început

cu…

eşti tristeţea mea de ieri

ori bucuria mea de mâine

oglinda nu reflectă

nici pustiul

nici opulenţa clipei zvonite

istoria încă prezentă a trupului tău

ţine de exerciţiul vieţii

în turbulenţa literelor ce poartă aspiraţia

şi alcătuiesc sângele poemului

în decriptare

o descriere cu vârful săgeţii

îmi prelinge pe spate

sudoarea revoltei

ce nu a ucis

doar a gândit

în…