poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare
Stăteam pe bancă și-mi savuram pachețelul cu mâncare. Am ales banca de unde puteam privi în voie la un copac bătrân, cu o ramură groasă, aproape orizontal înclinată peste alee. Îmi amintea de pomul meu de la țară, cu un leagăn legat de o ramură asemănătoare. Hii, ce mă mai dădeam pe el! Acolo, în legănarea lui, puteam să visez că am descoperit ceva ce mă făcea mai puternic și le arătam celor răi ce suflet bun sunt eu, că-i iert deși aș putea să mă răzbun!
Da, n-aveam nici o treabă…
ContinuareAdăugat de Viorel Croitoru la Martie 10, 2015 la 10:06am — 4 Comentarii
Eram în practica de vară, ca student, la o fabrică. În zilele dinainte luasem, în sfârșit, carnetul de conducere pentru mototriciclul meu cel nou și venisem cu el. Am ieșit odată cu cei care făceau practica, elevi și studenți și mă simțeam plin de entuziasm, bucurie, aveam aripi! Una din fete m-a…
ContinuareAdăugat de Viorel Croitoru la Decembrie 12, 2013 la 9:30am — Nu sunt comentarii
Pe culmi pustii, pe văi golașe
Prin vânt și praf am fost odată.
Nu sunt nici sate, nici orașe,
Părea o lume blestemată!
Un sat de case părăsite,
Fântâni secate, trist miraj!
Cărări de ani nefolosite
Îți taie bruma de curaj.
Doar într-o vale mai ferită,
Un om, cu suta lui de oi,
Umplea natura pustiită
Cândva, demult, de cei ca noi.
Și-n lumea lui fără cuvinte,
Zi după zi, tot…
ContinuareAdăugat de Viorel Croitoru la Noiembrie 4, 2012 la 9:12pm — 2 Comentarii
Pe-aleea unde ne-am iubit e toamnă iar, e foc în jur,
În galben-roș aprins e tot! Mi-e dor de ce aveam mai pur!
Pomi, frunze ard în vii culori! Culori ce-în suflet răscolesc.
Și ce frumos ardeam și noi... Mi-e dor de focul tău ceresc!
De sufletu-ți lipit stăteam, ca lângă foc, să mă-încălzesc.
Ardea în jur... Ardeai…
ContinuareAdăugat de Viorel Croitoru la Septembrie 27, 2012 la 12:44pm — 2 Comentarii
Întotdeauna s-au născut și cei ce nu știau cum se face ceva. Au privit în jur și au făcut ca ceilalți crezând că așa-i normal. Convențiile s-au schimbat greu! Obișnuințele… Și așa au apărut regulile jocului social! Așa a fost și aici pe net.
Prietenia! Oare de când există acest cuvânt? Probabil când primii oameni vânau, cultivau, au observat că unde-s doi au mai multe sanse! La fel fac si lupii, oare ei stiu de prietenie?
Nu contest prietenia din real, e de neînlocuit, dar am…
ContinuareAdăugat de Viorel Croitoru la Martie 9, 2012 la 9:47am — 2 Comentarii
Mi-ai spus că-ți este dor de ce a fost odată
Ce-a fost era frumos, curat, fără de pată!
Ne admiram ca oameni, ca fii de Dumnezeu
Și ți-am vorbit din suflet... Cât am știut și eu...
Când vei avea nevoie să vii, cu drag te-aștept,
Nu voi intra la tine, cu alții să dau piept...
Orgolii multe, multe, mă fac să-i ocolesc,
Dar de ți-e dor, mai vino, drag suflet, te aștept...
Voi fi mereu același ce tu-l…
ContinuareAdăugat de Viorel Croitoru la Noiembrie 15, 2011 la 4:59pm — Nu sunt comentarii
Plouă cu raze de soare în jur
Și liniștea-ncet mă cuprinde,
Frunze pastel cad împrejur,
Trotuarul de galben se-aprinde...
Trece prin fața-mi un tânăr grăbit,
Roiuri de griji l-înconjoară!
Capu-n nori tulburi i-acoperit,
Și toate-i fac viața amară...
Trec apoi doi îndrăgostiți,
Doamne frumoși mai sclipeau!
Păreau că-s din ceruri proaspăt sosiți,
Oamenii-n jur le zâmbeau...
Ies de la…
ContinuareAdăugat de Viorel Croitoru la Octombrie 26, 2011 la 10:01am — 1 Comentariu
Pornim prin lume de mână cu părinții, vrem s-o gustăm, s-o pipăim, s-o cunoaștem așa cum e și nu cum ne spun ei...
Și, în plin soare, în frumosul vieții, întâlnum umbra, nedreptatea, egoismul.
Mâinile lor ocrotitoare ne apără și ne pansează delicat primele răni sufletești.
Dor, dar vrem să le cunoaștem singuri, și întâlnim prietenii de joacă, de școală de cartier. Toți sunt minunați în prima clipă, viteji, atotștiutori, apreciați! Apoi simțim ce goi sunt mulți dintre…
ContinuareAdăugat de Viorel Croitoru la August 30, 2011 la 10:53am — Nu sunt comentarii
Ce-avea mai scump pe lume-o mamă,
Lumina ei și bucuria,
Pe cel ce către cer ne cheamă,
Ne-a dăruit Sfânta Maria!
Ardeai de dor să mergi la el,
Iar ruga-ți a-mbunat și cerul
-Mai ai trei zile! Gabriel
Doar ție ți-a soptit misterul!
Cum ai trăit așa te-ai dus,
Ca fiul tău te-ai înălțat,
Ne-ai îndrumat mereu de sus,
Pe-atât de mulți ne-ai ajutat...
M-au emoționat străinii
Ce-au…
ContinuareAdăugat de Viorel Croitoru la August 15, 2011 la 4:58pm — Nu sunt comentarii
Deasupra-s ciulini, iarbă și praf,
Și soarele ce dogorește,
Eu nu mai am cruce, si nici epitaf,
De mine nimic n-amintește...
Copiii, nepoții și ce-a mai urmat,
Nu știu mai nimic despre mine,
Pustiu am în jur! Iar tot ce-am visat,
Pierdute-s... Să urlu îmi vine!
Sunt nopți când mai ies și aș vrea să vă zic:
-De nu vă iubiți e-n zadar
Căci nu veți lua din lume nimic,
Doar dragoste, plâns și…
ContinuareAdăugat de Viorel Croitoru la August 5, 2011 la 7:10pm — 1 Comentariu
Pentru ce-a mai rămas frumos,
Naiv și minunat,
Pentru acel copil sfios,
Ce-n urmă l-ai lăsat,
Azi ți-am urat!
Pentru ce-n suflet ai păstrat,
Ochi mari, chip delicat
Și pentru tot ce n-ai uitat
Sau ce te-a supărat,
Fii luminat!
Pentru întâiul tău sărut
Ce sufletu-ncălzește
Fiori, iubiri ce te-au durut,
Aleasa ce în vis plutește...
Tu zâmbește!
Iisus a spus: Doar un copil,…
ContinuareAdăugat de Viorel Croitoru la Iunie 1, 2011 la 10:31am — 1 Comentariu
Aveam un cal ”resuscitat”,
(Din balansoar... recuperat)
Era tocit, încă frumos,
Conta că nu mai merg pe jos!
Era frumos...
Copiii mă invidiau,
Cei mari zâmbeau când mă vedeau...
L-au ars când au făcut curat!
Priveam cenușa-nlăcrimat.
Cât am oftat...
Și după ani am revenit,
Momentul mi-am reamintit.
Plâng pentr-o altă jucărie,
Pentru bunica dragă mie
Pentru…
ContinuareAdăugat de Viorel Croitoru la Mai 14, 2011 la 9:09pm — Nu sunt comentarii
De miop ce sunt, pe cer
Văd doar 4 stele,
Ce gândesc, ce simt, ce sper,
Le discut cu ele.
De un timp sclipesc mai viu,
Mi-a zâmbit o fată!
Ce să fac să-i plac nu stiu.
Zi-mi tu stea curată!
Și-am visat că a mea stea,
Nu-i cea de pe cer,
Ci e-n ochi la fata mea,
Să merg să i-o cer!
Și mi-a dat... Și-am mai primit
Înc-o stea micuță.
Doamne, tare-s fericit!
Și-i…
ContinuareAdăugat de Viorel Croitoru la Mai 13, 2011 la 6:04pm — Nu sunt comentarii
Privirea ni s-a întâlnit...
Mă umple de lumină!
Un zâmbet vag și a fugit
Hai, vină!
Căldura-i din priviri simțeam,
Mi-era atât de dragă!
Veneam din zori și-o așteptam,
Zi-ntreagă!
Ea a-nțeles și s-a oprit
În calea-mi zâmbitoare
M-a mângâiat și a fugit...
Zi mare!
O noapte-ntreagă am plănuit
Să-i spun: - Mi-ești dragă!
Doar mă gândesc și-s fericit!
Nu-i…
ContinuareAdăugat de Viorel Croitoru la Mai 6, 2011 la 11:30am — 1 Comentariu
E greu... Ți-e tot mai greu să urci viața pieptiș
Sleit de fortă gâfâi și-i sânge pe pietriș
Și-n suflet îți apune și bruma de curaj
Speranța-ți se topește în zări ca un miraj...
Cazi și rămâi așa, privind cu ochii goi,
-De ce să lupt atâta? Ce rost mai avem noi?
Încet, te fură somnul, cu lacrimi pe obraz,
Și parcă vezi lumină.. prin tot ce-a fost necaz
O dulce adiere și-o muzică divină,
Alungă norii triști și-o mângâiere lină
Pe fruntea-ți,…
Adăugat de Viorel Croitoru la Aprilie 14, 2011 la 5:58pm — 1 Comentariu
Și ora visărilor bate,
Mulți, tainic în noapte, șoptesc
Și lacrimi și gânduri curate,
Cu dor și speranțe-nfloresc...
În jur, plini de criză și gânduri,
N-ai cui din preaplinu-ți să dai
Și-nșiri tot ce simți printre rânduri,
Primești uneori din ce dai...
Prieteni ce simt ca și tine,
Stau singuri în noapte, târziu,
Zăresc înc-o șansă că vine,
La bine, la greu, la pustiu...
Timidu-și găseste curajul,
Iar cântu-i te…
Adăugat de Viorel Croitoru la Aprilie 9, 2011 la 11:53pm — 3 Comentarii
Nu mai credeam că pot, atât de mult
Să iert,
Și fără judecăți și fără gând
Să cert,
Nu mai speram să pot, atât de mult
Iubi,
Tot așteptând ca rându-mi să vină
Într-o zi...
Dar pâlpâia în gand și n-a murit
Speranta,
Deși un infinit mi se părea
Distanta!
Și-a apărut aiurea, când n-o mai
Așteptam,
Și-atât de simplu-i Doamne ! Și cât de mult
Iubeam!
Adăugat de Viorel Croitoru la Aprilie 1, 2011 la 11:21am — Nu sunt comentarii
Iubirea e așa ciudată!
Orice ar face cel iubit,
Găsește ea ceva... Și-l iartă,
Ea, inima ce-a suferit...
Nu merita... Dar era dulce,
Era și tandru, iubitor...
Iar amintirea-ncet se duce,
Odat’ cu tristul zburător...
Și-un suflet blând, ce iartă multe,
Iși cântă trist al său oftat...
-Nu plânge, n-o să te asculte,
Te bucură c-a existat!
Adăugat de Viorel Croitoru la Aprilie 1, 2011 la 10:00am — Nu sunt comentarii
Și ploaia poate fi frumoasă,
Și ploaia poate bucura,
De o privești uscat din casă
Sau vesel sub umbrela ta !
Și dacă-s singur, și-s în ploaie,
Și stropi pe stradă ropotesc,
Zăresc privirea ei vioaie
În orice baltă... Și-o iubesc!
Iubesc și prospețimea verde
Ce după ploaie se aprinde,
Și ceața care-ncet se pierde,
Si-un dor te tine mă cuprinde...
Natura, florile învie,
Iar sus se-aprinde-un curcubeu
Ca totul…
Adăugat de Viorel Croitoru la Martie 25, 2011 la 10:30am — Nu sunt comentarii
Stau și încerc să meditez
Gânduri, imagini, le calmez,
Mereu e ca întâia oară:
Liniștea blândă mă-nconjoară...
Chiar nu mai am nimic în minte...
Și simt atunci un dor fierbinte,
Și simt că plec așa-ntr-o doară,
Iar conștiința-mi parcă zboară
Trec printre stele și mă duc,
Și-n univers sunt singur cuc !
Și parcă nu mă mai opresc,
Unde mă duc? Nici nu gândesc...
Deodată mă opresc din zbor,
Și-aud în gând pe Creator:…
Adăugat de Viorel Croitoru la Martie 25, 2011 la 8:17am — Nu sunt comentarii
Adăugat de riti 0 Comentarii 0 Îi place
Adăugat de riti 2 Comentarii 2 Îi place
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor