Mirela nicoleta tonita's Blog (34)

tablou pe retină



pe drumul mâinilor mele

nopțile au stele cu cinci colțuri

 

frânte din trupul lunii

firimituri cu vise mă hrănesc

 

la marginea apei

topesc aripi și umblet

 

niciun timp nu mă poate…

Continuare

Adăugat de mirela nicoleta tonita la Iulie 2, 2011 la 11:05pm — Nu sunt comentarii

poemul fluturilor

- pe oasele Timpului din urme de călcâie -

 

fluturii

fluturii sunt alegorii ale Luminii

daca îi decupezi din locul lor

pentru o clipă

locul rămâne străin

rece

un vid în care nu se mai înfiripă niciodată

jarul plăcerilor lumești golite de sensul păcatului

 

fluturii

fluturii scâncesc între două secunde străine

dacă ora e o ecuație

zborul în zig-zag nu are niciun sens

poate cel în tic și…

Continuare

Adăugat de mirela nicoleta tonita la Aprilie 15, 2011 la 9:50pm — Nu sunt comentarii

cand tu dormi

când tu dormi
mă cheamă un dor nebun de umblet

prea liniște
mi-ai adunat cărările în inimă

pe oricare aș alunga pașii
ajung tot acolo

sub pleoapele din care urci dimineața
săruturile

nu mai aud nici cuvintele
merg pe vârfuri

îti culeg oftatul
spinul durerii de trecere

mângâi rupestrele-ți sentimente 

scrise de Timp pe-un perete de inimă


când tu dormi mă plimb prin tine

cu…
Continuare

Adăugat de mirela nicoleta tonita la Martie 14, 2011 la 11:09pm — Nu sunt comentarii

dorință nudă

pestrițele vorbe răsar de sub pietre

trupuri bătrane din a astrelor zestre

le-adun și le scriu poveștile toate

le ascult cu palme sprijinite pe coate



flori desenez cu o mână opacă

mănunchi răsărit sub marea posacă

absurde țes valuri dintr-o cutie

cărări albastre pe-un ceas de hârtie



dar tac și nu spun că tare mi-e dor

de primăveri nude pe-al retinei decor

pe șevalet stau tăcute slovele noastre

cârlionți de copilă din timpuri… Continuare

Adăugat de mirela nicoleta tonita la Martie 14, 2011 la 11:08pm — 1 Comentariu

tu, clipa-mi fără ceară

Timpul mi te-a zămislit

din lutul rugilor

atunci când te chemam

cu mâinile împreunate

dimineața

seara

în  fiecare zi

 

ai venit

cu Timpul de mână

porți verdele pădurii în priviri

cărările dorului  în umblet

îmi crești lumina

înaintea zorilor

din opaițul…

Continuare

Adăugat de mirela nicoleta tonita la Martie 14, 2011 la 8:48pm — 1 Comentariu

samanta padurii din mine



crestele muntilor vorbesc despre noi
primaverile se-nclina-n fata pasarilor.
pe umeri îti cresc aripi si pâna la cer
nu mai e atât de mult precum scrie-n carte.
gândul lumesc înspre zari nerostite
ma-ndeamna tacerea sa-ti traduc soapte
din florile de mai, tainele sunt ochii închisi
printre firele de ploaie
sunt altele, picaturi de…
Continuare

Adăugat de mirela nicoleta tonita la Iunie 21, 2010 la 9:30am — 1 Comentariu

De ce se sinucid oamenii?

o întrebare mi-a scuturat verigile de suflet
într-un zgomot lung, precum un dangăt de clopot
de ce se sinucid oare, oamenii?
de ce pe morminte cresc primăveri fără suflet?
inimile sunt pietre, pietre pe fundul mărilor de lacrimi.
poate că între noi şi garduri sunt treceri de-o cruce.
mărunt plouă şi mi-amintesc de-un chip
împrăştiat în lacrimi precum seminţele…
Continuare

Adăugat de mirela nicoleta tonita la Iunie 18, 2010 la 12:58pm — 7 Comentarii

Alt eu fără oase

Uneori am senzaţia că tin cuvintele închise precum o nucă.

Respir aerul cu profunzimea unei frunze verzi

în neclintitrea umbrei strânsă pe sub pietre

din fiecare colţ în care au rupt-o vânturile.

Pluteşte printre gânduri într-o drămuire… Continuare

Adăugat de mirela nicoleta tonita la Iunie 3, 2010 la 9:25am — Nu sunt comentarii

Pasari, corabii de cer



mi-am spus ca pasarile sunt corabiile cerului

asa, intr-o pauza de duminica

aveam o saptamana de cand

ma gandeam ca poate lacrimi

sunt si pasarile

slobozite de genele cerului

sa-si caute obrajii pe care sa planga

(atunci cand omul plange

simfoniile sufletului ascut arcusurile

sangelui)



la un ceas de asteptare mi-aparu

arc de cer

culori aliniate-n pauza de timp

-… Continuare

Adăugat de mirela nicoleta tonita la Mai 31, 2010 la 6:10pm — Nu sunt comentarii

soarele e rotund



ispăşire


nu-mi potrivesc ceasul decât dupa mersul valurilor
îndărăt de stânca pe care mi-au murit gândurile
exterminate de-un alt gând real că viaţa-i o ispită
- Ce mă chinuie noaptea în vis?
- Căutarea unui întreg paradis!
toate sunt trecătoare precum florile de cireş,…
Continuare

Adăugat de mirela nicoleta tonita la Mai 29, 2010 la 7:34am — 2 Comentarii

Trupuri de pietre...

peste tâmplă alunecă timpul.
orizontul scutură flori de salcâm
nu mă întreba de ce dor genunchii
dupa atâta iarnă scursă prin mine.


dacă oamenii n-ar folosi cuvinte
atunci zenitul probabil că ar fi
doar o linie dreaptă, un unghi din care curg,
paralel cu lumina, firele de nisip
una câte una, pânâ la…
Continuare

Adăugat de mirela nicoleta tonita la Martie 26, 2010 la 3:47pm — Nu sunt comentarii

Re(în)semnare

odată credeam că toate trenurile vin de nicaieri,

şi deschid spre nicăieri poarta vieţii pentru oameni - saci

plini cu cifre adunate de pe ceasuri amestecate pe drum

din iarna care ninge peste nefiinţă

cu atâta linişte încât scâncetele pruncilor

par melodii pentru ore fixe din timpul

vieţii fiecărui părinte.



azi, o mamă spunea că lacrimile-i

sunt visele rele ale pruncului ei

pe care le-a cules din pântece pe când creştea

ca sămânţa… Continuare

Adăugat de mirela nicoleta tonita la Martie 3, 2010 la 7:42am — Nu sunt comentarii

Cersesc timp - stante verbale

Continuare

Adăugat de mirela nicoleta tonita la Februarie 5, 2010 la 3:00pm — Nu sunt comentarii

Daca ar fi sa cer...

Doamne, daca ar fi sa-ti cer un maine

l-as cere pe acela

in care cuvintele ar ingheta

pe-o pojghita de zapada

pana cand mainile

ar simti plin de aschii,

sangele...



Doamne, daca ar fi sa-ti cer un maine

l-as cere pe acela in care

ma vad calare pe un cal alb

dincolo de zari, pandind cu jind

cum se deschide floarea mea de cires.



Doamne, daca ar…

Continuare

Adăugat de mirela nicoleta tonita la Ianuarie 29, 2010 la 2:00pm — 2 Comentarii

poezie pentru trecut de toamnă

sună a toamnă, cântec de dor,
plânset cu gust de gutuie
galbene frunze răsar ca un dor
pe-o pajiste, lângă câmpie.

acolo mi-e dor călător
spre soare şi astăzi răsare
privesc dumnezei cu chipul de om
şi plâng cu doruri de sare.

de foc îmi e zborul dar lin
şi paşii întinşi...pe-o cărare.

Adăugat de mirela nicoleta tonita la Decembrie 2, 2009 la 8:30am — Nu sunt comentarii

efemeritate

rănesc orizonturi de plâng creste albite

arunc mănușa, semnul trecerii e cicatricea uitată

mai sus, vene bifurcă viața pe căi

duc spre un cord obosit

redutele dărâmă obstacole cu scoici lipite ca abțibilduri

le ridicasem stavilă în calea plânsetului sirenelor

o potecă de nisip, pe-un perete se-nșiră urme albe

sarea nu și-a știut drumul decât pe frunte

în palme întotdeauna stă mărturia îmbrățisării

la… Continuare

Adăugat de mirela nicoleta tonita la August 19, 2009 la 11:00pm — Nu sunt comentarii

incape in palma un semn

iluziile se vând întotdeauna

pe tarabe acoperite cu frunzele toamnei

în loc de pete de rugină

păduri adăpostesc verdele adânc în scorburile

numite suflete și departe boabele de rouă

la gâtul dimineții adorm până la amiază

mâine e o zi ca oricare alta

timpul s-a scurtat, încape într-un buzunar

înmoi degetul ca într-o pată de culoare-albastră

de fapt adunasem acolo cerul pe când zorii

s-au înecat în… Continuare

Adăugat de mirela nicoleta tonita la Iulie 30, 2009 la 12:22am — Nu sunt comentarii

inca un semn

a merge până la capătul din urmă al întrebării

e ca și cum ar începe zorii dintr-un vers

abia șoptit lângă urechea arcuită

e ca și cum s-ar termina drumul

și în locul semnelor încovoiate

ca spinări supărate de potrivnice fapte

ar răsări semne de mirare unul lângă altul

ca un gard din trunchiuri moarte dar vii

îmbrățișări reci în cazuri desconsiderate de soartă

când nu avem nevoie de cuvinte,

nu avem… Continuare

Adăugat de mirela nicoleta tonita la Iulie 27, 2009 la 9:57pm — 24 Comentarii

cuvinte rastignite

Nu-mi mai pasă...eliberez cuvinte

răstignite pe cruci de lemn de arțar

timpului nu-i pasă niciodată

că atâția oameni mor cu mâna întinsă

cerșetori la poarta nepăsării când de fapt

atâta miere e amestecată cu fiere

în ciuda muzicilor, fanfare duc pe ultimul drum

oseminte putrezite înainte de vremea viermilor

rămân în urmă înscrisuri cu litere rosii

atâția spini spun că Isus curge în noi

cu fiecare… Continuare

Adăugat de mirela nicoleta tonita la Iulie 23, 2009 la 8:54am — 2 Comentarii

oameni

Închipuiam un joc de umbre

într-un loc în care mâncam dimineața

la locul meu de la masă era doar scaunul,

o lingura,

o farfurie,

o cană.

Cuțitul pentru pâine

îl înlocuisem cu o ață,

bunica tăia mămăliga cu ea

așa ne spunea să nu mâncăm

dar de la străini mâncarea este mai bună.

Crescut-au umbrele de-atunci

odată cu noi și pruncii de-odinioară

și-au găsit perechea și pe-nserate

beau… Continuare

Adăugat de mirela nicoleta tonita la Iulie 13, 2009 la 10:32am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor