Rely Tarniceri's Blog (346)

Poveste (carpe diem)

Nu demult am citit o  mică povestioară:
„ Prietenul meu  deschise sertarul dulapului sotiei sale si scoase un mic pachet invelit in  matase. Acesta - spuse el - nu este un simplu pachet, este o…
Continuare

Adăugat de Rely Tarniceri la Noiembrie 15, 2012 la 11:31pm — Nu sunt comentarii

Suflet de câine

 

De când ne știm?

De-o veșnicie.

De prea multă vreme, ca să mai încerc să te schimb.

Nu pot decât, să te iau de mână și să umblăm împreună, prin iadul tău.

Mințindu-te, mințindu-mă, c-o să fie bine.

Restul e tăcere, tăcerea aceea în care știi totul și n-a mai rămas nimic nespus.

Sunt aici, unde te aștepți să fiu.

E locul meu.

Adăugat de Rely Tarniceri la Mai 17, 2012 la 12:02pm — Nu sunt comentarii

Distorsiuni

Mă tem că timpul nu mai are leac,
se poartă ca un copil răsfățat,
între două clipe s-a oprit,
secundele au ruginit.
Zbatere de pleoape către cer,
o umbră de aripă, zbor stingher,
țipăt de clopot spărgând armonii
prea târzii, cenușii.
Partitură-n care clipele se zbat
înghesuite, să ajungă cât mai sus,
o pasăre mare cu cioc ascuțit
le-a mutilat, le-a strivit.

Adăugat de Rely Tarniceri la Octombrie 12, 2011 la 11:27am — Nu sunt comentarii

Replici

m-ai citit o noapte-ntreagă

culegând umbra din cuvinte,

inima-ți voind s-aleagă

leacul care să o dreagă,

verbul care s-o alinte



suntem în multe deopotrivă

iubindu-ne în vers stiletul,

nebuni cu sufletu-n derivă,

îngeri căzuți, cu inima captivă,

tu, Sfinxul din pustiu, poetul



eu, prăfuită violină,

acordul fără de ecou…

nu mai sunt gândul ce suspină,

ci doar o urmă de lumină

rătăcită-ntr-un tablou



de ești… Continuare

Adăugat de Rely Tarniceri la August 7, 2011 la 11:22pm — 4 Comentarii

speranta moare ultima

Punct obosit
la capătul tunelului,
nu știu
că de fapt
sunt lumină

Adăugat de Rely Tarniceri la Aprilie 9, 2011 la 1:17pm — Nu sunt comentarii

Distorsiuni

Mă tem că timpul nu mai are leac,
se poartă ca un copil răsfățat,
între două clipe s-a oprit,
secundele au ruginit.
O zbatere de pleoape către cer,
o umbră de aripă, zbor stingher,
țipăt de clopot spărgând armonii
prea târzii, cenușii.
O partitură-n care clipele se zbat
înghesuite, să ajungă cât mai sus,
o pasăre mare cu cioc ascuțit
le-a mutilat, le-a strivit.

Adăugat de Rely Tarniceri la Martie 10, 2011 la 1:53pm — 1 Comentariu

Special pentru tine, femeie!





Azi am deschis ochii şi am înţeles ceea ce Tu îmi spuneai de atâta vreme. Sunt specială! Sunt deosebită! Şi nu am o problemă de orgoliu sau de autosuficienţă ci pur şi simplu am început să înţeleg ceea ce Tu îmi şopteai atât de tandru la ureche.



Sunt specială, pentru că Tu m-ai scris în palma mâinii Tale, m-ai numit „lumina ochilor Tăi” şi m-ai cumpărat cu… Continuare

Adăugat de Rely Tarniceri la Martie 8, 2011 la 12:42am — Nu sunt comentarii

Astenie de primavara



Primăvara asta toantă,

Cu parfum de prospătură,

Dă năvală peste mine,

Răscolind păr, ochi şi gură.



Se însinue şăgalnic,

Mi se vâră în sistem,

Mă cuprinde-o astenie

De îmi vine s-o blestem.



Râd şi plâng ca o năucă,

Ba mă doare, ba mi-e dor...

Fraţilor, e primăvară!

Să vă fie… Continuare

Adăugat de Rely Tarniceri la Martie 1, 2011 la 2:07pm — 1 Comentariu

Captiv

Iubita mea, vreau să te smulg din vremuri

și timpului să i te fur napoi

să te alcătuiesc din clipe - sfărmuri

să mi te-alătur ca să fim iar noi



când fruntea mi-o așez pe brațul serii

cu gene lungi privirea mi-o alinți

și degetele-ți – umbre ți se plimbă

pe buzele-mi flămânde și fierbinți



m-atingi cu trup de fum și-aprind țigarea

să… Continuare

Adăugat de Rely Tarniceri la Ianuarie 21, 2011 la 11:30am — 1 Comentariu

Sarea ruginita-n pleoape

Pocnind din biciul ielelor sihastre,…

Continuare

Adăugat de Rely Tarniceri la Mai 24, 2010 la 4:30pm — Nu sunt comentarii

DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU



Continuare

Adăugat de Rely Tarniceri la Aprilie 1, 2010 la 12:57pm — 1 Comentariu

Special pentru tine, femeie!



Continuare

Adăugat de Rely Tarniceri la Martie 8, 2010 la 11:58am — 2 Comentarii

Anotimpuri



Continuare

Adăugat de Rely Tarniceri la Februarie 18, 2010 la 2:09pm — Nu sunt comentarii

Zadarnicie

m-ating de buza palidă a nopţii
să-i simt sărutul umed peste pleoape
rămâi, rămâi întâia mea poveste
cu muguri albi şi cetini printre ape

şi lasă-mă să cred că peste-abisuri
mai sunt nebuni ce vor să fie punte
trec în galop atâtea anotimpuri
ce pier stârnindu-mi colbul de pe frunte

Adăugat de Rely Tarniceri la Decembrie 16, 2009 la 10:47am — 2 Comentarii

Dincolo de sine...

Realitatea este, cum spui tu,

compusă din puncte de vedere...

Suma punctelor, cum spune matematica,

dă naştere unei linii

mai mult sau mai puţin drepte,

dar peste care nu se trece,

decât pe tărâmul viselor,

unde nu există teamă,

nici aripi frânte,

acolo totul se poate,

iar cu mâna întinsă,

atingi cerul.



Acolo sunt stăpână

peste visele mele şi visele tale...

un singur gest şi… Continuare

Adăugat de Rely Tarniceri la Octombrie 23, 2009 la 6:08pm — Nu sunt comentarii

Să nu-mi mai spui

N-ai cum să ştii cât mi-e de greu

că nu mai pot să te întreb „Iubitul meu,

cum ţi-a fost azi? Am fost şi eu

în gândurile tale?”



îmi sunt atât de goale palmele

în care-mi puneai sărutări

şi pustii clipele fără chemări

abia şoptite



care oglindă îmi va spune

chipul ce mi-l scăldam în ochii tăi?

azi rătăcesc pe neştiute căi,

iar tu nu-mi eşti făclie



tăcerea, nemiloasă… Continuare

Adăugat de Rely Tarniceri la Octombrie 2, 2009 la 1:11am — Nu sunt comentarii

Urme în suflet

Iubitul meu,

tu eşti un vis

care-a-ndrăznit

să zboare

dincolo

de pasărea tăcerii,

peste crestele îngheţate

ale dorinţei,

dar s-a izbit

de zidul de foc

al neputinţei,

transformându-se

în scrum.

Stau în genunchi

pe malul stâng,

ţinându-te în căuşul inimii

şi aştept

să renaşti

din propria cenuşă,

desculţ,

să-mi laşi urme în… Continuare

Adăugat de Rely Tarniceri la Octombrie 2, 2009 la 1:00am — Nu sunt comentarii

Te voi păstra

Te voi păstra mereu în minte
zidit în trupul unui vers,
cu nerostitele cuvinte
din graiul altui univers.

Mai sunt atâtea multe patimi
pe care nu le-am consumat,
stăm îndărătul unor gratii
ce timpul ni le-a cenzurat.

Atât ne-a mai rămas din zborul
ce fără aripi s-a născut,
mă-nbrăţişează peste vremuri,
şopteşte-mi dorul tău, tăcut.

Adăugat de Rely Tarniceri la Septembrie 19, 2009 la 8:13pm — Nu sunt comentarii

Doar cand plang

Eu doar cand plang pot trece

dincolo de usile inchise,

pe trepte de vise

spre nicaieriul acela imponderabil,

unde totul se poate...

Pasesc peste intinderea de ape

cu talpile goale,

valurile-mi saruta gleznele,

brate de alge ma cuprind

voind sa ma opreasca...

Dar visul meu?

Visul meu e dincolo de poarta albastra,

dincolo de cuvinte...

Pasarea spin isi canta ultimul cantec,

descantec din valea plangerii,

prin vadul pasilor… Continuare

Adăugat de Rely Tarniceri la Septembrie 19, 2009 la 8:09pm — Nu sunt comentarii

Alea jatca est

Un actor, un rol, o viaţă,

scenă fără manuscris,

o paiaţă,

jucând un veşnic compromis,

eu cred că sunt,

tu ştii că nu-s,

fără nici o vorbă-n plus,

scenariu scris de la-nceput,

pentru-n orb, un surd, un mut.



Atârn de sforile întinse,

capete fără sfârşit,

în colbul de pe duşumele

purtându-mi pasul târşâit

spre replica finală,

clipa fatală

în care am decis

să am eu ultimul cuvânt...



scena vă… Continuare

Adăugat de Rely Tarniceri la Septembrie 17, 2009 la 5:38pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor