Indiferență perversă

Mi-am înbrăcat stupoarea

În întrebări șoptite, mai întâi,

Apoi le-am pitit în tăcere

Ca să nu se prindă cei care mă înconjoară

Că sunt interesată de soarta lor

Și a acestei lumi schimbate.

Peste tot sunt reguli noi,

Reguli ce mie îmi par ciudate.

Ei au legiferat absurdul

Și eu trebuie să mă supun.

Cândva eram curați,

Trăiam într-o lume

Frumoasă, sănătoasă.

Acum marea nu reușește

Să spele…

Celulele îmi gâlgâiau

de dorul  de tine.

Cămara dorințelor

Se umpluse  de absența ta

Mai întâi, grijulie,

Am procurat câteva rafturi.

Atunci când absența ta

Voia să spargă cămara,

Am construit lateral

O altă cămară.

Încă una in față,

În spate și iar lateral.

Mândră de imensa clădire,

Uitasem de tine.

Absența ta devenea

Tot mai mare, mai densă.

Într-o  zi, catre zori,

M-ai…

Priveam cum infulecau pofticios

Toți din mine.

Deși mă înpuținam,

Vini nu le găseam.

Bucuroasă că plac,

Le ofeream

Delicii sublime.

Stai, mi-ai strigat,

Eu am nevoie de tine!

Cu val generos

De excito-toxine

I-am inundat

Pe culpavii mâncăi.

Rânjau caraghios

Fără a ști

Că otrava mea

Ii poartă

Spre neființă.

Pasăre Pheunix eram,

Alături de tine.

Radiam…

Am inceput sa citesc

Epopeea necunoscutei din mine.

Timid, indrăznesc

Sa întorc prima filă.

Cu greu deslușesc

Scrisul cu caractere aldine.

Sunt capitole dense,

Capitole rarefiate,

Chiar unele incă nescrise.

Scrie aici ca îmi curge

Culoarea prin vine,

Si curcubeul prin mine

Își prelinge mirarea alene.

Stă scris că celulele mele

Au nuclee o mie,

Că doar unul lucrează,

Celelalte…

Dar Mării

 Presărat cu oameni, decorat cu lucrări dedicate mării, digul părea mult mai mic. Viermuială aceea era tocmai defectul care îl făcea să sclipească, să nu se asemuiască cu nimic știut. Până și velierul din larg părea nedumerit de forfota născută în natura adormită de arșiță. 

  La prânz, când trei mașini opriseră lângă far și începuseră să descarce tablouri, trei pescăruși zburaseră curioși deasupra nesăbuiților care încurcaseră, de bună seamă, digul cu un loc de expus…

Uneori consum bărbați la micul dejun. De obicei devorez liste lungi cu ce nu am făcut în această viață. Puținele dimineți din an în care am poftă de bărbați mă fac să uit neîmplinirile, să înțeleg că ceea ce am făcut este mult mai prețios, că rar împlinita-mi poftă mă răsplătește glorios.

   Îmi plac bărbații tineri care, deși puternici, păstrează încă în suflet și pe trup semnele copilăriei. În zilele acelea mă trezesc înainte de răsăritul soarelui și ies în larg să văd roșeața caldă…

Am stat putin Acasa.

In amintire totul pare a fi masurat in secunde, in amagiri... Imi este dor!

Scurta mea vizita Acasa a fost una din acele intamplari care te marcheaza definitiv.

Nu stiu cum s-a intamplat, cum de am ajuns Acasa...

Eram tanar si neatent la planuirea viitorului. Totul curgea si ma lasam prins in val bucurandu-ma de fiecare reusita. Deseori simteam in nari un miros ciudat. Ii spuneam miros de stele. Nu ma intrebam de ce il numesc asa, adulmecam…