Luiza Cala's Blog (26)

Indiferență perversă

Indiferență perversă

Mi-am înbrăcat stupoarea

În întrebări șoptite, mai întâi,

Apoi le-am pitit în tăcere

Ca să nu se prindă cei care mă înconjoară

Că sunt interesată de soarta lor

Și a acestei lumi schimbate.

Peste tot sunt reguli noi,

Reguli ce mie îmi par ciudate.

Ei au legiferat absurdul

Și eu trebuie să mă supun.

Cândva eram curați,

Trăiam într-o lume

Frumoasă, sănătoasă.

Acum marea nu reușește

Să spele…

Continuare

Adăugat de Luiza Cala la Martie 25, 2019 la 6:11pm — 2 Comentarii

Dorință

Celulele îmi gâlgâiau

de dorul  de tine.

Cămara dorințelor

Se umpluse  de absența ta

Mai întâi, grijulie,

Am procurat câteva rafturi.

Atunci când absența ta

Voia să spargă cămara,

Am construit lateral

O altă cămară.

Încă una in față,

În spate și iar lateral.

Mândră de imensa clădire,

Uitasem de tine.

Absența ta devenea

Tot mai mare, mai densă.

Într-o  zi, catre zori,

M-ai…

Continuare

Adăugat de Luiza Cala la Noiembrie 29, 2015 la 11:38am — Nu sunt comentarii

Priveam

Priveam cum infulecau pofticios

Toți din mine.

Deși mă înpuținam,

Vini nu le găseam.

Bucuroasă că plac,

Le ofeream

Delicii sublime.

Stai, mi-ai strigat,

Eu am nevoie de tine!

Cu val generos

De excito-toxine

I-am inundat

Pe culpavii mâncăi.

Rânjau caraghios

Fără a ști

Că otrava mea

Ii poartă

Spre neființă.

Pasăre Pheunix eram,

Alături de tine.

Radiam…

Continuare

Adăugat de Luiza Cala la Noiembrie 29, 2015 la 11:24am — Nu sunt comentarii

Epopeea necunoscutei din mine

Am inceput sa citesc

Epopeea necunoscutei din mine.

Timid, indrăznesc

Sa întorc prima filă.

Cu greu deslușesc

Scrisul cu caractere aldine.

Sunt capitole dense,

Capitole rarefiate,

Chiar unele incă nescrise.

Scrie aici ca îmi curge

Culoarea prin vine,

Si curcubeul prin mine

Își prelinge mirarea alene.

Stă scris că celulele mele

Au nuclee o mie,

Că doar unul lucrează,

Celelalte…

Continuare

Adăugat de Luiza Cala la Noiembrie 29, 2015 la 11:10am — Nu sunt comentarii

Dar Marii

Dar Mării

 Presărat cu oameni, decorat cu lucrări dedicate mării, digul părea mult mai mic. Viermuială aceea era tocmai defectul care îl făcea să sclipească, să nu se asemuiască cu nimic știut. Până și velierul din larg părea nedumerit de forfota născută în natura adormită de arșiță. 

  La prânz, când trei mașini opriseră lângă far și începuseră să descarce tablouri, trei pescăruși zburaseră curioși deasupra nesăbuiților care încurcaseră, de bună seamă, digul cu un loc de expus…

Continuare

Adăugat de Luiza Cala la Iunie 12, 2012 la 12:28pm — Nu sunt comentarii

Uneori consum bărbați la micul dejun

Uneori consum bărbați la micul dejun. De obicei devorez liste lungi cu ce nu am făcut în această viață. Puținele dimineți din an în care am poftă de bărbați mă fac să uit neîmplinirile, să înțeleg că ceea ce am făcut este mult mai prețios, că rar împlinita-mi poftă mă răsplătește glorios.

   Îmi plac bărbații tineri care, deși puternici, păstrează încă în suflet și pe trup semnele copilăriei. În zilele acelea mă trezesc înainte de răsăritul soarelui și ies în larg să văd roșeața caldă…

Continuare

Adăugat de Luiza Cala la Martie 14, 2012 la 9:46pm — 2 Comentarii

Casa mea din cer

Am stat putin Acasa.

In amintire totul pare a fi masurat in secunde, in amagiri... Imi este dor!

Scurta mea vizita Acasa a fost una din acele intamplari care te marcheaza definitiv.

Nu stiu cum s-a intamplat, cum de am ajuns Acasa...

Eram tanar si neatent la planuirea viitorului. Totul curgea si ma lasam prins in val bucurandu-ma de fiecare reusita. Deseori simteam in nari un miros ciudat. Ii spuneam miros de stele. Nu ma intrebam de ce il numesc asa, adulmecam…

Continuare

Adăugat de Luiza Cala la Aprilie 15, 2011 la 8:03pm — Nu sunt comentarii

Dor de Nichita

Dor de Nichita

Draga Nichita,



Azi e un cer plumburiu...

In astfel de zile, de teama sa nu se faca iarna si in mine, mi se face dor de inalt si, din coltul bibliotecii, cel in care stau doar invingatorii, aleg volumul tau, volum cu urme certe de trebuinta impartasita cu nesat....Nichita, neimperecheata minune, doar iti ating urma si, deja, e mai bine !

Si privirea-n sus tisni,

curcubeu taiat în doua...

Dintre paginile ingalbenite de timp si de dor, a cazut un… Continuare

Adăugat de Luiza Cala la Octombrie 12, 2010 la 1:04pm — 18 Comentarii

Culegatorul de scoici



Zori noi se revarsau peste ferma de scoici. Multe midii se pregateau sa-si ia adio de la bila de foc rosie care le facea sa straluceasca in fiecare dimineata. Unele nici macar nu ajunsesera la maturitate, altele fusesera uitate prea mult timp, peste vrerea lor. Se nascusera stiind ca va veni clipa in care clepsidra se va opri si ele vor pleca luand cu ele doar cele cateva amintiri ale valului care le soptise ca nu sunt aici fara de rost... Ziua torida de august… Continuare

Adăugat de Luiza Cala la August 16, 2010 la 12:37pm — 1 Comentariu

Indrazneala

Va invit maine, 7 mai, ora 13.00,la INDRAZNEALA de a expune in ruinele cetatii Callatis( langa H Paradiso-Mangalia)
Va astept cu drag,
Luiza Cala

Adăugat de Luiza Cala la Mai 6, 2010 la 1:26pm — Nu sunt comentarii

Geloasa pe mine



Seara incepuse frumos cu sosirea surpriza a lui Sorin, prietenul meu care lucreazaacum in Olanda. De doua zile nu-mi mai scrisese si ma gandean ce o fi cu el, oare nu are probleme? A sunat direct la poarta, ascuns in spatele unui generos buchet de frezii multicolore. Ce bucurie! Ne cunosteam de multa vreme, poate douazeci de ani, fusesem prieteni de familie, parteneri de afaceri, dar de cand ramasesem amandoi singuri, sufletele noastre se apropiasera mult. Cand… Continuare

Adăugat de Luiza Cala la Aprilie 27, 2010 la 10:57pm — 1 Comentariu

Miere si venin

Miere si venin.



Andrei era un barbat oaches, cu un ceva copilaresc asezat pe chipul luminos, nu prea inalt, dar bine legat, prietenos, carismatic, sarmant. In profesie il dusese viata pe culmi si nu era de mirare caci era inteligent si ambitios. Il ajutasera mult si stelele care-i configurasera o harta astrala de exceptie, asigurandu-i un loc inalt in magistratura. Erau multe realizari, dar si multe renuntari si sacrificii; alerga prin lume din proces in proces, unul mai rasunator ca… Continuare

Adăugat de Luiza Cala la Aprilie 22, 2010 la 11:10am — 6 Comentarii

ALB

Totul este alb. Desluşesc cu greu volumele. Este o lume stranie. Nesiguranţa dă năvală în mine, simt un puternic disconfort. Cred că ar trebui să mă bucur de magia clipei presărate peste lume, de miile de îngeri care au acoperit lumea, de puritatea neatinsă de viciu, de lumina virgină, de...alb. Unde ma aflu?

Păşesc cu grijă privindu-mi ghetuţele roşii si minunându-mă de nepermisa culoare pe care o introduc in peisaj. Îmi urc privirea si mă bucur de roşul… Continuare

Adăugat de Luiza Cala la Februarie 18, 2010 la 10:21pm — 2 Comentarii

Alb

Adăugat de Luiza Cala la Februarie 18, 2010 la 10:14pm — Nu sunt comentarii

Impodobita cu rani

Impodobita cu rani





Dormeam profund cand un inger de lumina s-a asezat langa mine, m-a mangaiat cu aripa-i stravezie si mi-a spus: vino, ai ceva de facut! Ne-am inaltat si am ajuns intr-un loc strain, un loc care nu-mi prea graia prietenos. Atunci te-am vazut, daca pot sa spun asa, pentru ca erai taiat in doua bucati, una roz si una gri. Cele doua parti ale tale erau unite doar in zona frontala de o banda subtire, pamantie. Am inceput sa plang si te… Continuare

Adăugat de Luiza Cala la Februarie 13, 2010 la 11:40am — 3 Comentarii

Sarbatori

Sarbatori cu bine si cu muze generoase!

Adăugat de Luiza Cala la Decembrie 25, 2009 la 9:19am — Nu sunt comentarii

INVITATIE

DACA VA AFLATI CUMVA PRIN ZONA, MI-AR FACE MARE PLACERE SA VA AM ALATURI , JOI. 17.12.2009,CENTRUL CULTURAL BUSTENI,ORA 17.00- VERNISAJUL EXPOZITIEI DE PICTURA LUIZA CALA SI ORA 19.00 CONCERTUL DE CRACIUN AL LUI VASILE SEICARU SI AL NAISTULUI NICOLAE VOICULET

Adăugat de Luiza Cala la Decembrie 16, 2009 la 9:52am — Nu sunt comentarii

Aripe

Terminasem scrisoarea catre ingerul meu gardian si mi-am tras o rochie peste costumul de baie cu care statusem in curte ca sa fug repede pana la posta, sa-mi plece depesa cu posta de seara. Grabita fiind, am incaltat papuci diferiti, am spart scrumiera de pe veranda,

dar n-am uitat sa-mi pun palaria de soare, caci soarele, desi era ora

18.00 PM, inca ardea.

Am plecat pe faleza, la ora aceea turistii se mai rarisera, puteam sa ajung repede caci drumul acesta era cel mai scurt… Continuare

Adăugat de Luiza Cala la Octombrie 31, 2009 la 7:36pm — Nu sunt comentarii

Urma

Ai plecat.

Toate femeile din mine au vrut sa planga, sa-l roage pe Dumnezeu sa

fie iar joi, ziua lui Jupiter, ziua in care ai sosit...ziua pe care o asteptam cu toata faptura si... de care ma temeam. Acum stiu ca nu trebuia , nu era un

inceput , era implinire...

Noroc ca gandul m-a purtat spre joia implinirii dorintei de tine si, pe nesimtite, interioarele mele s-au luminat ... si toate femeile care ma compun s-au unit in celebrarea bucuriei traite. Imi promisesem sa traiesc… Continuare

Adăugat de Luiza Cala la Octombrie 31, 2009 la 7:30pm — Nu sunt comentarii

Fitzko

M-am trezit cu o clipa inaintea luminii. Am visat doi barbati tineri, bine facuti, gemeni, purtatori de ochelari de soare fumurii..M-am trezit devreme caci ochelarii gemenilor erau acoperiti de urmele grase ale mainilor care ii luasera sa-i admire si eu voiam sa-i curat, sa-i poata folosi atunci cand va iesi soarele. Rastimp am uitat de ce ma trezisem si mi-am luat jurnalul, pe dragul meu Secretino, sa-mi fac un scurt bilant al calitatilor mele, sa fiu increzatoare in mine in aceasta noua zi,… Continuare

Adăugat de Luiza Cala la Octombrie 31, 2009 la 7:26pm — 2 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor