Spiridon ramniceanu's Blog (11)

CUVINTE COMENTATE --- SPERANŢA

Când vorbim despre speranţă părerile sun dIferite, fiecare dintre ele fiind un adevăr parţial şi relativ, dovadă a diversităţii felului în care este abordată existenţa.

Oprimă categorie ar putea fi caracterizată prin cuvintele lui Seneca (Epistole, 70): „Cât timp trăieşte omul trebuie să spere totul”. Sunt cei care trec peste greutăţile vieţii acceptându-le şi „sperând” ca viitorul să le devină favorabil, să le aducă mulţumiri. „Speranţa, înşelătoare cum e, serveşte cel…

Continuare

Adăugat de spiridon ramniceanu la Martie 21, 2015 la 3:17pm — 4 Comentarii

ÎNTÂLNIRE CU CINEVA FOARTE SURPRINS 2/2

Acum toţi se agită spre ieşire, privesc în sus, se vede Pasărea şi are o pradă, un om. Durerea de pe feţele lor mă răscoleşte, dovedesc că au sensibilitate umană, dar, deodată, îmi par neajutoraţi, fără şansa supravieţuirii, fără haine, fără foc şi fără arme sau unelte…fără cele zeificate de contemporanii mei. ( Cele care, tot odată, dintr-o incapacitate de a le înţelege adevărata lor menire, sunt blamate în aceeaşi măsură…) Aici totul îmi lăsa impresia unei civilizaţii posttehnologice,…

Continuare

Adăugat de spiridon ramniceanu la Octombrie 30, 2013 la 12:38am — 1 Comentariu

ÎNTÂLNIRE CU CINEVA FOARTE SURPRINS 1/2

Faptele petrecute întâmplător se succed după

un scenariu riguros care nu admite manifestări

întâmplătoare

ÎNTÂLNIRE CU CINEVA FOARTE SURPRINS

Întind mâna urmărind lucirile nefireşti ale unghiilor; obscuritatea camerei este tăiată, acum la începutul serii, de o rază rătăcită, un reflex vagabond emanat dintr-un cristal cu lumini remanente, sau, aş prefera eu, sclipirea unei stele ingenue, abia răsărită din praful cosmic. Apuc la întâmplare o carte din stivă, mă bucur,…

Continuare

Adăugat de spiridon ramniceanu la Octombrie 26, 2013 la 9:51pm — 2 Comentarii

avatarurile unei lichele surprinse într-o cetate asediată

AVATARURILE UNEI LICHELE SURPRINSE

ÎNTR-O CETATE ASEDIATĂ

Şi dacă mă vei crede, Judecătorule, tu care ar fi trebuit să fi fost dăruit cu putere şi înţelepciunea aceea risipită cu zgârcenie pe faţa Pământului şi obişnuit să crezi numai în faptele dovedite cu temeinicia probelor sau cu mărturia martorilor, deci, dacă mă vei crede sau chiar de nu mă vei crede, acum de la mine vei afla numai adevărul. Minunează-te! Nu voi ocoli nimic din cele ştiute de mine aşa cum, de altfel, nici…

Continuare

Adăugat de spiridon ramniceanu la Octombrie 23, 2013 la 1:28pm — 3 Comentarii

TEROAORE INVIZIBILA 4/4

5. Tina privea confuză tabloul atârnat în cuiul strâmb fără a distinge galbenul florilor. Acum îl vedea, parcă, pentru prima oară. Lângă ea, inert şi nefolositor, vibratorul rece, o bucată de plastic construit pentru a înlocui, pentru a falsifica natura, viaţa.

- Cum am ajuns aici, ce s-a petrecut în mintea mea, ce mutaţie nenorocită a suferit creierul meu de alung, cu voie sau fără toţi bărbaţii?! Să fie aceasta cauza pentru care mă vizitează bestia? se întreba fără a găsi răspunsul.…

Continuare

Adăugat de spiridon ramniceanu la Septembrie 9, 2013 la 9:50am — Nu sunt comentarii

TEROARE INVIZIBILĂ 3/4

3/4

5. Călin, prietenul intim al unei cunoştinţe apropiate soţului unei colege plecate de un an din firmă, stătea în faţa ei pe bancheta din pluş verde dintr-o cafenea pentru fumători. Reuşise să se întâlnească după ce colega ei, fără a şti nimic din problemele Tinei, îi povestise cum alungase fantoma dintr-un conac boieresc transformat în spital de bolnavi psihici şi restituit ulterior urmaşilor grofului. Tăcuse aproape o jumătate de oră ascultând fata relatându-i amănunţit…

Continuare

Adăugat de spiridon ramniceanu la Septembrie 6, 2013 la 9:32am — Nu sunt comentarii

TEROARE INVIZIBILA 2/4

3. Tina nu a făcut pregătiri speciale pentru vizită. A schimbat aşternuturile patului şi a aerisit camera cu o jumătate de oră mai mult, resturile de mâncare învechite au ajuns la pubelă, iar praful de pe mobile fusese şters cu două zile mai devreme. O portocală curăţată de coajă urma să dea un parfum subtil, discret şi persistent.

Medicul a întârziat un sfert de oră, dar fata nu s-a gândit să-i reproşeze.

- A fost coadă la florărie, probabil, mâine e ziua unui sfânt, aceasta este…

Continuare

Adăugat de spiridon ramniceanu la Septembrie 3, 2013 la 11:45am — 3 Comentarii

TEROARE INVIZIBILA 1/4

Motto

Este foarte importantă dobândirea unui echilibru perfect între senzorialitate (trup), pasiune (suflet) şi idee (spirit).

Rudolf Steiner

TEROARE INVIZIBILĂ

1/4

1. Tina urma să ajungă acasă după miezul nopţii, singură, cu toate că unul dintre invitaţi a fost destul de insistent dorind să-i ţină tovărăşie restul nopţii, dar a renunţat când fata s-a răstit cu glas înalt, destul de acut ca să domine gălăgia celorlalţi şi să-şi facă auzită mustrarea. De fapt…

Continuare

Adăugat de spiridon ramniceanu la August 30, 2013 la 9:35pm — Nu sunt comentarii

HAIDUCUL GHIORGHIEŞ 3/3

- Facem o învoială, bătrâne. Dacă eşti doar suflet, vezi şi cunoşti locul unde stă aurul ascuns. Dă-mi tot ce se găseşte aici şi… mă mai gândesc! Sau n-ai nici atâta putere!?...

- Deci ai ales, vrei doar aurul? Ca să-l scoţi trebuie să te murdăreşti rău! Este sub umblătoare. Ajungi la el după ce scoţi tot ce este în ea şi sapi o groapă de doi coţi. Când l-am ascuns eu în tainiţa de acolo nu se făcuse trapeza şi umblătoarea.

- Pun călugării să facă treaba asta, n-o să mă spurc eu!…

Continuare

Adăugat de spiridon ramniceanu la August 27, 2013 la 9:51am — Nu sunt comentarii

HAIDUCUL GHIORGHIEŞ 2/3

S-a apropiat de casă pe timpul înserării, dar a stat pitit până s-au liniştit cu toţii, până când s-a înnoptat bine. A intrat prin spate, pe acolo pe unde venea de obicei, din pădure. Câinii s-au dat scurt, apoi au schelălăit, îl mirosiseră. Când a pătruns în polată ardea doar un opaiţ cu seu, răspândea o lumina scăzută, însă destulă ca să-i vadă. Chiar atunci argatul încălecase stăpâna căreia îi făcea lucrare bună, gemetele o dovedeau. Gheorghieş îi lăsă să se răcorească, ar fi fost…

Continuare

Adăugat de spiridon ramniceanu la August 26, 2013 la 9:00am — Nu sunt comentarii

HAIDUCUL GHIORGHIEŞ 1/3

Pustnicul voia să intre, din nou, în rugăciune, după ce mâncase cele câteva boabe de fasole fierte, când uşa se deschise. Vântul, gândi el, nu are putere, lemnul se sprijină pe pământ, animalele nu sunt atât de îndrăzneţe şi sunt prietenele mele… Poate un urs rătăcit şi neştiutor… dar ei moţăie acum în mijlocul iernii. Cu siguranţă este un om! Nu i s-au auzit paşii, înseamnă că umblă hoţeşte. O fi un lotru!

Desfăcu palmele spre cel intrat şi-l simţi. Scund, vânjos, răspândea în jurul…

Continuare

Adăugat de spiridon ramniceanu la August 25, 2013 la 9:27am — 1 Comentariu

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor