„Ce este scriitorul? Un creator de monumente morale

făcute cu spiritul și cu mâna.” (George Călinescu)

Scriitorul Florin T. Roman este fiu al meleagurilor arădene. S-a născut la Sebiș, licențiat al Facultății de Drept a Universității din București, este procuror, membru al Asociației Magistraților din România și al Asociației Procurorilor din România, membru fondator al Societății pentru Justiție. Este colaborator al mai multor…

Pentru sufletul acestui neam,

izvorât din lacrimă de sânge

şi deprins a suspina şi-a plânge,

Eminescu-i rană şi balsam.

Pentru oamenii acestui plai,

care şi-au păstrat credinţa vie

şi trăiesc cu dor de veşnicie,

Eminescu-i un crâmpei de rai.

Însă pentru viermi lumina-i chin,

ei nu pot privi nici chiar la stele;

pentru iude şi alte lichele

Eminescu-i fiere şi venin.

Rugăciune şi…

Luntrea fiinţei mele înoată prin

                            nemărginirea cuvintelor,

zeul poeziei mă ştie din cărţi şi din suspine;

o dată pe veac am dreptul să intru

                            în Sfânta Sfintelor,

să aduc ardere de tot versuri şi rosturi depline.

Mi-e grea călimara de sens şi de

                             doruri latente,

destinul îmi atârnă de o stea în devenire,

aştept răbdător în…

Mersul la biserică, duminică de duminică, e un traseu urcător prin codrii de munte, plin de pericole, spre vârf. Fiecare Sfântă Liturghie reprezintă un copac marcat, astfel că dacă lipseşti două-trei duminici la rând rişti să te rătăceşti şi să te mănânce lupii.

Noi, românii, suntem avantajaţi: ne bucurăm deopotrivă şi de cultura noastră şi de cea europeană şi mondială. Occidentalii, în infatuarea lor, nu sunt interesaţi de cultura noastră şi n-au cum s-o înţeleagă. Sunt…

Un matematician mi-a spus

că distanţa cea mai scurtă dintre două puncte

se numeşte linie dreaptă.

Un înger mi-a şoptit

că linia dreaptă dintre două suflete se cheamă iubire.

Ploaia cădea incestuos şi solemn

în spirala veşnic perpendiculară

pe zborul păsărilor emigrante.

-Ştii ceva? - mi-a mai zis îngerul -

Omul este o bisectoare din sânge şi timp

între lumină şi întuneric,

între bine şi rău,

între viaţă şi…

Iubito,

îţi dau o veste bună:

trandafirul pe care 

în suflet mi l-ai sădit

în ziua când ne-am despărţit

a-nflorit.

L-au ajutat să odrăslească

amare, fecunde,

lacrimile durerilor tale profunde.

Acum, de la el,

întreg sufletul mi-e înmiresmat,

mi s-au mai îndulcit

chiar şi rănile lăsate de păcat.

Doar că ţepii lui ascuţiţi

ca acele de pin

mă mai zgârie pe vise

uneori, când…

http://armoniiculturale.ro/wp-content/uploads/2015/10/MURESANU-220x201.jpg 220w, http://armoniiculturale.ro/wp-content/uploads/2015/10/MURESANU-60x55.jpg 60w" />

Tu, STRĂINE, cel care-mi vorbeşti ţara de rău,

M-am plictisit să aud aceleaşi stereotipuri false…

Vino, dimineaţă frumoasă de mai,

cu creanga ta verde desprinsă din rai,

cu cerul tău tandru ca un zâmbet subtil,

cu soarele-ţi vesel ca un joc de copil!

Vino, dimineaţă curată de mai

cu ochii de-azur şi cu părul bălai,

cu izvoare de dor şi cu braţe de flori,

cu penaj în alb-negru şi cu vise-n culori!

Vino, dimineaţă-nsorită de mai

cu utrenii pe buze şi dulceaţă în grai,

cu voal de zefir, cu feeric…

Florin T. Roman: Ce mai faceţi, domnule Eminescu?

MIHAI EMINESCU: Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolu-l ascult. (Revedere)

Dar în restul anului?

Problema morţii lumii o dezleg. (Cărţile)

Ce e poezia în opinia Domniei voastre?

Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea.…

după George Topîrceanu

I.

De prin lunci, de prin poieni

s-a desprins un zvon bizar,

ce-a-mpletit în zori de zi

salbe lungi de chihlimbar,

versuri dulci de poezii

pentru flori

albe, de crin

şi viori

de cer…

La 18 martie 2017 ilustrul nostru intelectual a împlinit frumoasa vârsă de 60 de ani.

Dacă cineva nu e la curent cu sensul actual al cuvântului “naţionalism” îl poate lesne afla din DEX - ediţia a II-a: doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor şi aspiraţiilor naţionale, sau din Marele dicţionar de neologisme:  politică şi ideologie care urmăresc întreţinerea izolării şi aţâţarea urii de rasă şi naţionalitate; tendinţă de a aprecia exclusiv şi exagerat tot ceea ce aparţine propriei naţiuni.

Nelăsându-se deloc afectat de…

Cum, nu vedeţi
rugăciunile sfinţilor
plutind pe aripi
de tămâie?

Cum, nu auziţi
rugăciunile sfinţilor
cutremurând timpane
de arhangheli şi cer?

Cum, nu recunoaşteţi
rugăciunile sfinţilor
în para focului
ce mistuie zei şi păcat?

Nici eu.
Haideţi să-l întrebăm
pe Prometeu!
Sau poate mai bine
pe Dumnezeu!

Cred că secolul XX a fost numit secolul vitezei pentru că acest secol a accelerat viteza omului spre Sfârşitul lumii.

E-adevărat, cu o floare nu se face primăvară. Dar cei din jurul respectivei flori se pot bucura de existenţa ei, admirând-o şi mirosind-o, iar cei de departe pot veni la ea.

Când eram tânăr magistrat, mă simţeam foarte încântat atunci când poliţiştii mă salutau cu formula: Să trăiţi ! Acum am devenit impasibil. Singurele mângâieri ale mele sunt…

Când soarele răsare şi primăvara vine

Cresc muguri şi vlăstare pe pieptul său bătrân;

Cu fală se trudeşte spre cer, spre înălţime

Şi capul îl ridică în semn că e stăpân

Peste natura-întreagă, ce-n faţă îi apare

La scară mult redusă, aproape un nimic,

Şi ar vrea să tot crească, s-ajungă pân’ la soare,

Dar soarele-i departe şi el e încă mic.

Dar tocmai când se-înalţă mai mândru ca oricând

Şi din tulpina-i groasă…

Nu se poate spune despre Mircea Dinescu că este un poet de mâna a doua. Dar nici că este un poet mare nu se poate spune, în ciuda faptului că a fost premiat cu numeroase premii literare, inclusiv cu Premiul Herder. (Ştiu prea bine în ce epocă a culturii ne aflăm, cunosc la fel de bine cine acordă „marile premii naţionale şi internaţionale”, pe ce criterii şi în ce condiţii).

O dovadă semnificativă a aserţiunilor din primul alineat o constituie parcurgerea, filă cu filă, a cele mai…

Am privit în ochii unei stele ce apunea,

pâlpâind, întru scorbura infinită a nopţii,

şi-am găsit umbra unei fericiri ucigaşe

ce mă pândea de câteva vieţi şi ceva.

Privirile noastre s-au întrepătruns

în bezna pustie şi rece

ca două cuţite ascuţite spre timp:

iscodirea mea i-a pătruns în nucleul veşted

iar în mine şi-au făcut cuib ochii ei muribunzi.

În clipa întâlnirii am simţit ceva neobişnuit,

aşa, ca şi…

XIII.

Mai trebuie oare să aştept

să-mi cadă bruma pe veşmânt

când totul curge clar, precis,

spre infailibilul mormânt?

XIV.

De ce mi-e oare-atât de greu

să urc de-acum spre primăvară

purtându-mi scheletul pe umeri

fără să-l simt o povară?

XV.

Mă mai întreb nebun şi orb

spre care ţintă să mă-ndrept

când ştiu preabine că-n adânc

adăpostesc un drum prea…

            Noica, în al său Jurnal filosofic, spunea că verbul vremurilor noastre nu mai e „a fi” ci „a avea”. Din păcate, în contextul postmodern multiculturalist, mulţi dintre scriitorii contemporani au căzut pradă acestui ultim verb. Se scrie mai ales pentru succes imediat, pentru premii, bani, pentru îmbogăţirea CV-ului, se „execută” literatură la comandă sau la modă. Această capcană nu este deloc una nouă, ea regăsindu-se şi în epoca lui M. Kogălniceanu care, considerat de G. Călinescu…