Pe un monument funerar

al cimitirului din Sebiş

stă sculptat epitaful:

„Lumea e o umbră,

Viaţa e un vis,

Sufletelor noastre

Cerul e deschis.”

Femeia care e îngropată acolo

se numeşte Nădejdea.

(Nu e metaforă, se poate verifica).

Pe un alt monument funerar

al cimitirului din Sebiş

stă sculptat epitaful:

„Trecător, opreşte pasul

Şi priveşte-acest mormânt,

Că ce eşti am fost odată

Şi…

Duşmanii au mai mare nevoie de iubirea noastră decât prietenii noştri.

Când apare Dan Puric la TV, dispar toţi ceilalţi purici de pe ecran, dar dispar şi păduchii şi ploşniţele de prin studiouri. Vă daţi seama ce paradox? Un puric cu efect de insecticid.

Nu judecaţi preoţii. Ei sunt luptători în linia întâi a frontului. Aşa că nu e de mirare că unii sunt răniţi iar alţii cad în luptă.

Aproape toţi politicienii actuali ai României nu sunt…

Îmi place teribil blasfemia asta: Dumnezeu e un tip îngust la minte; nu ştie altceva decât: iubire, iubire, iubire.

Trebuie să depăşim moartea, nu să scăpăm de ea.

Ţara asta nu are nevoie de politicieni, ci de chirurgi.

Am fost întrebat de mai multe ori de ce nu mă fac preot. Am răspuns de fiecare dată cu cuvintele lui Ţuţea, că sunt deja preot. E-adevărat, nu am parohie, dar predic şi spovedesc pe unde-apuc.

În subsolul…

O cămăruţă-ngustă, dar curată,                  

ce nu se ştie când a fost durată,                 

cu-aspectul învechit, ca de chilie                 

în care-şi duce zilele o monahie,                  

un pat precum o veche piesă de muzeu,     

în care se-odihneşte, parcă, Dumnezeu,      

un scurt cuptor cu plită, văruit,                      

ce-i de pe vremea regelui zidit,                      

o masă mică într-un colţ…

Bună dimineaţa, pălmi ce munciţi pentru pâine,

Bună dimineaţa, dragoste sfântă de ţară,

Bună dimineaţa, izvor ce susuri spre mâine,

Bună dimineaţa, zi însorită de vară!

Bună dimineaţa, fete zglobii şi frumoase,

Bună dimineaţa, minţi sănătoase, betege,

Bună dimineaţa, peniţe, strunguri şi coase,          

dezamăgiri, vise ce stau la rând să se-nchege!

Bună ziua, soare rătăcitor fără masuri,

Bună ziua, inimi cu bucurii sau…

                                Motto: „Iubita mea, să ne-aruncăm în mare,

                                             Împleticiţi în sare şi guvizi,

                                             Să fie marea templul nunţii noastre,

                                             Pe urmă, uşa ţărmului s-o-nchizi”.

   …

Din Groşii Băii Mari plecat în lume

făcuşi cu Dumnezeu un legământ,

că taragotul tău e-o rugăciune

şi în plămânii tăi e Duhul Sfânt.

Ciobanii toţi s-au întâlnit în tine

cu tot cu fluiere, cu oi, cu stâni,

iar Transilvania pe piept de ţine

şi Maramureşul te are-n pâini.

Rapsozii, codrii, Mărţişorul, munţii,

Maria, Mărioara şi Grigore,

cu ochii-nchişi sub ridurile frunţii

cântă cu tine jocuri, doine,…

Puteţi să smulgeţi carnea

din codrii ce mai sunt,

să vindeţi foarte ieftin

străbunii din mormânt,

Puteţi să rupeţi pagini

din a Istoriei carte,

să sugeţi încă sânge

dintr-un popor pe moarte,

Puteţi să zdrobiţi munţii,

să prădaţi veşnic ţara ,

dar nu puteţi să ţineţi

în lanţuri primăvara!

Doamne, îţi dedic poemul vieţii mele

ca o ardere de tot

pe altarul veşnicei recunoştinţe.

Hai, vino, poposeşte în lacrima

umilei regăsiri,

şterge sudoarea de pe fruntea-mi

chinuită de frământări

cu adierile primăvăratice ale firii,

dă-mi să beau din cupele iertării

dulcele nectar al binecuvântării

şi-ajută-mă să-nvăţ pe de rost că

nu poţi culege poamele-învierii

decât cu mâinile cu care-mparţi…

„Mihai Beniuc e lemnul din grindă pe care atârnă secera, fierul spălat în sângele grâului şi încovoiat ca spinarea ţăranului aducând pâine, mânerul plin de răni deschise, zimţii, văile prin care sudoarea curge în pământ, în netimpul din trupul pământului, înviindu-i ierburile, semănându-i fluturi pe comori şi perechi de mărgăritare peste căţelul ce latră miezul nopţii şi stă cu labele suite pe blesteme şi nădejdi”, scria undeva Fănuş Neagu, prieten al poetului.

În calitate de…

Există un singur ecumenism autentic: aderarea tuturor religiilor şi confesiunilor la Ortodoxie.

Timpul este o sumă de decizii.

Preoţia ortodoxă nu e nici meserie, nici funcţie. Preoţia ortodoxă e misiune divină. Deci, preoţii ortodocşi nu şi-au ales ei singuri misiunea, ci Hristos le-a încredinţat-o. Aşa că cei care îi urăsc şi îi batjocoresc, pe Hristos îl urăsc şi îl batjocoresc. Dar şi preotul care nu îşi îndeplineşte misiunea cu vrednicie îl urmează pe…

Nu mai mi-e teamă de costume negre

croite pentru noaptea asta, special,

nici de schelete scârţâind funebru

în timpul unui dans la acest bal,

Ba chiar zâmbesc când feţe înnegrite

cu ochi holbaţi şi gura într-o parte

se sperie şi râd apoi cu lacrimi.   

Uite, copiii nu se tem de moarte!

Strigoii? Sunt cuminţi şi chiar simpatici.

Zmeii şi monştri – inşi de catifea!

Iar dimineaţa coase, mături,…

-repostare -

Dor trădările, dor

iar cerul s-a obişnuit cu sfâşierea;

în acest anotimp al însingurării

să încercăm să ne-mprietenim cu florile.

Cresc prea mulţi mărăcini

pe cărarea care duce înspre însumi,

timpul, galant seducător,

ucide generaţii de speranţe,

lumea e tot mai mică

dar distanţele dintre oameni tot mai mari

(uneori suferinţa colectivă comprimă aceste distanţe,

însă doar pe termen…

                                  Motto:

                                      “Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin.”

                                                                                Mircea Dinescu

Sunt liber, Toamnă, cerul mă ştie pe de rost

şi păsările toate îmi freamătă prin sânge,

cum m-aş putea întoarce în huma care-am fost

când stelele mă cheamă şi doar mormântul plânge?

Sunt liber,…

Tot ce am făcut bine n-am făcut eu, ci Dumnezeu, prin mine. Tot ce am făcut rău, am făcut eu, şi n-am nici o scuză. Mă întreb, atunci: Nu sunt vrednic de pedeapsă? Şi totuşi, mila Lui...

Prin venele mele nu curge sânge. Prin venele mele curge ortodoxie.

La întrebarea „Ce mai faci?” ar trebui să răspundem întotdeauna: „Mai bine decât merit !”

Da, capul plecat sabia nu-l taie. Însă atenţie! Uneori îl taie barda sau ghilotina. Nu trebuie să fim…

Undeva, într-o pădure virgină de stejar,

două stâlpări atingându-se discret

în bătaia vântului,

şi luna strălucind duios peste sărutul lor…

Undeva, dincolo de durere,

copilul din mine şi copilul din tine

alergând ţinându-se de mână printre stele,

neştiind ce-s dragostea trupească,

ura, răutatea, mândria…

Undeva, pe braţele unei cruci de piatră

dintr-un cimitir de sat,

un porumbel şi-o…

Cu mâinile rezemate de pervazul unui vis ucis

stau şi privesc pe fereastra acestei toamne

cum se deschid din nou rănile timpului,

cum se deschid din nou rănile timpului

şi sângerează

frunze îngălbenite,

must înroşit,

melancolie,

lumină crepusculară,

amintiri de vară,

poezie…

Cu mâinile rezemate de pervazul unui vis ucis

stau şi privesc pe fereastra acestei toamne

cum se deschid iarăşi rănile…

EMOŢIA ŞI MESAJUL POEZIEI

ÎN RAPORT CU STILISTICA ŞI PROZODIA

Am observat cu stupoare că poezia contemporană de formă clasică pune accentul în mod exacerbat pe stilistică şi prozodie, diminuând, până la anulare uneori, emoţia şi mesajul. Mai ales poeţii tineri, ca în povestea cu fata moşului şi fata babei, aleg cutia frumoasă pe dinafară, sclipitoare, dar lipsită de conţinut.

Critica…

FESTIVALUL LIMBII ROMÂNE – MONEASA 2017

Urmaşilor mei Văcăreşti!

Las vouă moştenire:

Creşterea limbei româneşti

Şi-a patriei cinstire. 

               (IenăchițăVăcărescu -1740-1797)

            Ediția a IV-a a Zilei Limbii Române s-a sărbătorit, într-o atmosferă românească de mare suflet, printr-un festival ce a avut loc în zilele de 30 și 31 august, în staţiunea Moneasa,…