Puteţi să smulgeţi carnea

din codrii ce mai sunt,

să vindeţi foarte ieftin

străbunii din mormânt,

Puteţi să rupeţi pagini

din a Istoriei carte,

să sugeţi încă sânge

dintr-un popor pe moarte,

Puteţi să zdrobiţi munţii,

să prădaţi veşnic ţara ,

dar nu puteţi să ţineţi

în lanţuri primăvara!

Doamne, îţi dedic poemul vieţii mele

ca o ardere de tot

pe altarul veşnicei recunoştinţe.

Hai, vino, poposeşte în lacrima

umilei regăsiri,

şterge sudoarea de pe fruntea-mi

chinuită de frământări

cu adierile primăvăratice ale firii,

dă-mi să beau din cupele iertării

dulcele nectar al binecuvântării

şi-ajută-mă să-nvăţ pe de rost că

nu poţi culege poamele-învierii

decât cu mâinile cu care-mparţi…

„Mihai Beniuc e lemnul din grindă pe care atârnă secera, fierul spălat în sângele grâului şi încovoiat ca spinarea ţăranului aducând pâine, mânerul plin de răni deschise, zimţii, văile prin care sudoarea curge în pământ, în netimpul din trupul pământului, înviindu-i ierburile, semănându-i fluturi pe comori şi perechi de mărgăritare peste căţelul ce latră miezul nopţii şi stă cu labele suite pe blesteme şi nădejdi”, scria undeva Fănuş Neagu, prieten al poetului.

În calitate de…

Există un singur ecumenism autentic: aderarea tuturor religiilor şi confesiunilor la Ortodoxie.

Timpul este o sumă de decizii.

Preoţia ortodoxă nu e nici meserie, nici funcţie. Preoţia ortodoxă e misiune divină. Deci, preoţii ortodocşi nu şi-au ales ei singuri misiunea, ci Hristos le-a încredinţat-o. Aşa că cei care îi urăsc şi îi batjocoresc, pe Hristos îl urăsc şi îl batjocoresc. Dar şi preotul care nu îşi îndeplineşte misiunea cu vrednicie îl urmează pe…

Nu mai mi-e teamă de costume negre

croite pentru noaptea asta, special,

nici de schelete scârţâind funebru

în timpul unui dans la acest bal,

Ba chiar zâmbesc când feţe înnegrite

cu ochi holbaţi şi gura într-o parte

se sperie şi râd apoi cu lacrimi.   

Uite, copiii nu se tem de moarte!

Strigoii? Sunt cuminţi şi chiar simpatici.

Zmeii şi monştri – inşi de catifea!

Iar dimineaţa coase, mături,…

-repostare -

Dor trădările, dor

iar cerul s-a obişnuit cu sfâşierea;

în acest anotimp al însingurării

să încercăm să ne-mprietenim cu florile.

Cresc prea mulţi mărăcini

pe cărarea care duce înspre însumi,

timpul, galant seducător,

ucide generaţii de speranţe,

lumea e tot mai mică

dar distanţele dintre oameni tot mai mari

(uneori suferinţa colectivă comprimă aceste distanţe,

însă doar pe termen…

                                  Motto:

                                      “Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin.”

                                                                                Mircea Dinescu

Sunt liber, Toamnă, cerul mă ştie pe de rost

şi păsările toate îmi freamătă prin sânge,

cum m-aş putea întoarce în huma care-am fost

când stelele mă cheamă şi doar mormântul plânge?

Sunt liber,…

Tot ce am făcut bine n-am făcut eu, ci Dumnezeu, prin mine. Tot ce am făcut rău, am făcut eu, şi n-am nici o scuză. Mă întreb, atunci: Nu sunt vrednic de pedeapsă? Şi totuşi, mila Lui...

Prin venele mele nu curge sânge. Prin venele mele curge ortodoxie.

La întrebarea „Ce mai faci?” ar trebui să răspundem întotdeauna: „Mai bine decât merit !”

Da, capul plecat sabia nu-l taie. Însă atenţie! Uneori îl taie barda sau ghilotina. Nu trebuie să fim…

Undeva, într-o pădure virgină de stejar,

două stâlpări atingându-se discret

în bătaia vântului,

şi luna strălucind duios peste sărutul lor…

Undeva, dincolo de durere,

copilul din mine şi copilul din tine

alergând ţinându-se de mână printre stele,

neştiind ce-s dragostea trupească,

ura, răutatea, mândria…

Undeva, pe braţele unei cruci de piatră

dintr-un cimitir de sat,

un porumbel şi-o…

Cu mâinile rezemate de pervazul unui vis ucis

stau şi privesc pe fereastra acestei toamne

cum se deschid din nou rănile timpului,

cum se deschid din nou rănile timpului

şi sângerează

frunze îngălbenite,

must înroşit,

melancolie,

lumină crepusculară,

amintiri de vară,

poezie…

Cu mâinile rezemate de pervazul unui vis ucis

stau şi privesc pe fereastra acestei toamne

cum se deschid iarăşi rănile…

EMOŢIA ŞI MESAJUL POEZIEI

ÎN RAPORT CU STILISTICA ŞI PROZODIA

Am observat cu stupoare că poezia contemporană de formă clasică pune accentul în mod exacerbat pe stilistică şi prozodie, diminuând, până la anulare uneori, emoţia şi mesajul. Mai ales poeţii tineri, ca în povestea cu fata moşului şi fata babei, aleg cutia frumoasă pe dinafară, sclipitoare, dar lipsită de conţinut.

Critica…

FESTIVALUL LIMBII ROMÂNE – MONEASA 2017

Urmaşilor mei Văcăreşti!

Las vouă moştenire:

Creşterea limbei româneşti

Şi-a patriei cinstire. 

               (IenăchițăVăcărescu -1740-1797)

            Ediția a IV-a a Zilei Limbii Române s-a sărbătorit, într-o atmosferă românească de mare suflet, printr-un festival ce a avut loc în zilele de 30 și 31 august, în staţiunea Moneasa,…

„Ce este scriitorul? Un creator de monumente morale

făcute cu spiritul și cu mâna.” (George Călinescu)

Scriitorul Florin T. Roman este fiu al meleagurilor arădene. S-a născut la Sebiș, licențiat al Facultății de Drept a Universității din București, este procuror, membru al Asociației Magistraților din România și al Asociației Procurorilor din România, membru fondator al Societății pentru Justiție. Este colaborator al mai multor…

Pentru sufletul acestui neam,

izvorât din lacrimă de sânge

şi deprins a suspina şi-a plânge,

Eminescu-i rană şi balsam.

Pentru oamenii acestui plai,

care şi-au păstrat credinţa vie

şi trăiesc cu dor de veşnicie,

Eminescu-i un crâmpei de rai.

Însă pentru viermi lumina-i chin,

ei nu pot privi nici chiar la stele;

pentru iude şi alte lichele

Eminescu-i fiere şi venin.

Rugăciune şi…

Luntrea fiinţei mele înoată prin

                            nemărginirea cuvintelor,

zeul poeziei mă ştie din cărţi şi din suspine;

o dată pe veac am dreptul să intru

                            în Sfânta Sfintelor,

să aduc ardere de tot versuri şi rosturi depline.

Mi-e grea călimara de sens şi de

                             doruri latente,

destinul îmi atârnă de o stea în devenire,

aştept răbdător în…

Mersul la biserică, duminică de duminică, e un traseu urcător prin codrii de munte, plin de pericole, spre vârf. Fiecare Sfântă Liturghie reprezintă un copac marcat, astfel că dacă lipseşti două-trei duminici la rând rişti să te rătăceşti şi să te mănânce lupii.

Noi, românii, suntem avantajaţi: ne bucurăm deopotrivă şi de cultura noastră şi de cea europeană şi mondială. Occidentalii, în infatuarea lor, nu sunt interesaţi de cultura noastră şi n-au cum s-o înţeleagă. Sunt…

Un matematician mi-a spus

că distanţa cea mai scurtă dintre două puncte

se numeşte linie dreaptă.

Un înger mi-a şoptit

că linia dreaptă dintre două suflete se cheamă iubire.

Ploaia cădea incestuos şi solemn

în spirala veşnic perpendiculară

pe zborul păsărilor emigrante.

-Ştii ceva? - mi-a mai zis îngerul -

Omul este o bisectoare din sânge şi timp

între lumină şi întuneric,

între bine şi rău,

între viaţă şi…

Iubito,

îţi dau o veste bună:

trandafirul pe care 

în suflet mi l-ai sădit

în ziua când ne-am despărţit

a-nflorit.

L-au ajutat să odrăslească

amare, fecunde,

lacrimile durerilor tale profunde.

Acum, de la el,

întreg sufletul mi-e înmiresmat,

mi s-au mai îndulcit

chiar şi rănile lăsate de păcat.

Doar că ţepii lui ascuţiţi

ca acele de pin

mă mai zgârie pe vise

uneori, când…