Florin T. Roman's Blog (113)

Rapsodia poeziei române - partea I

               

                <p>MOTTO: “Sunt suflet din sufletul neamului meu<br>

                                   Şi-i cant bucuria şi-amarul –(…)<br>

                                   Sunt inimă-n inima neamului meu<br>

                                   Şi-i cant şi iubirea şi ura!”<br>

                                             (Coşbuc, din poezia “Poetul”) </p>

<p>I. <br>

Ah! Iată…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Mai 21, 2016 la 3:26pm — Nu sunt comentarii

Ecouri ale bătăilor inimii mele - IV

Între pământul din care am fost luat şi cerul în care pot ajunge...

În biserică n-are voie să-ţi fie cald sau frig; n-are voie să-ţi fie foame sau sete; n-are voie să-ţi fie rău sau să te doară ceva. În biserică n-are voie să-ţi fie decât Dumnezeu.

Biserica este depozitul şi laboratorul de reproducere a Revelaţiei.

Ce meserii interesante sunt cele de gropar, medic legist sau lucrător la pompe funebre ! Câtă filosofie poţi învăţa ! Şi câtă teologie…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Mai 16, 2016 la 5:00pm — Nu sunt comentarii

Cu durere şi dragoste despre artistul contemporan

MOTTO: „Acest lucru gingaş, înaripat şi sacru.”

(definiţia platoniană a poeziei, ce poate fi extinsă asupra artei, în general)

„Şerpi sub piele”, „venin”, ”holograme”, „Sexy” (cu majusculă), „Extraterestru” (cu majusculă), „sinucigaş”, „epileptic”, „coşmar”, „nitroglicerină”, „aragazul vechi din beci”, „boschetar”, „sens giratoriu”, „sadic”, „monştrii”, „kim basinger” (cu minuscule), „tokio” (cu minusculă), „dumnezeu” (cu minusculă!), „excitare” (sexuală –n.s.), „BMW”,…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Mai 10, 2016 la 2:56pm — Nu sunt comentarii

Ecouri ale bătăilor inimii mele - 3

Nu e bine să ai multe idei deodată; te poţi îneca în ele.

 

Dacă autorizaţi parade pentru homosexuali, autorizaţi şi parade pentru pedofili şi zoofili.

 

Paradodoxul e o constantă a creştinismului. Însuşi creştinismul e un paradox al istoriei.

 

O biserică se poate construi nu numai din cărămizi, ci şi din cuvinte.

 

Icoanele sunt ferestre spre Împărăţia Cerurilor.

 

Nu vă feriţi să cântaţi cântece de slavă lui Dumnezeu…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Mai 6, 2016 la 1:42pm — Nu sunt comentarii

Tânguire de îngropare

Iartă-mă, apă murdară de râu,

Iertaţi-mă, păsări fără de glas,

Iartă-mă, mlaştină până la brâu,

Iartă-mă, codrule fără lujeri rămas.

Iartă-mă, pajişte înecată în lavă,

Iartă-mă, lan scufundat în noroi,

Iartă-mă, aer îmbâcsit de otravă,

Iartă-mă, patrie fără eroi.

Iartă-mă, drum ce nu duci nicăieri,

Iertaţi-mă, tăceri înecate-n cuvinte,

Iartă-mă, chin ce nu duci mângâieri,

Iertaţi-mă, paşi înapoi…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Aprilie 25, 2016 la 4:12pm — Nu sunt comentarii

Rază de soare

Din când în când se-adună oceanul

de lacrimi şi sare, strop cu strop,

flux şi reflux, furtună, potop;

ca oarecând Ulise, pe drumul de întoarcere,

sunt în pericol de înec, aproape pierind,

dar e de-ajuns o rază de soare

la momentul potrivit, de care să mă prind.

Da, o simplă, efemeră rază de soare

şi hop, m-am ridicat în picioare

precum un viteaz ameţit de vin,

precum un artist zguduit de destin,

la renunţări, la înfrângeri…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Aprilie 19, 2016 la 4:56pm — Nu sunt comentarii

Portarul

Era odată, într-un orăşel îndepărtat, un bărbat cam de 50 de ani, care trăia, împreună cu soţia sa, dintr-o modestă leafă pe care o primea de la lăptăria oraşului, unde lucra ca portar. Viaţa nu le făcuse cadou nici un copil. Bietul portar şi soţia lui nu ştiau nici să scrie, nici să citească.

După ani buni de muncă la lăptărie, într-o zi, pe neaşteptate, sosi o veste ca un trăznet: În ţară se dăduse o lege conform căreia toţi portarii trebuia să aibă studii de cel puţin 4 clase. În…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Aprilie 8, 2016 la 4:26pm — Nu sunt comentarii

Suspin XIII

Văd zborul unui stol de aripi
trăgându-şi umbra peste vârf de pădure
în ritm solemn şi seren
de sentimente cenuşii, imature.

Of, mă doare această primăvară
în visuri de flori grav rănită
cu amintiri de crengi încă netrezite
şi cu pălărie albă de munţi încă netopită.

Adăugat de Florin T. Roman la Aprilie 2, 2016 la 11:29am — Nu sunt comentarii

Timpul

                                   TIMPUL

     a murit cu ceasul pe mână la fereastra unde soarele

           trebuia să apună. Leşul lui se scurgea printre

               secole arse de furtuni glaciare, printre

                   suflete stoarse…  Zgâriat pe obraz…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Martie 29, 2016 la 3:29pm — Nu sunt comentarii

Scrisoare către deţinuţii politici

Vă sărut

cu buzele mele murdare

pe frunte, pe mâini, pe picioare,

pe răni,

pe lanţuri, zăbrele,

pe sufletele prefăcute în stele,

şi vă mulţumesc

cu răsăritul, cu amurgul,

cu muntele, cu marea,

pentru sângele,

lacrimile, puroiul,

sudoarea

cu care aţi udat

Grădina Maicii Domnului

în care au început deja

să crească

florile ce nu mai ştiu

să se ofilească,

şi care-ţi surâd

când ierţi şi iubeşti,…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Martie 21, 2016 la 9:54am — Nu sunt comentarii

Ce am învăţat eu de pe site-urile literare

Motto 1:

„Copilă, tu crede ce poeţii scriu

Căci lor li s-a dat o putere

Să-audă mai bine, să simtă mai viu

Întregă a lumii durere.”

(Coşbuc)

Datorită acestui motiv –

Motto 2:

„Deşi mă ceartă exegeţii

eu îi iubesc pe toţi poeţii”.

(subsemnatul)

Până nu demult visam să ajung un poet notoriu, cu premii importante în palmares, cu volume publicate în mii de exemplare şi traduse în mai multe limbi, cu solicitări de…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Martie 10, 2016 la 2:19pm — Nu sunt comentarii

Omnia vincit amor!

Iată, stau aplecat peste această ultimă coală

a caietului în care îmi scriu poeziile.

E o coală albă, imaculată. Singura.

Foaia imaculată odrăsleşte cuvinte nedesluşite,

din care tu îmi răsari, zveltă şi nobilă,

precum o aristocrată bizantină

cu umerii goi şi cu fruntea senină,

castă ca Athena, orgolioasă ca şi Casiopeea.

Mă iei la braţ şi urcăm împreună sub clar de lună

într-o nacelă cât o jumătate de nucă,

purtată în zbor de o pasăre…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Martie 1, 2016 la 2:32pm — 2 Comentarii

Poveste cu Fărcaş

Într-o superbă dimineaţă de mai

l-am pus pe Fărcaş să-mi cânte de pe-un CD

şi m-am întins liniştit pe canapea, cu faţa în sus.

Am închis ochii şi după câteva clipe

am simţit cum sufletul îmi părăseşte trupul

şi urcă încet, încet, sus, sus de tot,

până la o margine de nor răzleţ,

unde sufletul meu se întâlni cu sufletul lui Fărcaş.

Sufletele noastre îşi dădură mâna

şi porniră în zbor de-a lungul şi de-a latul ţării.

Ce frumos era! Şi noi ce…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Februarie 23, 2016 la 2:12pm — Nu sunt comentarii

Rugăciune II

Dac-aş avea puterea

să transform

noaptea în zi,

întunericul în lumină,

gerul în căldură,

nebunia în înţelepciune,

nedreptatea în dreptate,

spaima în curaj,

desfrâul în cumpătare,

păcatul în virtute,

dac-aş avea puterea

să curm suferinţa copiilor,

să dau odihnă bătrânilor,

să omor moartea cu viaţa,

să opresc timpul

într-o clipă veşnică de fericire,

dacă aş avea

toată această putere

nu aş face…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Februarie 15, 2016 la 3:25pm — Nu sunt comentarii

PROGRES ? REGRES ? STAGNARE ? – o scurtă incursiune în istoria culturală a ultimelor secole

În secolul al XV-lea, în plin Ev mediu, omenirea a început să-şi îndrepte privirea spre trecut, redescoperind uimită valorile culturale ale Antichităţii. Aristotel a fost şters de praf şi aşezat la lumină, Afrodita a fost înviată, gândirea precreştină a fost reactivată. După schisma din 1054, în Biserica Catolică îşi făcuse apariţia moda stilului arhitectural gotic, care combina inovaţia culturală cu gustul pentru fast, exprimând o interpretare marcat seculară a arhitecturii monahale. În…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Februarie 2, 2016 la 4:48pm — Nu sunt comentarii

Ninsoare în luna lui Gerar

Ciuleşte-ţi urechile, suflete al meu

şi-ascultă cum plânge cerul de ianuarie

cu lacrimi de zăpadă;

în palmele tristeţii azi s-a născut o stea.

Ninge, ninge fluent şi insistent

linişte, linişte, iată vin pe a vieţii cărare

Anul cel Nou şi Vasile cel Mare.

Argintul se cerne peste câmpuri, pe ape,

pe case, pe codrii, pe zboruri de corbi

şi pe nedumerirea mea,

peste garduri se-aştern capiteluri de nea.

Ninge, ninge subtil şi versatil…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Ianuarie 19, 2016 la 9:18am — 1 Comentariu

CLUB COLECTIV - Ecouri ale bătăilor inimii mele

Tragedia intrată în conştiinţa publică sub denumirea de „Club Colectiv” mi-a oferit prilejul ca, meditând, să trag anumite învăţăminte şi totodată să recapitulez câteva lecţii de viaţă. Le expun în cele ce urmează astăzi, 11 decembrie 2015, când încep parastasele de şase săptămâni:

A iubi înseamnă a suferi.

Când dai vina pe altcineva pentru necazurile tale, îţi provoci o falsă uşurare a mustrării conştiinţei. Uşurarea e falsă pentru că nu îţi rezolvă problema ci, dimpotrivă, o…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Decembrie 11, 2015 la 2:19pm — Nu sunt comentarii

Rugăciune IV

Într-o după-amiază mohorâtă

de toamnă târzie

mă întorceam de la muncă,

îngândurat şi trist,

pe aceeaşi imuabilă alee

din acelaşi imuabil parc,

printre aceiaşi imuabili castani,

iar o frunză desprinsă

de undeva de sus

mi-a căzut pe creştetul capului,

mi s-a prelins pe frunte,

apoi pe umăr

şi s-a pierdut tăcută

printre urmele paşilor mei

şi mai tăcuţi.

Când am ajuns acasă

şi-am dat întâmplător cu ochii

de…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Noiembrie 2, 2015 la 3:39pm — Nu sunt comentarii

Imuabilitate

Aceeaşi toamnă, an de an,
Acelaşi soare risipit
Acelaşi dezbrăcat castan
Acelaşi suflet pustiit

Aceeaşi nori rebeli şi suri
Aceleaşi crengi decolorate
Aceiaşi pomi fără păduri
Aceleaşi râuri agitate

Aceleaşi frunze ruginite
Aceeaşi zare sfâşiată
Aceleaşi ciori preaobosite
Aceeaşi taină neaflată

Aceleaşi stoluri care pleacă
Aceleaşi spaime care vin
Aceleaşi inimi care seacă
Acelaşi preabăut venin.

Adăugat de Florin T. Roman la Octombrie 21, 2015 la 3:31pm — Nu sunt comentarii

Rugăciune I

Fii, Doamne,
cu toate copilele,
cu toate fetele,
cu toate femeile
din lume,
binecuvântează-le
viaţa şi visele,
scutură-le
zgura de efemer
de pe inimi,
dăruieşte-le iarăşi
uterul primordial
şi sărută-le candid
pe frunte
şi pe destin.
Amin!

Adăugat de Florin T. Roman la Octombrie 8, 2015 la 4:09pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor