Florin T. Roman's Blog (113)

Rugăciune 10

Fă-mă, Doamne, loc de întâlnire.

Să se-ntâlnească în mine

apostolii cu proorocii,

cerul cu marea

şi soarele cu luna,

Crucea cu Învierea,

dreptatea cu pacea,

adevărul cu iubirea,

duşmanii cu prietenii,

Fiul Tău cu Mama Lui,

fericirea cu veşnicia,

lacrima cu zâmbetul,

noaptea cu ziua,

munţii cu adâncul,

lumina cu sfinţii

şi copiii cu îngerii.

 

Fă-mă, Doamne, loc de…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Decembrie 11, 2014 la 3:45pm — Nu sunt comentarii

Fulg de nea

Fulg de nea dintr-o poveste

agăţată într-un brad,

de ce nu vrei tu să crezi

că iubirile nu cad?

 

Fulg de nea frumos, dar rece

cu origini într-un nor,

de ce nu vrei să-nţelegi

că iubirile nu mor?

 

Fulg de nea rătăcitor,

de ce nu vrei tu să ştii

că iubirile curate

toate-s numai flăcări vii?

 

De ce nu vrei tu să-nveţi

când te-aşezi pe văi sau creste

că iubirile-s…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Decembrie 3, 2014 la 3:03pm — Nu sunt comentarii

Rugăciune de mulţumire

       Doamne sfinte, Dumnezeul nostru, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, Ziditorule şi Făcătorule a toate, îţi mulţumesc pentru bucuria pe care mi-ai făcut-o de a mă  trimite să mă nasc în România.

       Pentru Podişul Transilvaniei, pentru spicul auriu al Bărăganului, pentru faţa brăzdată de soare şi mâinile bătătorite de muncă ale ţăranului, pentru doinele şi baladele strămoşeşti, pentru Eminescu, Slavici şi Iorga, pentru bordeiul din chirpici şi Atheneu, pentru odăjdiile…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Decembrie 2, 2014 la 12:39pm — 9 Comentarii

Conştientizare

Ştiu, Doamne, că nu m-am rugat

niciodată cu adevărat.

Ştiu, Doamne, că nu am postit

niciodată cum ar fi trebuit.

Rogu-Te pe Tine, adună

întregul meu chin

într-un suspin

şi pune-un strop

din mila Ta nemărginită

într-o clipă

a vieţii mele atât de risipite

şi golite

ca să pricep şi eu

întru smerenie

ce spuse robul Tău iubit,

Arsenie,

cu înţelepciune,

că orice clipă poate fi un…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Noiembrie 13, 2014 la 3:26pm — 1 Comentariu

Depărtare de piatră

Imagini pentru munti de piatra imagini

Şi iar mă doare distanţa

dintre Tu şi eu,

e aceeaşi durere

şi poate totuşi alta,

sunt fariseu

sunt fariseu

sunt fariseu...

Mă mai suporţi?

Mă mai suport?

Ia-mi dalta !

Vreau să fii

singurul meu Dumnezeu !

Suprimă Tu distanţa

cu unealta !

Adăugat de Florin T. Roman la Noiembrie 7, 2014 la 12:06pm — Nu sunt comentarii

La adio tu, Adrian Păunescu (azi se împlinesc 4 ani)

(compusă la 5 noiembrie 2010 – ziua morţii poetului)

 

Ce frumos miroase a lemn şi-a veşnicie!

Frunze moarte învie natura limitrofă;

eu încerc să scriu azi o poezie,

Păunescu scrise azi ultima strofă.

 

Cât de blând adie vântul astă seară!

Cât de şters şi-arată munţii şevaletul!

Pe sub brazii falnici, ducând o chitară

Poezia-şi plânge, cu rime, poetul.

 

În acest noiembrie strâns ca pe un caier,

la…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Noiembrie 5, 2014 la 11:21am — 1 Comentariu

Frescă

Azi-noapte-am stat de vorbă

cu florile de crin

la margine de vreme

ca-ntr-un cavou de piatră

ce îl ascunde-n pântec

un castru bizantin

obişnuit cu lipsa

lăsărilor la vatră.

 

Azi-noapte-am prins de veste

ca vindecat de vrajă

că cei fugiţi din lume

şi din istoria firii

nu-s dezertori nemernici

ci sfinţi ce stau de strajă

cu flori de crin în mână

pe zidul mănăstirii.

Adăugat de Florin T. Roman la Noiembrie 3, 2014 la 2:52pm — Nu sunt comentarii

În jurul focului

Foşnesc vlăstarii, freamătă iubirea

la umbra unui carpen izolat,

unde ne retrăim copilăria

din când în când, câţiva bărbaţi din sat.

 

Suntem puţini dar amintiri sunt multe,

suntem adulţi şi totuşi tot copii;

se pleacă crengile încet, să ne asculte

poveştile trăite-n zori de zi.

 

Şi ziua scade şi se face seară

şi frunzele reintră în extaz;

timpul îşi udă pana-n călimară

şi ne pictează riduri pe…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Octombrie 23, 2014 la 2:12pm — Nu sunt comentarii

Scrisoare către mamele politicienilor români (afiş de campanie electorală)

Mame de politicieni români,

cum i-aţi crescut pe copiii voştri?

Ce lapte le-aţi dat să sugă din sâni,

mame de politicieni români?

Ce cântece de leagăn le-aţi cântat?

La ce biserici i-aţi purtat?

Cât timp aţi petrecut cu ei?

Ce rugăciuni i-aţi învăţat?

Din ce făină le-aţi copt pâini

voi, mame de politicieni români?

De ce-s fiii voştri săraci în iubire

şi bogaţi în minciuni?

De ce se sinucid copiii…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Octombrie 20, 2014 la 2:07pm — 2 Comentarii

Jurnal de pelerinaj în Ţara Sfântă

Ce poate contempla azi un poet

mergând din Bethleem spre Nazaret

la început de-octombrie fierbinte

cu Fiul Omului în suflet şi în minte?

 

Coline musulmane, cer evreu,

ficuşi în floare, Dudul lui Zaheu,

fântână, casă, îngerul Gavriil,

raze de soare, lacrimi de copil,

icoane, cruci şi stele, semiluni,

păcate, moarte, credinţă, minuni,

pământ fertil, cactuşi şi chiparoşi,

creştini tăcuţi, arabi…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Octombrie 16, 2014 la 3:11pm — 1 Comentariu

Chin

Se scutură castanii  pe drumul vieţii mele

şi freamătul lor creşte şi câinii mă-mpresoară,

eu strig la Tine, Doamne, cu nostalgii de stele,

cu plânsete de clopot, cu-îngenuncheri de seară.

 

E toamnă, iarăşi toamnă, pe uliţă şi-n viaţă

şi iar mă doare bezna din vinerea de Paşte

şi iar mă doare calea spre noua dimineaţă

şi strâng din dinţi ca-n chinul unei femei ce naşte.

Adăugat de Florin T. Roman la Octombrie 13, 2014 la 3:18pm — Nu sunt comentarii

Octombrie

E iarăşi octombrie!

Iarăşi au îngălbenit de ruşine

jumătate din frunzele verii

şi de dor jumătate din inima mea;

o frunză galbenă, o frunză verde

şi fluierul ciobanului împletind

o notă de pe pământ cu o notă din Rai.

 

E iarăşi octombrie!

Iarăşi se zgribulesc stelele pe cer

şi luna e mai strălucitoare,

iarăşi ploile îmi răcoresc paşii pierduţi

prin mirosul copilăriilor

de fum de crengi şi…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Octombrie 8, 2014 la 1:34pm — 1 Comentariu

Gânduri pe-o frunză de nu-mă-uita

Aş vrea să plâng

dar lacrimile mele

s-au rătăcit

pe căi însingurate

luându-mi sufletul

pribeag, cu ele,

uscat şi însetat

de puritate.

 

Aş vrea să strig

dar nimeni nu m-aude

toţi au plecat

pe căi înstrăinate

luându-mi oasele

anemice şi ude

şi carnea putredă

pe jumătate.

 

Aş vrea să cad

prăpastii de lumină

din zare-n zare

noapte…

Continuare

Adăugat de Florin T. Roman la Octombrie 2, 2014 la 2:29pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor