Anca Tanase's Blog (203)

Curcubeul fără verde

 

“dorul nu te omoară”

spune cinicul,

neiubitor şi neiubit…

 

dar nici să trăieşti

nu te lasă

te-aruncă-ntre acorduri

ca între corzile din ring

-un “no man’s land”,

un spaţiu destinat

zidirilor

de Ane

la temelii

de viitoare catedrale

nemântuitoare-

 

tăcerea

îşi coboară lespedea

izvorâtoare

de noapte şi de frig

peste genunchii frânţi

de…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Octombrie 5, 2014 la 12:43pm — 2 Comentarii

călătorie în adâncul meu

călătorie în adâncul meu

 

am închis uşile, ferestrele,

am tăiat curentul

pentru marea coborâre

pe scara melcată

spre capătul meu

pentru că eu

nu cred în infinit

            Coloana

se termină într-un coşciug deschis

tuturor posibilităţilor,

dar dincolo de el, deocamdată, nu e nimic…

o va continua Brâncuşi

când se întoarce puţin

cochilia melcului

e tot un fel de coloană,

dar…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Iunie 7, 2014 la 7:16pm — Nu sunt comentarii

Umbre chinezeşti...

 

sfârşit prelung de anotimp…

lumină neagră, timp bătrân…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Mai 16, 2014 la 1:18pm — Nu sunt comentarii

uşa rămâne deschisă

când ai să pleci,

să iei cu tine

tot nespusul:

cuvântul tainei

- merinde pentru drum -

cel mai curat, mai hrănitor

şi mai bogat

- măr răscumpărat -

 

Adăugat de Anca Tanase la Mai 15, 2014 la 12:29pm — Nu sunt comentarii

Tribunalul cuvintelor

 

Va fi a ne înfăţişa la tribunalul cuvintelor

şi ele ne vor judeca pre noi

se va ridica, întâi, din jilţ,

cuvântul “mamă”

ne va privi, stăruitor, în ochi

şi nu ne va acuza de nimic

 

dar noi vom şti…

 

Al doilea…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Mai 14, 2014 la 7:29am — Nu sunt comentarii

Vavilon

palizi şi reci

ne rotim, ne rotim

în burta de fier şi mortar

- leviathan -

cuiele cresc aici înlăuntru

iarba, neverde şi cu vârful în jos…

ne rotim

şi vorbim, şi vorbim

şi strigăm, şi strigăm

şi nu auzim

viţa tăiată plângând

palizi şi reci

ne lovim, ne ciocnim

de pereţii vâscoşi

şi tu de mine

şi eu de tine

şi amândoi de el…

din umeri ne cresc

flori de-ntuneric,

şi meduze de…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Mai 13, 2014 la 8:38am — Nu sunt comentarii

Toate, cărări

 

am plecat din undeva

şi am ajuns la tine

 

am plecat din altundeva

şi am ajuns la tine…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Mai 10, 2014 la 1:33pm — Nu sunt comentarii

Ucraina

Trageţi, trageţi, trageţi

stingeţi, stingeţi, stingeţi lumina

au pielea albă copiii aceştia,

au pielea subţire,

dar noi avem cizme

măsura 45

şi patul, patul lui Procust

e la noi

îi vom aduce la aceeaşi măsură

Trageţi, trageţi, trageţi

stingeţi, stingeţi, stingeţi lumina

Veniţi, spălătorese

veniţi, măturători,

veniţi, gunoieri,

strângeţi zdrenţele astea de carne

câinii-s flămânzi în marginea oraşului

“Vom fi aici…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Februarie 20, 2014 la 11:53pm — 3 Comentarii

falsa prezenţă

 

e-atâta apă între noi

şi depărtare

pe care n-am ştiut, nu am putut, sau nu ai vrut

s-o preschimbăm în floare

acum, e doar absenţă şi păduri

în moarte lentă

i-ai rupt viorii strunele, pe rând

te miri că nu mai cântă?

cerul e strâmt

şi luna creşte-ntruna, ca zăluda

întrebi de unde vine-atâta frig

şi ce se-aude, ţipă pescăruşul,

sau e tăcerea, fără apă,

falsa prezenţă, firimitura

pe care-o…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Februarie 19, 2014 la 9:11am — 4 Comentarii

Colţi

 

Şi eu şi tu şi noi şi voi

prinşi între colţii-acestor zile, ai acestui soare

un os încearcă să cânte

strigătul altuia îl acoperă,

tigrii sunt liberi,

clovnii trec prin foc.

 

Râdem cu lacrimi, plângem fără

în cuşcă, în cuşcă

cine-şi macină furia între două ferestre,

cine aşteaptă, aşteaptă

să se decoloreze cicatricile, să râdă,

să fugă după minge,

să străbată anul în galop

pe calul…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Februarie 5, 2014 la 11:02am — 11 Comentarii

Morţii fierbinţi care cerşesc





Sărută-mă încet,

precum un spin care nu vrea

să sfâşie dintr-odată.



Vezi palma mea? 

E goală. Dă-i voie vântului

sa poarte-n ea un strop de rouă,

un grăunte, cel mai mic,

dar plin de creşteri viitoare.



Înţelesului părelnic, mai lasă-i timp

de coacere



încă nu ştie

că nu există puncte cardinale

nici…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Februarie 4, 2014 la 10:17am — 1 Comentariu

Mărgăritar

Mărgăritar

 

Nu azvârliţi mărgăritarul!

fărdegrija

se va întoarce împotrivă:

cu meridianele ucise,

cu stâncile pe care floarea de colţ nu mai vrea să crească, rămase

pietre în pat de apă fără apă,

cu luna ca o tipsie, refuzându-ne

secera subţire,

cu firimitura respinsă,

cu devorarea

şi auto-devorarea,

cu tăcerea devenită

din ametist, cangrenă.

 

Şi murim…

murim de…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Ianuarie 24, 2014 la 2:57pm — Nu sunt comentarii

Floarea cuiului

 

Târziul acesta, dragul meu,

îşi are poate rostul lui

înalt şi greu de sens…

fi-vom în stare să purtăm

acest taifun devastator?

 

Dacă ţinem minte

că dincolo de sânge şi durere

în cuie e lumină,

că prin sărut

muşcăm din noapte,-o destrămăm

şi preschimbăm venele în strune,

 

dacă ţinem minte

că şoapta e mai tare ca vacarmul,

că braţul seamănă cu ramul,

că ochii, dincolo de…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Ianuarie 22, 2014 la 4:49pm — Nu sunt comentarii

Du-te la marginea oraşului





Aşteaptă-mă acolo,

unde începe câmpul

cu holde sau scaieţi

acolo,

prin ierburi crude, despletite,

cu fuste-nvoalte-n care ţipă

roşul, negrul, violetul,

ne vom trăi

singurătatea, dragostea şi moartea,

deplini şi liberi,

împotriva morii



Du-te la ţărmul mării

aşteaptă-mă…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Ianuarie 19, 2014 la 5:26pm — Nu sunt comentarii

Mereu ei doi, Adam şi Eva

 

 Ne simțeam bine-acolo, noi,

 pe muchia de cuțit,

 în aerul rar, în lumina rece:

 priveam genunea,

 ascultam cum cântă!

 

 tu îmi spuneai: “se lasă noaptea-n părul tău!

 a venit clipa

 să-ți sorb otrava din priviri

 și fructul gurii, rubiniu”…

 și ne creșteau sub piele șerpi de foc

 

 cerul tăcea,

 iadul râdea

 și trupurile noastre-nlănţuite

 se prăbușeau, cu-armate de…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Ianuarie 11, 2014 la 2:43pm — 2 Comentarii

Monolog cu tata

 

Spune-mi, tată al meu,

acolo, la tine, e aşa cum se spune?

lumină fără umbră şi coruri îngereşti?

mi se pare cam sarbăd…

aici, în iadul nostru, încă ne înecăm

în albastru şi verde,

încă, mereu, ucidem un Icar,

să nu cădem singuri

 

suntem destul de cuminţi,

avem toţi cam aceeaşi culoare,

şi nu ştim

de ce, tată al meu, ne trezim câteodată

plângând, deşi soarele răsare peste toţi,

deşi…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Noiembrie 29, 2013 la 1:30pm — 2 Comentarii

Nocturnă

Vino cu mine dincolo de-amurg

să ne plimbăm printr-o nocturnă de Chopin,

ca două stele nou-născute,

ca doi copii

cutreierând nepăsători din gând în gând

crezând

că gândul e o vrabie, un iepure, o minge,

ceva ce poate fi prins şi-nchis

în cuşcă           

să cânte, să depene poveşti din caiere aurii,

să danseze printre flăcări    - arsura

vine mai târziu, cu primul fulger –

 

încă e…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Noiembrie 14, 2013 la 10:00am — 10 Comentarii

Păsări străine, soare bolnav (mamei mele)

 

În fiecare dimineaţă mă întâlnesc

cu mine

îmi surâd, îmi plâng,

după cum se-anunţă ziua

 

Din adânc suie chipul tău

final

şi înţelegerea asemănarii noastre, pe măsură ce

mă locuieşti tot mai deplin

 

E felul tău de-a-mi spune că ai fi vrut

să mai rămâi, în ciuda

straniilor făpturi numite păsări şi-a

soarelui bolnav, dar care, la amiază, încă

mai poate provoaca…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Octombrie 31, 2013 la 7:35am — 6 Comentarii

Cenuşa zboară, suntem noi

 

Ora se-ntinde între noi, toarce

ca o pisică mulţumită

devine vreme, vremuire,

cade spaima

de mâine, implacabil

se-adună norii, răscolesc

ca nişte tauri negri ţărâna

trupurilor calde

pisica toarce, munţii crapă,

orele se prăbuşesc în fluviul

fără apă, de-a valma

cu viori sparte, frunze, coli

murdare cu scrisul ilizibil

 

noi, prometei –fără majusculă-

şi fără…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Octombrie 23, 2013 la 4:57pm — Nu sunt comentarii

Schimb în natură

 

Părinte, Tu-ţi iubeşti copiii…

Îţi propun un troc:

eu îţi dau câţiva ani, vreo cinci,

Tu-mi dai, în schimb, alte picioare;

cu ochii şi urechile mă mai descurc…

şi cu mintea, ştiu cum mă cheamă

şi câţi ani am,

şi unde îmi duc traiul… într-o ţară

cândva grădină,

astăzi ruină şi, pe deasupra, bântuită

de jivine înspăimântătoare…

pe cei puţini şi buni, i-ai luat:

le-ai aşternut în…

Continuare

Adăugat de Anca Tanase la Octombrie 12, 2013 la 11:37am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor