Din înalt,

mi-am trimis vulturul pleşuv al singurătăţii

să te aducă pe tine, aripată albă a dragostei

destinată mie…

Priveam spre albastrul pătat de aripi

cu neliniştea strânsă pe buze

S-a dat o luptă cruntă...

Târziu, cu fâlfâitul sacadat

 te purta în ghearele sale ascuţite,

erai albă de spaimă, aproape moartă…

Lumina-ţi plângea prin ochi…

Te-a depus în braţele mele scuturate

de…

Ţăran român, Măria ta,

Cu pieptul veşnic ars de soare,

La tine, eu acum mă-nchin,

La inima-ţi din pieptul tare.

Măria ta, ţăran român,

Cu fruntea lată-mbrobonată,

Tu eşti al rodului stăpân,

Născut din brazda prelucrată.

Ţăran român, Măria ta,

Cu palma toată bătucită,

De plugul şi de coasa grea,

Ţi-e viaţa astfel poleită.

Măria ta, ţăran român,

Cel ce trudeşti din zori şi…

Deodată, patul nostru se scutură,

Scârbit că nu-l mai vrem.

Ne aruncă în obraz de orizont

Şi se făcu o câmpie a disperării.

Ne împărţi în două părţi egale

Şi puse geam să tacă gândurile.

Când îmi ronţăi visele spulberate

N-ai cum să le auzi scrâşnind.

Apoi cojile de vise le adun

Într-o plasă a nepăsării

Să le trimit la casat.

Te zăresc departe

Dincolo de linie

Rănile din alt timp mă dor

Durerea…

Avansare în grad

    Timpul măsurat de la întâi ianuarie, a trecut greu, pentru cǎ fiecare zi era atȃt de solicitantǎ. Faptul cǎ nu știam cȃt o sǎ mai dureze situaţia, ne cam demoralizase. Ajunsesem în data de 15 a lunii ianuarie 1990. În ziua aceea, soarele strălucea fermecător pe cerul înseninat. Zăpada geruită din jur, părea o mare albă de sclipici, care supǎra ochiul cu albul nemilos, care pǎtrundea ca o suliţǎ ȋn ochi.. În urma…

Nimic nu se fură, totul se schimbă

    Acest principiu a funcţionat de minune ȋn armatǎ. La un moment dat, armata te face inevitabil să pierzi, sau să câştigi calităţi pe durata ei. Mie, cel puţin, mi-a cam dăunat în sensul acesta. Am simţit că uneori nu-mi puteam controla pornirile, cum încet, încet, mă transformam în mai rău... (sau poate mă înşelam?) decât mă ştiam. Dar oare de ce mi s-a întâmplat aşa? Cred că nu numai cu mine...…

Un gest necugetat



 Singurul lucru bun era atunci când ieşeam din post şi mă mai dezmorţeam. Abia aşteptam să mă trântesc în pat. Asta nu însemna că, odată ieşit din post, mă aruncam în pat şi gata! Nu, trebuia să facem şi veghe. Dacă era prânzul, mâncam din marmide “la botul calului”. N-avea nimeni timp să meargă la cantină în asemenea condiţii. De altfel, cantina era prea mică pentru câţi soldaţi ne aflam aici. Între timp, venise şi restul companiilor plecate din regimentul…

Primul Crăciun liber

    Pe 25 decembrie am primit ordin să plecăm la aeroport, să ne alăturăm alor noştri. Când m-am întâlnit cu ai mei de la a III-a, nu-mi venea să cred. Nici unul nu păţise nimic. Ne-am strâns mâinile, ne-am  îmbrăţişat ca nişte fraţi. Aşa am aflat prin ce au trecut ei în timpul în care am fost despărţiţi de evenimente... Avuseseră parte de aventuri printre gloanţe la Televiziune şi Sala Palatului. Îl văzuseră pe Sergiu…

Forfota din Ajunul Crăciunului

     A doua zi, pe 24 decembrie, m-am dus la infirmerie să-mi îngrijesc rănile căpătate, care îmi dădeau o stare supǎrǎtoare de inconfort. Mai târziu, pe poarta unităţii au intrat mai multe camioane pline cu soldaţi şi muniţie. Oh! erau din regimentul nostru... Erau de la compania a-V-a şi a-VI-a, din acelaşi leat cu mine. Cândva fusesem şi eu în aceste companii, coleg cu ei. Băieţii veneau…

                                                                La vecinii de astă-noapte

Ieşirăm în stradă să ne grupăm. Câţiva trecători se opriră să studieze mortul. Comentau cu aprindere. Unul dintre ei se duse să anunţe salvarea, la un telefon public. De acum, se luminase de-a binelea. Era ziuă, iar coşmarul nopţii părea că trecuse. Cel puţin, aşa speram noi. Camionul ne-a dus până în apropiere de pod, unde a virat la dreapta, intrând în curtea unei întreprinderi. Vizavi,…

    Înainte de 17 decembrie mai fusesem plecat de câteva ori în misiune la Bucureşti. Mă ofeream să plec de fiecare dată, mai ales că, mi se făcea tot mai des dor de oraş, odată cu apropierea liberării. Mă născusem, crescusem şi văzusem cu ochii mei, cum în cei aproape 22 de ani, oraşul se dezvoltase continuu, întinzându-şi tentaculele sale uriaşe, devenind un monstru frumos. Se construise şi se demolase atăt de mult, încât dacă erai un străin, nu mai ştiai în ce epocă a istoriei te…

PARTEA A DOUA :

*

Începutul Sfârşitului

*

Radu cel Frumos

    ... - ALARMĂĂĂ! Către toate subunităţile!... Parcă mă lovise cineva cu un ciocan în cap. Am rămas ca la dentist, câteva clipe, dar ne-am revenit la faţă. O fi vreo glumă proastă de-a O.S.R.-ului (Ofiţer de Serviciu pe Regiment ), care s-a plictisit şi n-are ce face! Auzi…

Evadare la muncile de vară

     Mă săturasem să ascult tropăiturile bocancilor, să stau câte o oră şi ceva la coadă la cantină. De mâncare, ce să mai vorbesc? Îmi vine să vărs pentru tot amarul ce l-am înghiţit. Rareori am mâncat ceva acceptabil la cantina din regiment. Poate doar de sărbătorile legale, jurământ, revelion, ziua armatei. Dintre toate, fasolea la cazan a fost cea mai straşnică mâncare, chiar dacă mai găseam uneori şi…

Întâiul răsărit 

 Bucureşti, 9 martie 1990

E dimineaţa întâiului răsărit.

Privesc fascinat, e atât de minunat!

Măreaţă zi a libertăţii.

Cu tine a venit zâna dreptăţii.

Ea a venit, e-adevărat

Cu atâtea jertfe plătite cu sânge

De român nevinovat.

Cu suflet de om condamnat

Să fie martir al poporului abandonat.

Privesc şi nu mă dumiresc.

Soarele a răsărit de la… vest la est.

Un…

                                                         Studenta de la engleză

   Ȋmi aduc aminte cu tristeţe, când au venit cei de la Securitate. Au coborât din două Dacii negre, cu număr scurt de capitală. Ştiam că vin, pentru că primisem un telefon cu puţin timp înainte. Ȋncercarǎ să pătrundă pe perimetru, neînsoţiţi de comandantul gărzii. Eram de gardǎ la primul post, la intrarea în perimetru. Când au pus mâna pe poartă ca s-o deschidă, strigai puternic:

- Stai!…

Gardă la obiectiv

    La începutul lui ianuarie’ 89, unii soldaţi au fost trimişi la mină, iar  de atunci n-au mai fost văzuţi. Printre cei plecaţi se numărau toţi ungurii din compania mea. Plecaseră la cerere. Erau de prin Harghita şi Covasna. Mina era mult mai aproape de casele lor. În plus, la mină erau bine plătiţi. După selecţie ne aștepta garda. Avuserǎm de ales: regimentul sau Vălenii de Munte. Mulţi n-au stat mult pe gânduri şi... hop la…

Poligonul de tragere

    Un alt avantaj a fost obţinerea rezistenţei organismului. Marşurile făcute până la poligonul de tragere de la Coada Izvorului, erau o bagatelă. Aproape 30 de kilometri dus-întors. Ciuda mǎ cuprindea de cȃte ori vedeam ȋn faţa ochilor, cele trei trageri de zi, şi una de noapte... La cea de a treia eram în prag de iarnă. Vremea şi locurile erau superbe, mai ales că ninsese din abundenţă. Compania ȋnainta în ritm…

Instrucţie ca Berilă

    Treceam la curăţenia pe sectoare: holuri şi w.c. - uri. Spălam şi apoi lustruiam cu o pătură, după ce se usca. Dar, de multe ori dădeam lustru direct cu vestoanele, pentru că nu respectam anumite ordine. Cei doi, trei gradaţi, care răspundeau direct de recruţi, erau tare fomişti. Aşa că, de multe ori “li se scula lor”, dimineaţa, sau chiar în toiul nopţii şi se apucau să facă nişte controale la  valizele…

Înapoi în regiment

    Nu mult după aceea, a sosit ziua plecării de la Poseşti. Am spus adio cu părere de rău acestor locuri, dar am oprit în drum la Lipăneşti, tot la o fermă de pomi fructiferi… Aici am poposit pentru ȋncǎ o lună, lucrurile petrecându-se asemănător cu cele de la Poseşti… Ȋmi adusesem haine groase de acasă, unde m-am mai dus de două ori. Seara, dupǎ terminarea treburilor, plecam prin sat la discotecă, sau rǎmȃneam să vedem…

Un La mulţi ani însorit şi fericit, tuturor celor care poartă numele Sfinţilor Constantin şi Elena!