Marin Voicu's Blog (6)

Sa spun adio?

Pe zări cernite tăcerea s-a-ntronat

Şi picură cu stropi de întuneric

Cuprins de temeri în urmă am lăsat

Sositul ceas al unui timp himeric.

Şi-l sorb la nesfârşit ca pe-o uitare

Ca pe un plâns al arborilor goi

Un gând să-mi las de deznădejdi fugare

Pierzându-şi urma prin sufletul din noi.

Şi nu mai plâng ce n-are să mai fie

Nici fiorul ce o să mă poarte

Când bate-va un clopot de vecie

Ca un glas…

Continuare

Adăugat de Marin Voicu la Aprilie 9, 2018 la 1:42pm — Nu sunt comentarii

Doi eroi dintr-o balada

Acum noaptea oarbă peste noi se lasă

Copacii goi s-au îmbrăţişat în umbră

I-a unit ursita? Oare cui îi pasă

Că sunt doi eroi dintr-o baladă sumbră?

Picuri de lumină pe geam s-au aşezat

Şi mă amăgesc cu magia lor adâncă

Iar visele aşteaptă să mă sărute-n pat

Şi câte intrebări nedezlegate încă

Încet păreri de rău stau să se adune

Şi inima îmi roade un nebunatic dor

Ascult mintea cum neîncetat îmi…

Continuare

Adăugat de Marin Voicu la Aprilie 5, 2018 la 6:24pm — Nu sunt comentarii

Imi amintesc...

Îmi amintesc cum picura amurgul

Petale de culori nălucitoare

Sub cerul ce îşi scutura tot crângul

De umbre-adânci şi visătoare

Şi plopii prinşi în răzvrătiri nebune

Cu dezgoliri de gânduri şi de foi

Când o vrajă pe-aleea de tăciune

Sculpta fiori prin sufletul din noi

Şi lacul cu oglinda secetoasă

Cum l-arginta o lună umilită

Sau gânditoarea salcie pletoasă

Clipind de somn în noaptea…

Continuare

Adăugat de Marin Voicu la Martie 21, 2018 la 5:15pm — Nu sunt comentarii

Framantari

De-atâtea frământări mi-este viața plină

Cu adâncuri sumbre crescute fără teamă

Stau umbre-ntinse pe fire de lumină

Ce scriu prin vreme neînțeleasa-mi dramă

M-apasă gânduri și vise risipite

Dorințe netrăite, seci neîmpliniri

Beat de voluptatea nopții mistuite

Arde-n mine torța cu dulci închipuiri

Stând îngenunchiat pe pragul dimineții

Am sa spun o rugă ce-mi răsare-n minte

Ca s-asculți în mine cântecul…

Continuare

Adăugat de Marin Voicu la Martie 18, 2018 la 5:49pm — Nu sunt comentarii

Tristete ancestrala

Gând firav, ce stai şi-asculţi în noaptea pală

Cum dospeşte tainic o linişte pe frunză?

Asculţi şi-n mine tristeţea ancestrală

Ca un freamăt de senzaţie confuză?

Spune, auzi cum neliniştea profundă

Din zări albastre cu-nvolburate valuri

Pustiul suflet încet mi-l inundă

Cu ropote venind printre sterpe maluri?

Tu vezi şi soarta ce-mi zace-n amorţeală

Dorinţe frământate în braţe de mister

Cum saltă-n mine…

Continuare

Adăugat de Marin Voicu la Martie 15, 2018 la 5:01pm — Nu sunt comentarii

Cine sunt eu ?

Sunt clipa ce tâmpla mângâie uşor

Când noaptea se revarsă prin fereastră

Iar gândurile foşnesc adormitor

Purtate lin pe unda ei albastră.

Şi sclavul ce nemuririi m-am vândut

Cu tot parfumul cerului în floare

Când timpul odihneşte ca un sărut

Pe culoarea oboselii care doare.

Sunt accentul unui cântec dintr-un gând

Închis în suflet cu lacăt pus de soartă

În dimineţi ce suie rând pe rând

Spre cer…

Continuare

Adăugat de Marin Voicu la Martie 14, 2018 la 6:16pm — Nu sunt comentarii

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor