Alice Diana Boboc's Blog (19)

Când ne primim, obligați, viața

Între noi sunt poduri

și curg precum sarea presărată în palmă

stăm împletiți unii pentru alții 

cu trepte între degetele noastre

când totul este iluzioriu - 

cu gusturi…

Continuare

Adăugat de Alice Diana Boboc la Iunie 4, 2013 la 7:25pm — Nu sunt comentarii

SOS Castelul Peleș – Adevăratul castel din spatele copacilor

(...) timpul a fost necruțător cu acest important edificiu, iar castelul poartă acum amprenta vizibilă a degradării.

Mucegaiul și igrasia se întind precum tentaculele unor caracatițe,

cuprinzând în brațele lor nu doar ziduri, ci și statui. Statui mute,

care nu își pot plânge durerea de a rămâne fără brațe, ciuntite, cu ochi

goi și totuși, lângă ele, turiștii(...) - FOTOREPORTAJ…



Continuare

Adăugat de Alice Diana Boboc la August 23, 2010 la 10:37pm — 1 Comentariu

Déjà Vu

primele cuvinte au fost spuse la facerea lumii

apoi s-a lăsat tăcerea

atât de departe, dincolo de noi,

lumea trăiește și moare

fără păreri de rău

trecând peste mine, trecând peste noi

fără limite, fără sunet

m-am lăsat în genunchi

și m-am rugat în întuneric

dar nimeni nu mi-a răspuns -

nici măcar ecoul.

mâinile mi-au amorțit cu palmele deschise așteptând un sărut

dar valuri de ceață mi-au atins degetele…

Continuare

Adăugat de Alice Diana Boboc la Mai 5, 2010 la 4:45pm — Nu sunt comentarii

whisper (de la al şaptelea soare)

prinsă între ce am fost şi ce aş fi putut fi

scutur rugina de pe mâinile mele pe pânze nepictate

nopţi negre se ridică din estul altor lumi cu praf de lumânări

când al şaptelea soare luminează parfumul trandafirului

şi se întoarce in pietre prin labirint de vânt

Dumnezeu a hotărât să fim străini

şi să ne căutăm ecourile în scoici

pământul curge în vase misionare -

pelerinaj pe malurile trecutului

Adăugat de Alice Diana Boboc la Martie 13, 2010 la 2:39pm — Nu sunt comentarii

Fulgere negre

Mă gândesc dacă este obligatoriu

să îmi întreb mâinile dacă să cureţe oglinzile cu frunze neloiale, veştejite

picură dezarmante stări de rătăciri în vase vitrege

vasele de sânge dau în clocot - sub flăcările mistificărilor

şi mă las pradă întunericului

mă uit în sus şi privirea mea se caţără pe piciorul păianjenului…
Continuare

Adăugat de Alice Diana Boboc la Februarie 20, 2010 la 7:09pm — 2 Comentarii

Frânturi. Răgaz. Clipe

*

sunt ca și cum n-aș fi acolo,

străină în ochii tuturor

cu pielea fragedă, atinsă de săruturi

numai pe un scaun cu tavan înalt

se poate iubi

și înlocuiesc tot ce știam despre nesomn cu perne -

perne ca penele de lebădă

cu gâtul înfășurat în alb și mute

ca și cum toată lumea ar fi cuprinsă doar în noi doi,

așa cum am crezut eu, așa cum ai crezut…

Continuare

Adăugat de Alice Diana Boboc la Februarie 18, 2010 la 5:28pm — 1 Comentariu

Vanilie sălbatică în spațiu gol

Metamorfoza

este ciocolata din epoca bronzului

în care toate cuvintele

au tăcut -

chiar și fata morgana

a tăcut - cu ochi de ceară -

și a schimbat peisajele

din valuri cu oglinzi -

jocuri de culori fără dimensiune,

dar cu gust de vanilie sălbatică



am scris pe hârtie

cu zăpadă metalică

prinsă în plasa pescarilor ce vorbesc mult

și formează mări

care sunt pentru mine

cu ploi nisipoase



mai târziu, între… Continuare

Adăugat de Alice Diana Boboc la Decembrie 15, 2009 la 11:23pm — Nu sunt comentarii

Luna se urcă pe cer numai prin forța brațelor ei

aburi se ivesc din porii pământului

ca un copil care se ridică pe vârfuri -

și se întind de-a lungul pereților precum niște liane prin vitralii sparte



imagini în alb și negru

ca o atingere de mână cu respirație caldă

încep să răsară de sub piele, de sub pietre

și se transformă în vulturi

ce se pândesc

și țipă prin privirea lor - au ochii precum o Cale Lactee plină de pești

speriați de o avalanșă de tunete -

se așteaptă unii pe… Continuare

Adăugat de Alice Diana Boboc la Decembrie 7, 2009 la 9:10pm — Nu sunt comentarii

LBD între palme deschise

decorul de aripi alunecă din poziția lui verticală

de-a lungul unui oraș galben și ascuns,

necioplit în litere sau pietre,

sau trunchiuri de stâlpi cu crengi de beton

în fiecare seară când începe să se întunece

ca și cum ar mai fi încă lumină



moleculele sunt de un gri deschis

și mișună direct pe o piele salbatică

unde reversul unei monede

ar însemna, într-o clipă socotită pe degete,

un număr impar



fără deosebire,

suntem… Continuare

Adăugat de Alice Diana Boboc la Decembrie 4, 2009 la 6:29pm — Nu sunt comentarii

... până la capăt

umezeala curge pe geamuri
în culoarea frunzelor livide
mustind de seva frigului
ca cerul să rămână mereu ud
iar ochiul păunului, străpuns cu mișcări lente,
a rămas țintuit în iris
cuprins de senzații de arsură / fără căldură -
căci doar în intimitatea flăcărilor
și în matca focului
se zvârcolesc îngerii.

Adăugat de Alice Diana Boboc la Decembrie 2, 2009 la 9:21pm — Nu sunt comentarii

Între coperţi de lemn

vor fi răscolite fântâni
printre straturi de cer metalic
atunci când dezveleşti lutul
de scoarţe / de aburi
şi-l fărâmiţezi
ca pe o felie de pâine
de mâine / de lemn -
printr-un pahar cu apă,
Dumnezeu e mai uşor de văzut.

Adăugat de Alice Diana Boboc la Noiembrie 27, 2009 la 8:59pm — Nu sunt comentarii

Covor de gene umede

o tăcere cu aripi întinse

ca iluzia unui fluture înghețat

reflexia din oglindă alunecă mai repede decât umbra pescărușului

cu echilibrul fragil al unei bucle de nisip pe faleză

este o chemare într-o izolare albă

cu spice crescute din palme iluminate de aer -

din răcoarea soarelui topit pe piele mătăsoasă

s-au împrăștiat pene

despicate de zgomot precum cascade pătrunse în lemn ars -

nopți acoperite de ornamente – crisalidă

și contururi modelate… Continuare

Adăugat de Alice Diana Boboc la Noiembrie 3, 2009 la 9:00pm — Nu sunt comentarii

Ar fi dulce

Cineva m-a smuls din pământ

și mă despică în mii.

de cioburi.

Mă desparte.

de mine.

Întruna.

Gură lacomă în care toate lacrimile

se adună precum stropii de ploaie între palme calde



„Privește către stele!” - îmi strigă

„Și închide-le pe toate în căușe de lemn cioplite din mine!”



mă vreau arcuită

dar sunt prea netedă în pustietatea mea



roșie-i lumina din mine și mă arde egoistă și relaxată

și pâlpâie precum o… Continuare

Adăugat de Alice Diana Boboc la Septembrie 17, 2009 la 10:14pm — 19 Comentarii

Nod de înserare

Aripile mi le las să atingă orizontul şi le chem la mine

le rechem

mi le îndepărtez şi le adun cu nod de înserare

cuprind cu ele trunchiul plopului fără crengi

îl îmbrăţişez ca pe un far fărâmițat de valuri



visele mi le adun aşa cum îmi strâng părul... mi le împletesc... cu nod de înserare

şi le pun pe pervaz unde guguştiucii îşi scutură penele

şi le vor ciuguli gângurind



Ochii mei, minuscule bobiţe de mac, apar de sub pleoape

şi îmi… Continuare

Adăugat de Alice Diana Boboc la Iunie 1, 2009 la 2:30pm — 2 Comentarii

Zile în colţi de şarpe

Cenuşie, gri şi sură -

O privire într-un bol de cristal

Acolo este răspunsul la întrebarea mea.



Ştii, şi totuşi n-ai idee,

Nu ştii despre cursul normal al vieţii

Cum şerpuieşte ca şarpele ce ţine zilele

Între cei doi colţi ai săi.



Întrebări îţi pui în gând

Şi crezi

Că le-ai rostit cu voce tare

Dar te înşeli.

Vocea s-a auzit doar într-un tunet.



E complexă lumea ta pierdută

Într-un colţ al camerei

Unde… Continuare

Adăugat de Alice Diana Boboc la Mai 31, 2009 la 9:00pm — Nu sunt comentarii

Nebunie udă

m-am aruncat o singură dată căzând de mai multe ori cu răbdare
şi nu am simţit gustul aerului
am privit peste umăr cu zgomot de paşi -
pe trepte calde în apropierea lor sunt eu / şi pământul
e ţărână arsă
şi pulbere
în nebunia lui udă

Adăugat de Alice Diana Boboc la Mai 28, 2009 la 12:32pm — 1 Comentariu

Tăcerea trandafirilor

Respir tăcerea trandafirilor...
lasă-mă să simt parfumul lor prelingându-se pe gâtul meu,
printre spini şi petale -
stropii de rouă prinşi între gene
primeşte-i în buchetul palmelor tale reci...
lasă-i să cadă într-un izvor de iubire
fără de noapte / fără de soare sau nori / fără de zi sau lumină
peste umbrele noastre

Adăugat de Alice Diana Boboc la Mai 27, 2009 la 2:30pm — Nu sunt comentarii

Iubire între ape

soarele şi-a găsit pacea într-o inimă de copil – i-a spus ea, străvezie şi caldă
şi l-a sărutat
ochii ei s-au făcut apoi noapte şi au devenit obsesie
apoi au dispărut între ape -
iar în irisul lui au înflorit nuferii

Adăugat de Alice Diana Boboc la Mai 27, 2009 la 1:29pm — Nu sunt comentarii

Pescăruşul cu ţipăt mut

şi-a strâns aripile în jurul lui şi le-a făcut cuib
le-a adunat dintre alge, pană cu pană, noapte cu noapte a ţipat în ecou
ţipătul lui alb şi-a făcut culcuş rotund în gluga scoicii -
din ciocul lui se revarsă acum liniştea mării
şi pică-n curcubee de spumă - cortine fluide
răbdarea lui a aşteptat timpul în tăcere salină
şi a zburat în sine fără să-şi întindă aripile,
fără să facă umbră
fără zgomot
într-o gondolă de valuri

Adăugat de Alice Diana Boboc la Mai 27, 2009 la 1:00pm — 1 Comentariu

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor