Violeta Seifert's Blog (19)

încă nu știi

încă nu știi nimic nici despre dragoste nici despre ură

nu știi cât de greu e pasul când munți interminabil de falnici cresc undeva în tine

îți promiți ție însăți fapte învățături de minte

dar treci cu bocancul prin canale de noroi

ca să ajungi la apă lină



nu știi nimic

nici măcar un anotimp cald nu-și face milă să poposească peste umerii tăi

crezi că o…

Continuare

Adăugat de Violeta Seifert la Decembrie 30, 2013 la 11:30pm — 2 Comentarii

Nefericirea

Motto: " Nefericirea este vârful unui alpinism fără cer. " Silvana Baroni

Nefericirea

a fost odată copilă orfană 

la picioarele căreia lumea întreagă s-a rostogolit…

Continuare

Adăugat de Violeta Seifert la Decembrie 30, 2013 la 10:40pm — Nu sunt comentarii

Doi/Fără Nume

MOTTO: " Toate neputințele se reduc la una: aceea de a iubi,aceea de a evada din propria tristețe . " Emil Cioran

Doi 

Fără Nume

voiau cândva să se mute cu totul

unul în inima celuilalt

să iubească fără cuvinte fără atingeri

să-și împartă reciproc lanțuri

reciproc să scormonească în nopțile durerilor lor

să trăiască sfâșiind așteptarea

mușcând din timp mediocru

să se dezbrace 

de haine și gânduri

fără…

Continuare

Adăugat de Violeta Seifert la Decembrie 26, 2013 la 7:30pm — 1 Comentariu

Se face că...

SE FACE CĂ...

MOTTO : "Fericirea nu înseamnă să ai ceea ce dorești,ci să dorești ceea ce ai. " Octavian Paler



Se face că ninge așa frumos peste ani promoroacă de amintiri

peste pământuri și-n văi cerul cu pieptul dezgolit aruncă bucăți de alb

în lumea mea de negru

se face că iarna sărută obrajii fierbinți în neștire

să-mi frâng mâinile să fac surcele focul mocnește

pretutindeni lumina magiei caută să-mi umple tăcerea

copila desculță aleargă…

Continuare

Adăugat de Violeta Seifert la Decembrie 26, 2013 la 7:21pm — Nu sunt comentarii

mâinile mele nu știau să cântărească

îți amintești

cum îmi așezam capul pe pieptul tău menit să înțeleagă tăceri

orașele creșteau copacii creșteau

eu rămâneam mică cât un bob de grâu



îți amintești

erau toți plini de viață prinși în generația iubirii

noi ne proclamam nebuni și râdeam zgomotos

cerul nu ne dăruise vreo soartă

doar stăteam așa întinși la…
Continuare

Adăugat de Violeta Seifert la Decembrie 20, 2013 la 1:45am — Nu sunt comentarii

trebuie să-ți arunci toate straturile de piele

în ziua aceea mamă

îmi simțeam inima atât de mică încât începuse să-mi fie teamă că n-am s-o mai aud niciodată

cum îmi ține pieptul în viață chiar dacă alții răsuceau alteori cuțite nemilos

dacă făceam un pas înapoi cădeam în prăpastie și nu știu cât de întuneric e acolo cât de rece

am închis ochii și în tăcerea lumii dinăuntru am văzut câmpurile de acasă

mi-era cumva dor să mă regăsesc în amintiri…

Continuare

Adăugat de Violeta Seifert la Decembrie 17, 2013 la 1:32am — 2 Comentarii

trăiește-mă

trăiește-mă

sunt animalul fără nume ce sapă drumuri

într-un pământ străin pierdut până la sfârșitul răbdării

adulmec ghinionul din depărtări dar înaintez

pașii mă poartă înainte niciodată înapoi



trăiește-mă

sunt pasărea sălbatică ce cântă despre libertate

pasărea nu e oarbă

se-adâncește în inima nopții

pentru a înțelege de ce are nevoie de lumină



nu îngenunchez decât în zăpezi curate

în care doar…
Continuare

Adăugat de Violeta Seifert la Decembrie 9, 2013 la 3:20am — 2 Comentarii

până la capăt

ești femeia ce simte orice neliniște orice gând orice nefericire

până la capăt

te îmbraci maiestuos cu aceleași sentimente

care îți dau forme și rotunjimi frumoase

încât și pământul de sub picioare respiră

prin tălpile tale prin urmele pașilor tăi

împărțită între zi și noapte

în miezul luminii zâmbești unui viitor…

Continuare

Adăugat de Violeta Seifert la Noiembrie 19, 2013 la 2:00am — 6 Comentarii

ciocnind pahare de vin cu singurătatea

Am putea să vorbim nopți întregi

despre ceva ce nu există pentru alții

doar de dragul de a ne distrage atenția unul altuia

într-o lume în care totul se rostogolește

fiind mereu aglomerați de priviri rotunde

și de degete orientate răutăcios spre noi



ne dorim mereu trandafiri galbeni

- e adevărat -

în buchetele de zile care au gingășie

și se-mpacă în puțină lumină



mi s-a întâmplat de multe ori

după ce am coborât la picioarele altora să-i…

Continuare

Adăugat de Violeta Seifert la Noiembrie 18, 2013 la 11:44pm — 3 Comentarii

cu inima ta de noiembrie

când omul își poartă pașii ca un hoinar

ploile trec prin piele să ajungă în sânge

simți ghinionul venind dar fără teamă în tine

se răstoarnă aceleași gânduri

chiar atunci când crezi că vindecarea e mai aproape ca niciodată

să-ți treacă prin plămâni

să-și facă măcar o dată culcuș

acolo unde călăul te-a zdrobit cu o neașteptată cruzime

acolo unde trecerea timpului e doar ața care ți-a prins inima

toată la un loc

ce…

Continuare

Adăugat de Violeta Seifert la Noiembrie 14, 2013 la 12:19am — 2 Comentarii

înăuntrul iubirii mele

înăuntrul iubirii mele cresc sălcii și-și apleacă ramurile

peste linul apei ce curge din inima mea înspre tine

dar tu nu vezi pentru că iarna a venit aici mult prea devreme 

și depărtarea își întinde brațele peste zilele ce continuă să treacă prin mine

lăsând în urma lor aceeași dâră de neliniști 

dar parcă mi-e mai bine așa să mă simt vie

murind de dorul tău 

să cred că timpul are să vindece ceea ce nu poate fi defapt…

Continuare

Adăugat de Violeta Seifert la Noiembrie 12, 2013 la 4:26pm — 1 Comentariu

Al cincilea anotimp

există un al cincilea anotimp

care nu mai naşte nimic



mor cuvintele

mor iubirile şi ele

cu genele lor rimelate cochete

mor prieteniile

iar tu laşi lacrimi grămadă lângă dulap

reajunsă fiară ce se devorează singură



lângă tine bărbatul sforăie

pesemne nu visează cirezile de femei şi copii

mânate…

Continuare

Adăugat de Violeta Seifert la Noiembrie 6, 2013 la 6:52pm — 1 Comentariu

în tine inima ca o casă părăsită

fusese un timp în care

zilele mele erau asemeni copiilor cerșetori

inima mea o casă părăsită deasupra căreia și cerul se strângea de rușine

purtam pantofii nenorocului cu mândrie crezând că o eleganță aparte

îmi atârnă de gât fără să simt vreo povară

secundele se grăbeau să treacă nu se opreau niciodată pentru mine

sufletul…

Continuare

Adăugat de Violeta Seifert la Noiembrie 5, 2013 la 1:22am — 3 Comentarii

în lumea mea interioară de piatră

de ceva vreme nu-mi pot aduna gândurile deloc

înăuntrul meu cresc munţi de piatră

oamenii urcă ori coboară cumva peste inima mea

râurile care curg sunt otrăvite de nefericiri

popoarele îmi mor copii aşteaptă la umbra nucilor din livezi

şi simt aşa o apăsare ca şi cum toate mamele şi-au părăsit pruncii



azi

simt că lupt cu ceva inuman

nu ştiu care mi-e duşman ori prieten

nu ştiu nici măcar dacă mai am putere

să-mi port trupul pretutindeni…

Continuare

Adăugat de Violeta Seifert la August 31, 2013 la 3:00am — Nu sunt comentarii

azi mi-am îngropat iubirea în pământ

ziua mă otrăvește cu lumina ei

pasul mi-e tot mai greu parcă bătrân cumva

mă tot împiedic de cuvinte pe care le-am crezut

așa cum cred în Dumnezeu

nu le-am văzut niciodată

dar le-am auzit urlându-mi în urechi

să rămân trează



diminețile îmi spun să tac dar să nu uit

cât de trecătoare poate fi o femeie care iubește

un bărbat de departe



viața îmi pare scurtă

nu cred că voi putea să colind toate drumurile

care îmi cer pași de…

Continuare

Adăugat de Violeta Seifert la August 28, 2013 la 9:12pm — Nu sunt comentarii

despre mâini și picioare frumoase

ai știut vreodată că timpul te poate aduce și mai mult în durere

și zilele trec din ce în ce mai aiurea

și patul tău e din ce în ce mai plin de păcat

și stau cu aceeași țigară în colțul gurii

mă gândesc la oamenii pe care-i iubesc dar nu-i mai caut

la ploile de stele pe care le-am avut dar nu le mai am

la cât de mult am iubit viața înainte să te cunosc

și să-mi pierd mințile

la cât de mincinoasă profesionistă am devenit

dar știi că nu sunt genul care…

Continuare

Adăugat de Violeta Seifert la August 28, 2013 la 9:09pm — 1 Comentariu

Numele meu e Câine

Și Dumnezeu a spus



numele tău va fi Câine

îți dau genunchi să-i ai când simți că nu mai poți

și ai nevoie de pământ sub tine și de suflet pentru cer

să ai mers câinesc liniștit

sari în băltoace care sărută strada după ce ploile se opresc

când viața ta de câine seamănă mai mult cu un stal de doi pe trei

îți dau patru picioare corpul tău se va întinde între lumină și întuneric mai bine

ai să fii mereu mic și neîngrijit

și capul mereu înainte…

Continuare

Adăugat de Violeta Seifert la August 28, 2013 la 9:08pm — 1 Comentariu

am nevoie de durere cu chip

dacă aveam alt nume aveam altă soartă

mi-ar fi plăcut așa să fiu copilul pierdut într-un leagăn

fără să primesc încordarea zilelor

să-mi crească aripi când vreau să-mi crească

câte o inimă nouă

în locul unei inimi vechi rănite

să nu știu de seară de dimineață de ora prânzului

să trăiesc fără mâncare fără apă fără bani



pentru că sunt om

am nevoie de durere cu chip

am nevoie de o mână străină s-o mângâie

am nevoie de mine să…

Continuare

Adăugat de Violeta Seifert la August 28, 2013 la 9:06pm — Nu sunt comentarii

în inima sanatoriului

Acel sfârşit de octombrie tropăind alene în urma toamnei ce-şi ţesea firul altor clipe furând frunzelor secunde de viaţă pe o colină în inima sanatoriului ochii ei aşteptau într-o aură de boală şi nostalgie

străbătusem cale lungă de treisprezece ani încolţiţi de neşansă cautând în zări eliberarea viselor odată oprite în graniţa gâtlejului acelor vulturi de dinaintea celui de-al nouălea cer

ne-am îmbrăcat reciproc cu îmbrăţişări îmi vorbea despre pastile colorate şi ore fixe…

Continuare

Adăugat de Violeta Seifert la August 28, 2013 la 12:00am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor